Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) din Codul de procedură penală nu este incident atunci când imposibilitatea de prezentare a inculpatului arestat decurge dintr-un caz deosebit în care deplasarea sa nu este posibilă, iar instanţa, în urma citării prin notă telefonică, în conformitate cu art. 175 alin. 1 din Codul de procedură penală, a cunoscut acest lucru şi a soluţionat cauza în lipsa inculpatului, dar în prezenţa apărătorului său, conform art. 159 alin. 4 din Codul de procedură penală. în această situaţie, nu este incident nici cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) din Codul de procedură penală, procedura de citare prin notă telefonică fiind permisă de art. 175 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 612/R din 3 aprilie 2003 – Secţia I penală)
Prin cererea înregistrată la 31.03.2003 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul M.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 507/2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
în motivarea contestaţiei în anulare s-a învederat că nu a fost citat conform art. 177- 178 alin. 3 din Codul de procedură penală, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 159 alin. 8 din Codul de procedură penală, inculpatul trebuia să fie adus în faţa instanţei, astfel că i s-a încălcat şi dreptul la apărare.
De asemenea, avocatul ales al inculpatului nu a fost înştiinţat, lista cauzelor fixate pentru judecată în data de 20.03.2003 nu a fost afişată, iar dosarul s-a judecat înaintea împlinirii termenului legal de 3 zile.
Contestaţia în anulare cu care a fost învestită Curtea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.
La primul termen de judecată, Curtea, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, în conformitate cu prevederile art. 391 din Codul de procedură penală, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. 2 din Codul de procedură penală şi a admis în principiu contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut de art. 386 lit. a) din Codul de procedură penală.
Apreciind asupra admisibilităţii, Curtea a constatat că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, iar motivul referitor la necitarea inculpatului este dintre cele prevăzute de art. 386 din Codul de procedură penală, iar în sprijinul contestaţiei se invocă dovezi care sunt la dosar, relative la citarea telefonică a inculpatului.
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) din Codul de procedură penală nu este incident în cauză, deoarece inculpatul este arestat, iar imposibilitatea de prezentare s-a datorat unei măsuri legale luate de instanţă, care a apreciat că prezenţa inculpatului nu este obligatorie, faţă de calea de atac în care se afla cauza, dispunându-se, astfel, citarea telefonică.
După admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, Curtea a considerat că nu se impune citarea inculpatului, conform art. 391 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât acesta a fost reprezentat la judecarea contestaţiei în prima etapă, putând fi reprezentat şi în etapa analizei pe fond a cererii.
Pe fondul cererii, contestatorul a invocat lipsa citării conform art. 177- 178 alin. 3 din Codul de procedură penală şi art. 159 alin. 8 din Codul de procedură penală.
Examinând contestaţia pe fond, în conformitate cu prevederile art. 392 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 159 alin. 8 din Codul de procedură penală, inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanţa consideră necesar, celelalte dispoziţii reprezentând sediul materiei atunci când instanţa apreciază că se impune citarea.
Faţă de obiectul cererii- recurs împotriva încheierii prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanţei de arestare preventivă -, Curtea a apreciat că nu este necesară prezenţa inculpatului, procedând la citarea telefonică, conform art. 175 alin. 1 teza a ll-a din Codul de procedură penală, cu menţiunea “fără aducere”, întocmindu-se astfel un referat care se află la dosarul cauzei.
S-au respectat întocmai dispoziţiile relative la citare, care în căile de atac sunt reglementate pe cale de excepţie, fiind la latitudinea instanţei de a stabili dacă este necesară prezenţa inculpatului arestat în instanţă.
