Prin sentinţa civilă nr. 532 din 30.06.2009 Tribunalul Iaşi a admis cererea reclamantului X în contradictoriu cu pârâtul Y.
Reclamantul este subcomisar de poliţie, iar activitatea sa profesională desfăşurată în cursul anului 2008 a fost supusă unei evaluări finalizate cu acordarea calificativului general ” bun”. Reclamantul a contestat acest calificativ însă contestaţia sa a fost respinsă.
Tribunalul apreciază că evaluarea activităţii profesionale a reclamantului a fost realizată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea interviului de evaluare.
Potrivit prevederilor din art. 75, 77 şi 78 alin 2 din Ordinul M.A.I. 300/2004, evaluarea activităţii profesionale pentru poliţişti constituie activitatea în baza căreia se elaborează fişa de evaluare. Această activitate de evaluare este o obligaţie de serviciu a şefilor şi, în cadrul său, se desfăşoară interviul de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi conduitei personalului subordonat.
Art. 1 alin 1 din Dispoziţia Directorului D.M.R.U. nr. II/960/2004 stabileşte că procesul de acordare a calificativului general de evaluare se realizează în mai multe etape, cea de a doua cuprinzând desfăşurarea interviului de evaluare urmată fiind de alte şapte etape.
Din interpretarea gramaticală, logică şi teleologică a prevederilor art. 78 alin 2 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 şi art. 1 alin 1 din Dispoziţia nr. II/960/2004 se desprinde concluzia fermă că interviul de evaluare trebuie să se desfăşoare în cadrul activităţilor de evaluare, în ordinea cronologică şi raţională stipulată de reglementările menţionate.
În speţă, însă, nu a fost respectată ordinea firească a etapelor evaluării activităţii profesionale a reclamantului.
Deşi art. 1 alin 1 din Dispoziţia nr. II/960/2004 impune ca interviul de evaluare să preceadă operaţiunile de acordare şi calculare a punctajului de către şeful nemijlocit, de propunere a calificativului general de către şeful nemijlocit şi de acordare a calificativului general de către şeful ierarhic al şefului nemijlocit, în cauza de faţă interviul a avut loc după acordarea calificativului general de către şeful ierarhic.
Astfel, şeful nemijlocit al reclamantului a făcut propunerea de stabilire a calificativului ” bun” la data de 20.12.2008.
Şeful ierarhic al şefului nemijlocit a decis acordarea acestui calificativ reclamantului la data de 07.01.2009.
Din înscrisul intitulat ” ghid de interviu” ( fila 17 dosar) rezultă că reclamantul a fost intervievat în ziua de 11.01.2009, ulterior terminării activităţii de evaluare şi a stabilirii calificativului.
Reiese că evaluarea activităţii profesionale a reclamantului a avut loc fără a fi respectate obiectivele interviului de evaluare şi fără a fi luate în considerare aspectele ce ar fi fost relevate de o asemenea procedură, respectiv, elementele care se consideră de către reclamant că au influenţat performanţa sa profesională, opiniile şi argumentele acestuia privitoare la perfecţionarea activităţii proprii.
De asemenea, nu a fost îndeplinită cerinţa de a se fi dat posibilitatea reclamantului de a-şi susţine eventualele obiecţii privind modul de apreciere, precum şi de a prezenta aspectele pe care le consideră relevante pentru activitatea sa.
Absenţa etapei interviului duce la concluzia că evaluarea reclamantului nu îndeplineşte condiţia de a fi cât mai completă şi corectă ( art. 78 alin 1 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004), iar această omisiune nu poate fi complinită prin realizarea posterioară a interviului, ceea ce ar duce la nerespectarea spiritului şi scopului instituirii acestei proceduri în cadrul evaluării, ci doar prin desfiinţarea evaluării deja efectuate şi desfăşurarea unei alte evaluări cu respectarea succesiunii etapelor procedurale prevăzute de normele legale aplicabile.
