– Legea nr.85/2006, art.138
Cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost formulata de catre recurenta tot dupa închiderea procedurii, respectiv la data de 02.12.2009.
Sigur ca în cadrul termenului de prescriptie prevazut de art.139 din Legea insolventei aceasta cerere poate fi formulata oricând, însa conditia care trebuie îndeplinita este aceea ca procedura sa nu se fi închis, întrucât, asa cum s-a mentionat, dupa închiderea procedurii legea prevede doar posibilitatea executarii silite a hotarârii obtinute în temeiul art.138 din lege.
Sigur ca în cadrul termenului de prescriptie prevazut de art.139 din Legea insolventei aceasta cerere poate fi formulata oricând, însa conditia care trebuie îndeplinita este aceea ca procedura sa nu se fi închis, întrucât, asa cum s-a mentionat, dupa închiderea procedurii legea prevede doar posibilitatea executarii silite a hotarârii obtinute în temeiul art.138 din lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA NR.1478 din 07.12.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.21770/3/2008 creditoarea AFP Sector 5 a solicitat aplicarea procedurii prevazuta de Legea nr.85/2006 fata de debitoarea SC SM SRL, aratând ca are fata de aceasta o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 21.185 RON, reprezentând obligatii fiscale datorate si neachitate.
Prin sentinta comerciala nr.881/17.02.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a deschis procedura simplificata a falimentului împotriva debitoarei si a desemnat lichidator judiciar.
Prin rapoartele de activitate lichidatorul judiciar a aratat ca debitoarea nu detine bunuri în patrimoniu prin a caror valorificare sa acopere creantele creditorilor si a mentionat ca nu poate depune un raport privind cauzele si împrejurarile falimentului debitoarei, întrucât nu i-au fost prezentate actele prevazute de din Legea nr.85/2006.
Prin sentinta comerciala nr.5552/10.11.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a dispus închiderea procedurii debitoarei în temeiul art.131 din Legea insolventei, precum si radierea societatii din Registrul Comertului.
La 02.12.2009 creditoarea AFP Sector 5 a solicitat instantei ca pasivul debitoarei sa fie suportat de catre pârâtii JS si ST, în baza art.138 lit.c) si d) din Legea nr.85/2006.
Prin sentinta comerciala nr.2942/30.03.2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a respins ca inadmisibila aceasta cerere.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca în raport de dispozitiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142 din Legea 85/2006, actiunea întemeiata pe dispozitiile art.138 nu poate fi formulata decât pâna la închiderea procedurii, dupa acest moment fiind posibila doar executarea silita a hotarârii pronuntate în baza articolului mentionat, or în cauza creditoarea AFP Sector 5 a formulat actiunea la 02.12.2009, dupa închiderea procedurii la 10.11.2009.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs AFP Sector 5, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, în vederea solutionarii cererii formulate în temeiul art.138 lit.c) si d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
În motivarea recursului s-a aratat ca prin cererea nr.1006/13.11.2009 a solicitat judecatorului sindic autorizarea în vederea formularii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, ca la data de 02.12.2009 a depus cererea întemeiata pe dispozitiile art.138 alin.1 lit.c) si d) din acelasi act normativ, ca pe aceasta cerere judecatorul sindic a pus în vedere reclamantei sa traduca cererea si citatia, prin adresa nr.1006/23.02.2010 fiind transmise cererea si citatia pentru pârâtul ST, ambele traduse în limba greaca, în câte 2 exemplare fiecare.
Recurenta a mai aratat ca potrivit art.139 din Legea insolventei “actiunea prevazuta la art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotarârii de deschidere a procedurii”, iar sentinta prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei a fost pronuntata la data de 17.02.2009.
Prin decizia nr.1478/07.12.2010, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI -a Comerciala a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Curtea a retinut urmatoarele:
Astfel cum a retinut si prima instanta, prin sentinta comerciala nr.5552/10.11.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a dispus închiderea procedurii debitoarei în temeiul art.131 din Legea insolventei, precum si radierea societatii din Registrul Comertului.
Recurenta a solicitat autorizarea în vederea formularii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului societatii debitoare, la data de 16.11.20209, ulterior închiderii procedurii (fila 124 dosar fond).
De asemenea, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost formulata de catre recurenta tot dupa închiderea procedurii, respectiv la data de 02.12.2009.
În mod corect judecatorul sindic a retinut ca în raport de dispozitiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142 din Legea insolventei, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale nu poate fi formulata decât pâna la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibila doar executarea silita a hotarârii pronuntate în temeiul art.138 din lege.
Împrejurarea ca potrivit art.139 din Legea insolventei, actiunea prevazuta la art.138 se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii, nu reprezinta un argument legal care sa conduca la concluzia ca aceasta cerere poate fi formulata si dupa închiderea procedurii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
