Intitularea cererii ca fiind „contestaţie în anulare” nu leagă instanţa, care are obligaţia să dea calificarea juridică a cererii în conformitate cu legea.
Prin sentinţa penală nr. 686 din 8.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, inculpatul M.M. a fost condamnat la 1 an închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal, şi a fost obligat să plătească 213.302.300 lei către Banca Renaşterea Creditului Românesc S.A. Bucureşti, reprezentând credit restant şi dobânda.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul, în ziua de 4.10.1994, prin inducerea în eroare a părţii civile B.R.C.R. – Bucureşti cu privire la garanţii imobiliare, a obţinut un credit în valoare de 50.000.000 lei şi care, ulterior, nu a mai fost restituit.
Prin decizia penală nr. 1.336 din 31.101.997 a Tribunalului Bucureşti – secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală nr. 1.336 din 31.10.1997 (menţionată) şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, dispunând, totodată, punerea în libertate a inculpatului.
S-a reţinut că procedura de citare a inculpatului în apel nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, deşi acesta nu mai locuia în str. Dr. Pasteur, sectorul 5, de unde fusese evacuat, a fost citat la aceeaşi adresă, astfel că nu a cunoscut termenul de judecată.
După rejudecare, Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală, prin decizia penală nr. 1.180 din 7.09.1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentintei penale nr. 686 din 8.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că inculpatul nu s-a prezentat să-şi susţină apelul.
împotriva acestei decizii, inculpatul M.M., la data de 16.12.1998, a formulat – prin apărătorul său – din arestul Secţiei 18 poliţie, unde a fost încarcerat la 8.12.1998, contestaţie în anulare, susţinând că instanţa de apel, căreia i s-a
trimis cauza pentru rejudecare în vederea citării corecte a sa, a păşit la judecarea apelului, deşi procedura de citare nu a fost corect îndeplinită, repetând aceeaşi greşeală, în sensul că, deşi locuia în Şos. Mihai Bravu, sectorul 2, a fost citat în str. Dr. Pasteur, sectorul 5, astfel că nu a cunoscut data la care s-a judecat apelul şi nu a putut deci să-şi facă apărările necesare.
Tribunalul Bucureşti – secţia I penală, prin decizia penală nr. 17 din 6.01.1999, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de inculpat, reţinând că această cale extraordinară de atac, potrivit art. 386 lit. a-c din Codul de procedură penală, vizează hotărârile pronunţate în recurs.
împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, susţinând că cererea formulată şi intitulată „contestaţie în anulare” era un recurs peste termen declarat împotriva deciziei penale nr. 1.180 din 7.09.1998 a Tribunalului Bucureşti – secţia I penală şi, ca atare, acesta trebuia să-l trimită spre judecare instanţei competente, dat fiind că l-a declarat în termen de 10 zile de la data de 8.12.1998 când a fost încarcerat în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare, conform mandatului nr. 938 din 22.10.1998, emis de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, datorită necitării sale corecte la data judecării apelului, temei de recurs prevăzut de art. 385^9 pct. 21 Cod procedură penală.
Recursul cfeclarat de inculpatul M.M. este fondat.
După cum s-a mai arătat, prin decizia penală nr. 383 din 22.04.1998, Curtea de Apel Bucureşti – secţia l-a penală a casat decizia penală nr. 1.336 din 31.10.1997 a Tribunalului Bucureşti -secţia l-a penală şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la aceeaşi instanţă, întrucât procedura de citare a acestuia în apel nu a fost corect îndeplinită.
Primind cauza pentru rejudecarea apelului, aceeaşi instanţă de apel – Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală – a citat pe inculpat la aceeaşi adresă din str. Dr. Pasteur, sectorul 5, unde nu mai locuia, în loc de şos. Mihai Bravu, sectorul 2, unde se mutase, conform contractului de închiriere nr. 45.189 din 6.10.1997, iar prin decizia penală nr. 1.180 din 7.09.1998, a respins apelul, ca nefondat, inculpatul lipsind atât la judecată, cât şi la pronunţare.
Potrivit art. 365 şi art. 3853 alin. 2 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, poate declara recurs şi peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
în cauză, inculpatul a fost încarcerat în vederea executării pedepsei la data de 8.12.1998 şi, prin cererea intitulată „contestaţie în anulare”, formulată la 16.12.1998, a cerut desfiinţarea deciziei penale nr. 1.180 din 7.09.1998, pentru motivul pronunţării sale cu lipsă de procedură.
Prin urmare, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 365 si art. 3853 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la recursul peste termen, instanta de apel avea obligaţia să trimită cererea inculpatului la instanţa de recurs, nefiind ţinută
de denumirea dată de inculpat (contestaţie în anulare), ci de înţelesul ce rezultă din cuprinsul cererii respective.
Neprocedând în acest sens, şi decizia penală nr. 17 din 6.01.1999, prin care s-a respins pretinsa contestaţie în anulare, este greşită.
Prin urmare, procedura de citare nefiind îndeplinită cu ocazia judecării apelului inculpatului, urmează a se admite recursul peste termen declarat de acesta, a se casa deciziile penale nr. 17 din 6.01.1999 şi nr. 1.180 din 7.09.1998, sus arătate, şi a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului inculpatului la Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală.
în baza art. 365 alin. 3 şi art. 3853 alin. 2 Cod procedură penală, se va suspenda executarea deciziei penale nr. 1.180 din 7.09.1998 şi se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. (Judecator Antoaneta Nedelcu – sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală – decizia penală nr. 238/1999)