Dreptul asiguratului în baza contractului de asigurări sociale îl constituie încasarea indemnizaţiei de asigurări sociale, care însă nu se confundă cu venitul asigurat ci se calculează conform art. 99 din Legea nr. 19/2000.
Secţia civilă, decizia nr. 2234 din 30 septembrie 2003între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat la 1 aprilie 2002 contractul nr. 521 de asigurări sociale, prin care reclamanta a înţeles să-şi completeze drepturile, având în vedere faptul că nu beneficiază de salarii echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute.în raport de această situaţie, în contractul de asigurări sociale încheiat s-a trecut la pct. 3.1 – „venitul asigurat”, reprezentând diferenţa dintre salarul reclamantei şi suma ce reprezintă 3 salarii brute medii pe economie.în conformitate cu art. 23 alin. (1) pct. s) din Legea 19/2000, venitul lunar asigurat prevăzut în contractul de socială, constituie bază de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi nu sumă datorată de asigurător în cazul realizării riscului, aşa cum s-a apreciat de prima instanţă.în consecinţă, fn baza contractului de asigurare, asiguratul are obligaţia de a plăti cota de contribuţie stabilită în raport de venitul asigurat, iar, asigurătorul are obligaţia de a plăti indemnizaţia de asigurări sociale care însă nu se confundă cu venitul asigurat ci se calculează conform dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 19/2000. Astfel, în art. 99 din această lege se arată că indemnizaţiile de asigurări sociale au ca bază de calcul media veniturilor lunare pe baza cărora s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale. Din aceste dispoziţii se poate trage aceeaşi concluzie că între venitul lunar asigurat şi indemnizaţia de asigurări sociale nu este identitate şi că această indemnizaţie se calculează în mod diferit, în raport de riscul asigurat, prevăzut de lege.Reclamanta prin acţiunea sa a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj la plata diferenţei dintre venitul asigurat, dar la care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu are dreptul conform Legii nr. 19/2000 şi sumele efectiv încasate, al căror cuantum îl consideră nelegal numai în raport de suma de 3.193.500 lei, fără a formula alte critici. Faţă de principiul disponibilităţii, se constată că acţiunea aşa cum a fost formulată este nefondată şi pentru că a fost totuşi admisă de prima instanţă, se va admite recursul declarat de pârâtă şi se va modifica hotărârea în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii.(Judecător Gabriella Purja)
