Constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale poate fi făcută pe calea contestaţiei în anulare.
Prin sentinţa penală nr. 944 din 1.10.1997, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus, în baza art. 208-209 lit. a, e şi g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 şi 109 Cod penal, condamnarea inculpatului N.I.F. la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare.
în baza art. 88 Cod penal şi art. 357 Cod procedură penală, s-a dedus prevenţia de la 7.09.1995 la 18.12.1996, constatându-se pedeapsa executată.
în baza art. 208-209 lit. a, c, e şi g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 şi 109 Cod penal, a fost condamnat inculpatul L.C. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
în baza art. 88 Cod penal şi art. 357 Cod procedură penală, s-a dedus prevenţia de la 7.09.1995 la 28.12.1995.
în baza art. 350 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea inculpatului, în baza art. 208-209 lit. a, c, e şi g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 şi 109 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.Gh.R. la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 86 şi 87 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa la locul de muncă.
în baza art. 359 Cod procedură penală, s-a dedus prevenţia de la 19.09.1995 la 19.10.1995.
în baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la 200.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.N., 210.000 lei către partea civilă R.l. şi la 130.000 lei către partea civilă Z.M.F.
în baza art. 191 alin. 2 şi art. 349 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat la câte 150.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instantă a reţinut că, în noaptea de 27/ 28.06.1995, inculpaţii, împreună cu numiţii G.V., S.L. şi „D.” au pătruns, prin forţarea uşii din spate, în incinta magazinului „Len Com” S.R.L. din Şos. Fundeni, sectorul 2, de unde au sustras 10 baxuri de vin roşu, care conţineau 120 sticle.
După săvârşirea faptei au chemat un taxi, transportând vinul la domiciliul inculpatului L.C.
întrucât nu aveau bani să plătească transportul, i-au dat taximetristului 2 baxuri cu vin, iar a doua zi au vândut celelalte baxuri martorului P.N. contra sumei de 100.000 lei.
De asemenea, s-a mai reţinut că cei trei inculpaţi, în ziua de 10.07.1995 – în jurul orei 14,00 – s-au deplasat în str. Sold. Nicolae Sebe, sectorul 3, pentru a sparge apartamentul nr. 10.
în timp ce inculpaţii N. şi M. asigurau paza, inculpatul L., împreună cu numiţii S.S. şi G.V. au pătruns, prin forţarea uşii, în locuinţa sus amintită, de unde au sustras un televizor marca „Nei”, un radiocasetofon, un telefon şi alte bunuri, în valoare de 1.500.000 lei.
Bunurile sustrase au fost transportate la domiciliul inculpatului L., de unde au fost vândute numiţilor E.D., contra sumei de 200.000 lei şi 100 USD, şi G.V., contra sumei de 70.000 lei.
în noaptea de 22/23.07.1995-în jurul orei 22,00 – inculpaţii minori L.C. şi M. Gh., împreună cu numiţii G. şi S., au forţat portbagajul autoturismului Dacia, parcat pe str. Mr. Băcilă, sectorul 2, sustrăgând din interior o roată de rezervă şi o cutie ce conţinea 100 perechi tenişi chinezeşti.
Bunurile sustrase au fost transportate în spatele unui garaj, iar, ulterior, inculpaţii au oprit un în Şos. Fundeni, împrejurare în care au vândut roata de rezervă unui cetăţean necunoscut contra sumei de 20.000 lei, iar cutia cu tenişi au lăsat-o şoferului, reprezentând contravaloarea cursei efectuate în Şos. Fundeni.
în perioada iunie-iulie, inculpaţii au mai săvârşit furturi din locuinţe, dar cu privire la acestea s-a dispus disjungerea cauzei, urmând a face obiectul unui dosar separat.
Apelul declarat de inculpatul L.C. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 1844 A din 18.12.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală.
în schimb, prin aceeaşi decizie s-a admis apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, s-a dispus, în baza art. 208-209 lit. a, c, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 99 Cod penal şi art. 13 Cod penal, condamnarea inculpatului M.Gh.R. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 Cod penal.
S-a înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatului N.l. şi a părinţilor săi, în calitate de părţi responsabile civilmente, la plata despăgubirilor în sumă de 130.000 lei, către partea civilă Z.M.F.
în motivarea acestei soluţii, tribunalul a considerat că prima instanţă nu a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului minor M.Gh.R., care a avut aceeaşi participare ca şi ceilalţi inculpaţi minori, astfel că nejustificat acestui inculpat i s-au aplicat dispoziţiile art. 867 Cod penal, stabilindu-se ca pedeapsa să se execute la locul de muncă, deci a beneficiat de un tratament mai blând.
Totodată, tribunalul a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă Z.M.F., întrucât el nu a participat la sustragerea bunurilor din autoturismul acestuia.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.Gh., cerând casarea ei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 Cod penal, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
De asemenea, a mai declarat recurs şi inculpatul L.C. împotriva ambelor hotărâri, solicitând ca, în raport de situaţia personală, să i se aplice o măsură educativă.
Prin decizia penală nr. 607 din 22.04.1999, Curtea de Apel Bucureşti – secţia l-a penală a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul L.C. şi inculpatul M.Gh.R., reţinând că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost bine individualizate.
împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare inculpatul M.Gh.R., în conformitate cu dispoziţiile art. 386 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
în motivarea contestaţiei în anulare, inculpatul a arătat că, în timpul judecării, a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, motiv pentru care instanţa trebuia să dispună încetarea procesului penal. Contestaţia în anulare este fondată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că faptele au fost săvârşite de inculpat în perioada iunie-iulie 1995, respectiv la datele de 27/28.06.1995, 10.07.1995 şi 22/23.07.1995.
în raport de prevederile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 109 Cod penal şi art. 124 Cod penal, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 3 ani şi 9 luni, termen care, în cauză, s-a împlinit pentru fiecare faptă.
Aşa fiind, ia data judecării recursului, instanţa trebuia să constate, din oficiu, împlinirea acestor termene, iar nu să procedeze la judecarea în fond a recursului.
Ca urmare, Curtea, în temeiul art. 386 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, va admite contestaţia în anulare, va anula decizia penală privind pe contestator si, rejudecând recursul, va casa parţial sentinţa şi decizia şi, în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, va înceta procesul penal privind pe inculpat pentru infracţiunea pentru care a fost cercetat.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 851/1999)
NOTA: Judecând recursul, instanţa trebuia să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, ea având obligaţia ca, în limitele devoluţiunii, să analizeze cauza sub toate aspectele şi să se pronunţe asupra tuturor motivelor de casare a hotărârii, atât asupra celor invocate de părţi, cât şi din oficiu. Termenul folosit de lege „nu s-a pronunţat” trebuie înţeles ca o omisiune a instanţei de a da răspuns unor motive de casare, motive care duceau la încetarea procesului penal, indiferent dacă acestea au fost invocate sau nu de părţi. (Judecator Sofica Dumitrascu – sectia I penala CAB)
