Decizia civila 140/CM
Prin actiunea înregistratã pe rolul Tribunalului Constanta la 10.2008, reclamantul E. N. U. U. a chemat în judecatã S.C. Filiala de Întretinere si Servicii Energetice –F. Serv S.A. pentru ca, pe cale de contestatie la decizia nr. 152/11.03.2008, sã se dispunã: constatarea nulitãtii deciziei de concediere si, în subsidiar, anularea deciziei; reintegrarea în postul detinut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata salariilor si a celorlalte drepturi bãnesti salariale, indexate, majorate si reactualizate, cuvenite de la data concedierii si pânã la data reintegrãrii definitive în functie sau pânã la data reorganizãrii activitãtii intimatei, obligarea intimatei la plata ajutorului de concediere în cuantum de 17 salarii brute, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecatã efectuate în proces.În motivarea cererii sale, reclamantul aratã cã decizia este lovitã de nulitate absolutã întrucât faptele presupus sãvârsite de cãtre acesta sunt descrise în mod generic, fãrã elemente concrete si nici nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile sale fãcute în cursul cercetãrii disciplinare.Deciziei este anulabilã întrucât presupusele fapte imputate, ce ar constitui abateri grave de la disciplina muncii, sunt inexistente; de asemenea dispozitiile legale si conventionale presupuse a fi încãlcate sunt indicate doar în mod generic, ori sunt chiar inexistente si, mai mult, i-au fost imputate fapte ce nu sunt prevãzute ca si abateri sau responsabilitãti în fisa postului, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã.De asemenea, fisa postului si regulamentul intern nu au fost niciodatã întocmite de cãtre intimatã, ori, cel putin nu i-au fost comunicate niciodatã, iar prejudiciile invocate de cãtre angajator sunt inexistente sau, dimpotrivã, în scurta perioadã cât a fost angajat în functia de sef de autobazã, unitatea pe care a coordonat-i a fost singura care a obtinut profit din întreaga sucursalã.În privinta plãtii ajutorului de concediere, reclamantul aratã cã postul detinut de el urma sã facã obiectul reorganizãrii activitãtii societãtii, cu consecinta concedierii sale pentru motive care nu îi sunt imputabile, urmând a i se acorda, potrivit dispozitiilor art. 4.105 si 4.107 din contractul colectiv de muncã, ajutor de concediere în cuantum de 17 salarii brute de bazã.S-a mai precizat cã, din 01.08.2007, ocupa functia de sef autobazã în cadrul Agentiei C, unitatea condusã de el fiind singura care a obtinut rezultate financiare pozitive la sfârsitul anului 2007.Ulterior, la data de 11.02.2008 a fost efectuat, de cãtre departamentul de control financiar de gestiune din cadrul societãtii prin revizorul contabil-doamna B. E., un control al documentelor emise în cursul anului 2007 de cãtre Sectia Auto din cadrul Agentiei C privind reparatiile mijloacelor de transport auto executate de tertii prestatori de servicii de reparatii.În nota de constatare întocmitã, înregistratã cu nr. 689/11.02.2008, sunt mentionate o serie întreagã de presupuse nereguli si încãlcãri ale dispozitiilor contractuale, însã toate documentele invocare se referã la perioada anterioarã numirii sale în postul de ª. autobazã, respectiv 01.08.2007.La data de 18.02.2008, a fost convocat pentru cercetarea disciplinarã de cãtre comisia de disciplinã din cadrul societãtii, avându-se în vedere concluziile notei de constatare nr. 689/11.02.2008, pretinzându-se cã ar fi încãlcat prevederile legale in contractele nr. 423/08.01.2005, 252/06.12.2004 si 251/06.12.2004 si cã nu ar fi respectat prevederile „legale” din Decizia nr. 510/01.10.2007 privind controlul financiar preventiv.Comisia de disciplinã a propus, având în vedere „circumstantele în care fapta a fost sãvârsitã si consecintele acestora” ca sanctiune disciplinarã pentru reclamant, sanctionare cu desfacerea disciplinarã a contractului individual de muncã.În baza acestui proces-verbal, directorul societãtii a emis decizia nr. 152/11.03.2008 prin care a dispus concedierea disciplinarã în baza art. 61 alin. 1 C o d u l m u n c i i, pentru „abateri grave de la regulile de disciplina muncii” astfel: art. 6.4, lit. a din Regulamentul intern al societãtii „F. S.A.” „sãvârsirea unor greseli în organizarea, executarea sau dispunerea executãrii unor operatii care au condus sau puteau conduce la pagube materiale”; neîndeplinirea obligatiei „de a realiza atributiile ce îi revin la locul de muncã în conformitate cu prevederile fisei postului si/sau a atributiilor de serviciu, potrivit prevederilor art. 5.7 (1) din Contractul colectiv de muncã al S.C. F. S.A.Atât regulamentul intern cât si contractul colectiv de muncã privesc o altã societate decât societatea angajatoare, astfel încât nu pot fi indicate ca temei al rãspunderii în societatea angajatoare.În dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul intim atei, audierea martorilor, precum si orice altã probã ce se va dovedi utilã cauzei; s-a anexat cererii copia deciziei nr. 152/11.03.2008.Pârâta a formulat întâmpinare care a arãtat cã reclamantul a încãlcat precizãrile Procedurii Operationale Cadru – Coordonarea activitãtilor de reparatii, întretinere si reparatii auto, art. 4.14.2 predarea/primirea mijloacelor de transport a utilajelor speciale pentru reparatii se va face pe baza de proces-verbal de predare/primire în reparatie sau pe baza notei de comandã. S. lucrãrii se face prin completarea PV de receptie a lucrãrii.Faptele care au stat la baza deciziei de desfacere a contractului de muncã, au fost gravele nereguli sãvârsite de petentul contestator, aceste nereguli au fost initial evidentiate în nota de constatare nr. 689/11.02.2008 si ulterior evidentiate în Raportul 2161/16.04.2008 raport care a stat la baza plângerii penale formulate împotriva fãptuitorilor E. N. U. U. si E. E., plângere penalã înregistratã la Parchetul de pe lângã J u d e c ã t o r i a C o n s t a n t a.În drept, reclamantul s-a fãcut vinovat de încãlcarea art. 6.4 lit.k) din Regulamentul intern si a art. 5.7 (1) si g) din Contractul Colectiv de muncã al S.C. F. S.A., motiv pentru care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncã si sesizarea organelor de cercetare penalã în legãturã cu prejudiciul produs prin activitatea infractionalã desfãsuratã de contestator pe perioada cât a fost salariatul societãtii.În sprijinul afirmatiilor, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri si proba cu martori; s-au fost anexat întâmpinare copii ale: regulamentul de ordine interioarã; decizia nr. 510/01.10.2007, privind controlul financiar preventiv; contractul individual de muncã; fisa postului; contractul de performantã;decizia nr. 395/27.07.2008; plângerea penalã depusã de Parchetul de pe lângã J u d e c ã t o r i a C o n s t a n t a;Separat de întâmpinare, prin cererea formulatã la 19.05.2008, intimata a invocat exceptia lipsei calitãtii procesual pasive motivat de faptul cã Sucursala S.I.S.E.D are calitatea de angajator si nu societatea F.I.S.E.E.S.Prin încheierea din 13.06.2008, instanta a respins exceptia, având în vedere cã potrivit, art. 1 si 3 din H.G. 74/2005, Sucursala I.S.E. „F. D” nu are personalitate juridicã si cã Filiala a împuternicit sucursala sã încheie – în numele acesteia si pentru ea – contracte individuale de muncã.La acelasi termen a fost respinsã si exceptia nulitãtii absolute a deciziei nr. 152/2008 întemeiatã pe dispozitiile art. 268 alin. 2 lit. a), b), si c) C o d u l m u n c i i.Pentru a pronunta aceastã solutie, instanta a avut în vedere cã potrivit textelor mentionate în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat si motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea.Or, analizând continutul deciziei, instanta constatã cã fapta consideratã abatere disciplinarã este suficient descrisã prin trimiterea la „nota de constatare”; prevederile încãlcate au fost indicate si citate si de asemenea; au fost mentionate si apãrãrile salariatului – art. 1 din decizie alineatul final – arãtându-se si motivul înlãturãrii acestora, încãlcarea deciziei nr. 510/01.(…).Prin sentinta civilã nr. 1317/14.11. 2008 pronuntatã de Tribunalul C o n s t a n t a s-a admis contestatia si a fost anulatã decizia nr. 152/11.03.2008, dispunându-se totodatã reintegrarea reclamantului în postul detinut anterior emiterii deciziei, cu plata despãgubirilor echivalente salariilor, precum si celorlalte drepturi, indexate, majorate si reactualizate, de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pânã la reintegrarea efectivã. A fost obligatã pârâta la plata, cãtre reclamant, a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecatã.Pentru a pronunta aceastã solutie, prima instantã a retinut urmãtoarele:Prin contractul individual de muncã (fila 14 dosar, volumul I) înscris în registrul general de evidentã a salariatilor al SC G. SA C sub nr. 330/09.03.2005, numitul E. N. U. U. a fost angajat în functia de inginer la Sectia Auto, urmând a îndeplini atributiile prevãzute de fisa postului (filele 15-16 volumul I- pentru postul inginer principal specialist cod_ D.).Prin decizia nr. 395/27.07.2007 a directorului S.C. G. Sucursala F. D (fila 17 dosar), E. N. U. U. a fost numit în functia de sef de autobazã în cadrul B. C, începând cu data de 01.08.2007 pentru o perioadã de probã de 90 de zile; drept consecintã, s-a întocmit un act aditional la contractul individual de muncã si un contract de performantã (filele 18 si respectiv 19).S-a prevãzut în actul aditional cã atributiile postului sunt prevãzute în fisa postului (art. D9) conform functiei de sef de autobazã cod_ D..În contractul de performantã (prin care reclamantul a fost numit în functia de manager sef autobazã) s-au prevãzut ca principale obligatii: asigurarea monitorizãrii realizãrii prevederilor bugetului de venituri si cheltuieli aprobat, în conditiile încadrãrii în limitele programate prin criteriile, obiectivele si indicatorii de performantã, în conformitate cu anexele la contract, reprezentarea entitãtii organizatoricã în limitele competentelor acordate prin fisa de post sau, prin mandat, entitatea ierarhicã superioarã; sã prezinte, ori de câte ori se solicitã, Directorul S.I.S.E. „F. D” situatia economico-financiarã a entitãtii din coordonarea sa, stadiul realizãrii criteriilor, obiectivelor si indicatorilor de performantã si alte documentatii solicitate, precum si mãsurile luate în cazul neîndepliniri acestora.Ca responsabilitate principalã s-a stipulat cã managerul rãspunde penal, contraventional, civil si administrativ dupã caz pentru daunele produse sucursalei/agentiei prin orice act al sãu contrar intereselor acesteia, prin acte de gestiune imprudentã, prin utilizarea abuzivã sau neglijentã a fondurilor sucursalei/agentiei.Prin decizia nr. 510/01.(…) a directorului T. F. D s-a hotãrât executarea unui control financiar preventiv la nivelul sucursalei si agentiilor componente, operatiunile si obiectivele, persoanele împuternicite, modul de acordare a vizei de control si de certificare fiind prevãzute în anexele decizii.În baza acestei decizii, un revizor al T. F. D a verificat documentele emise în cursul anului 2007 de Sectia Auto din cadrul B. C privind operatiile executate de terti.În urma controlului s-a întocmit nota de constatare din 11.02.2008 (filele 22-27 volumul II) în care, în baza unor contracte de prestãri servicii si Procedurii operationale cadrul E. Serv 07, s-au consemnat o serie de neregularitãti în activitatea sectiei, considerându-se cã nu s-ar fi respectat „prevederile legale” continute de anumite contracte de prestãri servicii.Astfel s-a observat cã beneficiarul nu a notificat nici o defectiune cãtre comisia de constatare care ar fi decis repararea sau înlocuirea acestora, asa cum prevede art. 3 B3 din Contractul nr. 423/08.01.2005; cã comisia de constatare, dupã efectuarea reparatiilor, avea sarcina sã dovedeascã din vina cui au fost defectiunile, dacã ar fi fost din vina beneficiarului acestea trebuiau recuperate, asa cum se prevede la art. 3B3 din Contractul nr. 423/08.01.2005; cã, în situatia documentelor verificate, nu existã nici un act care sã consemneze defectiunile ce trebuie reparate, termenul la care sã fie ridicat autovehiculul si nu existã nici un proces-verbal de receptie a lucrãrilor;De asemenea, bonul de comandã este lansat de prestator, în care acesta consemneazã defectiunea avutã, operatiile care stau la baza determinãrii valorii manoperei si lista cu materialele care s-au folosit, acest document în unele cazuri nu este semnat de nimeni la rubrica „client”. Apoi, majoritatea bonurilor de comandã sunt semnate la rubrica „Am primit auto la reparat si cu inventarul complet-client” de cãtre conducãtorul auto, fãrã a se respecta prevederile art. 5.4 din contractul sus-mentionat, care spune cã „beneficiarul transmite prestatorului numele sãu si al reprezentantilor sãi autorizati sã participe si sã semneze, în numele sãu si pentru el, documentele întocmite la constatarea operatiilor a se executa, la stabilirea termenului de finalizare a lucrãrii precum si la receptia serviciilor prestate”.Apoi, în verificarea aplicãrii deciziei nr. 510/2007, s-a constatat cã factura fiscalã nr._ /08.06.2007 nu este datatã si stampilatã si nu poartã viza de control financiar –preventiv.În privinta reparatiilor la cele patru mijloace auto, s-a constatat cã – pentru motivele prevãzute anterior – nu s-au respectat prevederile art. 5.12, 5.12, 6.1.3 din procedura E. Serv. 07 si art. 4.5 din fisa postului, responsabil pentru aceste nereguli fiind considerat seful Sectiei auto, inginerul E. N. U. U..Ca mentiune specialã, revizorul contabil a constatat cã fisa de post a salariatului E. N. U. U. nu este actualizatã (la data controlului) desi, încã de la 20.09.2007, se solicitase emiterea unor fise de post pentru mai multi salariati.Ca urmare a acestui control s-a hotãrât, prin decizia nr. 94/14.02.2008, o analizã disciplinarã a activitãtii reclamantului .Cercetarea disciplinarã s-a finalizat prin întocmirea procesului-verbal înregistrat sub nr. 1250/11.03.2008 (filele 336-339 dosar) în care s-a concluzionat cã existã o derularea defectuoasã a contractelor de prestãri servicii terti care a adus prejudicii grave societãtii prin trimiterea autovehiculelor fãrã o constatare prealabilã în atelierul propriu; acceptarea la platã a bonului de comandã intern al prestatorului, ca document care atestã atât operatiile necesare cât si materialele si piesele de schimb necesare a fi introduse în operã, si care sta la baza facturii; admiterea la platã a facturilor fãrã un document care sã fie confirmat respectiv aprobat de factori responsabili din B. (director) care „asigurã conducerea activitãtilor agentiei, coordonarea si controlul acesteia în ceea ce priveste utilizarea resurselor financiare, materiale si umane”; semnãtura conducãtorului auto, acolo unde exista, nu poate fi luatã drept semnãtura reprezentantului agentiei în relatia cu un prestator.Constatându-se cã s-au încãlcat prevederile art. 5.14.2 (astfel cum procesul–verbal a fost corectat prin rectificarea înregistratã sub nr. 1381/14.03.2008 – fila 34 a dosarului) si art. 6132 din E. Serv 07, capitolul 3 si capitolul 5 din contactul de performantã.În baza acestor constatãri – preluate ad literam – prin decizia nr. 152/11.03.2008, s-a dispus concedierea lui E. N. U. U. din functia de inginer principal considerându-se cã a încãlcat prevederile art. 6.4 lit a) R.O.I. ( adicã sãvârsirea unor greseli în organizarea, executarea sau dispozitia executãrii unor operatii sau lucrãri care au condus sau puteau conduce la pagube materiale) art. 57 (1) a Contractului colectiv de muncã la nivel de unitate (adicã neîndeplinirea unor obligatii de a realiza atributiile ce îi revin la locul de muncã în conformitate cu prevederile fisei postului sau atributiile de serviciu) art. 57 (1) g Contractul colectiv de muncã la nivel de unitate (adicã neîndeplinirea obligatiei de a cunoaste si respecta dispozitiile legale, prevãzute de contractul colectiv de muncã, regulamentul de organizare si functionare si alte dispozitii cu caracter normativ referitoare la muncã pe care o îndeplineste si sã se conformeze lor) si contractul de performantã ca sef de autobazã ce prevede angajarea rãspunderii managerului.Potrivit art. 263 C o d u l m u n c i i, abaterea disciplinarã este o faptã în legãturã cu si care constã într-o actiune sau inactiune sãvârsitã cu vinovãtie de cãtre salariat, prin care acesta a încãlcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncã sau contractul colectiv de muncã aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducãtorilor ierarhici. Din definitia legalã reiese cã vor constitui elemente esentiale ale rãspunderii disciplinare calitatea de salariat, existenta faptei ilicite, vinovãtia, rezultatul dãunãtor .Fapta reprezentând abatere disciplinarã, aptã sã atragã rãspunderea disciplinarã a salariatului poate fi comisivã – când salariatul, printr-o actiune încalcã obligatia de a nu face – sau omisivã- când salariatul nu îndeplineste obligatia de a face. Esential pentru existenta faptei ilicite este existenta unor obligatii în sarcina salariatului (de a face sau de a nu face) pe care acesta, în mod cuplabil, nu le îndeplineste, cauzând astfel un prejudiciu sau creând posibilitatea suferirii unei pagube de cãtre angajator.Reiese deci cã, pentru ca fapta retinutã în sarcina salariatului sã fie consideratã una „ilicitã” astfel încât sã angajeze rãspunderea pe plan disciplinar a acestuia, aceasta trebuie sã constea într-o încãlcare a unor dispozitii normative cu caracter obligatoriu (indiferent de tipul actului care le-ar cuprinde) si care reglementeazã raporturile de muncã, ordinea si disciplina la locul de muncã.Spre deosebire de alte forme de rãspundere (ex. rãspunderea penalã, rãspunderea contraventionalã sau rãspunderea civilã delictualã) prevederile obligatorii de la nivelul unui angajator – adicã cele care nu sunt continute de lege, ca act al puterii legislative – nu D. acest caracter prin simpla lor edictare, ci trebuie aduse la cunostinta fiecãrui salariat cu ocazia adoptãrii, modificãrii sau cu prilejul angajãrii.Pentru normele privind organizarea si functionarea unitãtii si atributiile corespunzãtoare fiecãrui salariat neputându-se aplica fictiunea legalã nemo consetur ignorare legem (din cadrul formelor de rãspundere amintite anterior) este înlocuitã cu informarea, ca fiind unicul mod prin care se aduc la cunostinta salariatului conditiile de muncã si elementele care privesc desfãsurarea relatiilor de muncã.Obligatia de informare a salariatului este consideratã de C o d u l m u n c i i drept una dintre principalele obligatii ale angajatorului (art. 40 al. 2 lit. a – unde, nu întâmplãtor, este enuntatã ca primã obligatie a unitãtii); drept urmare, strãbate acest act normativ ca un principiu cãlãuzitor al raporturilor de muncã încã de la etapa angajãrii (art. 17) pânã la momentul concedierii (art. 267 alin.2 si art. 268 alin.2).Ca o consecintã directã a obligatiei de informare, actele interne ale unitãtii care reglementeazã relatiile de muncã nu au caracter obligatoriu pentru salariatul care nu a fost informat de continutul acestora si, drept urmare, nu pot constitui temei al unei sanctiuni disciplinare.Este cazul „Procedurii operationale cadru – E. Serv 07” (filele 08-19 vol.II) privind coordonarea activitãtii de reparatii, întretinere si exploatare auto aplicabile în SC G. F. de la 06.06.2007. Acest act nu a fost adus niciodatã la cunostinta salariatului E. N. U. U., caracterul sau obligatoriu nefiind mentionat nici în actul aditional din 01.08.2007, nici în contractul de performantã sau decizia de numire în functie sau decizia de numire în functie de sef de autobazã nr. 395/27.07.2007.Cu atât mai putin, E. Serv 07 nu apare în fisa postului de inginer principal specialist ocupat de reclamant, având în vedere data întocmirii acesteia – 01.07.2006 – si data adaptãrii Procedurii 01.06.2007.Apoi, dupã elaborarea Procedurii si numirea reclamantului în functia de sef autobazã nu s-a întocmit o nouã fisã a postului pentru acest salariat (aspect sesizat si în procesul –verbal de constatare nr. 1250/11.03.2008.Aceasta, desi contestatorul îndeplinea alte atributii decât cele pentru care fusese angajat initial – inginer principal specialist, cod C.O.R._ conform contractului individual de muncã nr. 330/09.03.2005 – respectiv, sef de autobazã, cod C.O.R._ conform actului aditional .Cu toate cã exercitarea unei alte functii implicã – dat fiind caracterul diferit, prin ipotezã, al atributiilor – întocmirea uni alte fise a postului, contestatorul a fost sanctionat pentru exercitarea defectuoasã a unei prevederi pentru functia anterioarã care nu-i mai revenea în calitate de sef de autobazã.Astfel, cum reiese din decizia nr. 152/11.03.2008 dar si din procesul-verbal de cercetare disciplinarã, la analiza faptelor reclamantul s-a avut în vedere „fisa postului domnului E. N. U. U. ca inginer principal specialist ” cu toate cã, de la 01.08.2007 acesta ocupa functia de sef de autobazã.Mai mult, reclamantul a fost concediat din functia de inginer principal specialist, desi contractul individual de muncã prin care a fost angajat pe acest post fusese modificat, el exercitând noi atributii în baza actului aditional –sef autobazã.Pentru aceste motive, constatându-se cã reclamantul a fost sanctionat disciplinar pentru pretinsa nerespectare a unor norme interne ale unitãtii care nu au fost niciodatã aduse la cunostinta salariatului – Procedurile Operationale Cadru E. Serv 07, cã a fost consideratã abatere disciplinarã neîndeplinirea unor obligatii prevãzute în fisa postului ocupat anterior de salariat aceea de inginer specialist si nu în cea de sef de autobazã ocupatã la momentul cercetãri disciplinare; cã reclamantul a fost concediat din motive imputabile, nu din postul de sef de autobazã pe care îl ocupa de la 01.08.2007, ci acela detinut anterior, a fost admisã actiunea si anulatã decizia nr. 152/11.03.2008.Având în vedere efectul nulitãtii si dispozitiile art. 78 C o d u l m u n c i i s-a dispus reintegrarea reclamantului E. N. U. U. în postul detinut anterior emiterii deciziei, cu plata despãgubirilor echivalente salariilor, precum si celorlalte drepturi, indexate, majorate si reactualizate, de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pânã la reintegrarea efectivã.Având în vedere disp.art. 274 C.pr.civ., fatã de situatia cã reclamantul a achitat avocatului ales un onorariu de 1000 lei, prin factura seria_ nr. 0086/28.03.2008, a fost obligatã pârâta la plata acestor sume.Împotriva acestei solutii a formulat recurs pârâta SC F. SERV SA prin conducerea centralã cât si Sucursala de Întretinere si Servicii Energetice „F. D”. Motivele invocate în cele douã cereri de recurs sunt în esentã aceleasi astfel încât urmeazã a fi analizate împreunã.Astfel, în cele douã cereri de recurs s-au invocat urmãtoarele: reclamantul a luat la cunostintã de regulamentul internând semnând personal pentru a atesta aceastã împrejurare, de „procedura operationalã cadru – coordonarea activitãtilor de reparatii, întretinere si exploatare auto” prin semnarea fisei postului care în art. 8 specificã faptul cã pentru îndeplinirea atributiilor se aplicã procedurile cadru, precum si prin participarea la activitatea de instruire profesionalã din 07.08.2006 la care s-a discutat N. calitãtii de mediu din care face parte si procedura în cauzã; cu privire la perioada august – decembrie 2007 s-a arãtat cã autovehiculul cu numãr de înmatriculare_ a fost reparat de trei ori fãrã a exista un referat al comisiei de constatare a defectiunilor, aspect care trebuia constatat si sanctionat de conducerea sectiei auto, ceea ce nu s-a întâmplat iar din aceastã perspectivã faptul cã pentru reclamant nu s-a întocmit o nouã fisã a postului nu poate conduce la exonerarea de rãspundere pentru neîndeplinirea atributiilor, întrucât prin încheierea contractului individual de muncã se O. obligatii în sarcina ambelor pãrti. S-au indicat prevederile încãlcate de reclamant în opinia angajatorului, respectiv art. 4.5, 4.13, 4.14 din fisa postului, art. 6.4 lit. a din Regulamentul intern, art. 5.7(1) lit. a) si g) din contractul colectiv de muncã, art. 4.14.2 si 6.1.3.2 din „Procedura operationalã cadru – coordonarea activitãtilor de reparatii, întretinere si exploatare auto”. S-a mai arãtat cã în mod gresit instanta de fond a retinut cã reclamantul ocupa functia de sef autobazã întrucât la acea datã ocupa functia de inginer principal specialist. Un alt motiv invocat a fost acela cã sentinta instantei de fond este inaplicabilã întrucât prin decizia de pensionare anticipatã partialã nr._ /19.06.2008 emisã de Casa Judeteanã de Pensii C, reclamantul a fost pensionat devenind aplicabil art. 56 li. d din C o d u l M u n c i i.Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea cã presupusele fapte imputate sunt inexistente, prevederile legale si conventionale pe care se presupune cã le-a încãlcat sunt inexistente sau sunt indicate doar în mod generic, faptele imputate nu sunt cuprinse în fisa postului, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã; fisa postului si regulamentul intern nu au fost întocmite de cãtre reclamantã si în orice caz nu i-au fost comunicate, nu existã un prejudiciu, ci din contrã, în perioada în care a condus unitatea respectivã, aceasta a fost singura care a obtinut profit din cadrul sucursalei. În continuare, intimatul a dezvoltat aceste sustineri si a reiterat sustinerile formulate în fata instantei de fond. În ceea ce priveste pensionarea sa anticipatã, a arãtat cã aceastã chestiune este strãinã cauzei, în sensul cã în cazul sãu contractul individual de muncã a încetat prin concediere iar nu prin pensionare. A mai arãtat cã întrucât a fost concediat pentru motive disciplinare si având vârsta apropiatã de vârsta de pensionare nu a reusit sã mai gãseascã un alt loc de muncã astfel încât pentru a-si asigura mijloacele de subzistentã a fost nevoit sã solicite pensionarea, ceea ce are implicatii asupra nelegalitãtii deciziei de concediere dar nici asupra legalitãtii sentintei recurate.Analizând sentinta recuratã prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor pãrtilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat în cauzã, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constatã cã recursurile sunt fondate în limita si pentru urmãtoarele considerente:Potrivit art.263 (2) din C o d u l M u n c i i, abaterea disciplinarã este o faptã în legãturã cu munca si care constã într-o actiune sau inactiune sãvârsitã cu vinovãtie de cãtre salariat, prin care acesta a încãlcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncã sau contractul colectiv de muncã aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducãtorilor ierarhici.Pentru a se retine însã vinovãtia angajatului însã, o conditie esentialã pentru determinarea pozitiei sale subiective fatã de fapta sãvârsitã sau omisiunea comisã si fatã de consecintele acesteia, este aceea de a fi fost încunostintat cu privire la prevederile a cãror încãlcare i se imputã. Dacã este vorba despre acte normative sau contracte colective de muncã, aceastã probã este mai facilã pentru angajator, acesta putându-se prevala de publicarea acestora în monitorul oficial, rãmânând angajatului sarcina de a proba existenta unor cauze care înlãturã în cazul sãu vinovãtia. În cazul în care, însã, este vorba despre încãlcarea unor prevederi din regulamentul intern, contractul individual de muncã, a ordinele si dispozitiilor legale ale conducãtorilor ierarhici, angajatorul trebuie sã dovedeascã faptul cã a informat angajatul astfel cum în mod corect a retinut si instanta de fond.Recurenta nu a probat însã aceastã împrejurare, contrar prevederilor art. 287 din C o d u l M u n c i i.Astfel, contrar celor sustinute în recurs, recurenta a dovedit doar luarea la cunostintã de cãtre intimatul reclamant de cuprinsul unei completãri la continutul regulamentului intern al societãtii, asa cum se indicã în mod expres în tabelul prezentat în copie. Nu rezultã însã despre ce completare este vorba, cu ce continut si nici la ce datã s-a realizat aceastã comunicare.De asemenea, împrejurarea cã în cuprinsul fisei postului, în art. 8, se specificã faptul cã pentru îndeplinirea atributiilor se aplicã procedurile cadru, nu dovedeste cã aceastã „procedurã” a fost si comunicatã intimatului reclamant.Apoi, este adevãrat cã din procesul – verbal încheiat la 07.08.2006 rezultã participarea reclamantului la o instruire profesionalã la care s-a discutat si N. calitãtii si de mediu, însã, pe de o parte, desi face afirmatii în acest sens, recurenta nu a probat continutul acestui manual, respectiv faptul cã din acest manual face parte si „Procedura operationalã cadru – coordonarea activitãtilor de reparatii, întretinere si exploatare auto”. Pe de altã parte, din procesul – verbal depus de recurentã, rezultã cã instruirea a avut ca obiect si sapte acte normative, realizându-se într-o singurã zi, într-un interval orar neprecizat, desfãsurându-se verificarea cunostintelor prin discutii libere si chestionarea fiecãrui participant. O astfel de instruire, fãcutã în astfel de conditii, nu poate avea valoarea unei comunicãri a procedurii respective, care sã constituie o informare completã si efectivã a angajatului, în conditiile în care aceastã procedurã cuprinde în 19 pagini prescriptii detaliate cu privire la desfãsurarea activitãtii, iar recurenta sustine cã aceastã procedurã este doar una dintre mai multe cuprinse în respectivul manual. Este adevãrat cã în interogatoriul administrat, reclamantul a recunoscut cã exista o procedurã operationalã cuprinsã într-un document dar nu stia de cine fusese aprobat. Din acest rãspuns la interogatoriu nu rezultã însã si o recunoastere a luãrii la cunostintã în mod efectiv si complet de continutul acesteia.Sustinerea recurentei cã drepturile si obligatiile pãrtilor se O. din contractul individual de muncã chiar si în lipsa întocmirii unei fise a postului nu este exactã întrucât, desi potrivit unui contract individual de muncã angajatul are obligatia de a-si executa atributiile de serviciu, acesta nu poate îndeplini aceastã obligatie câtã vreme ele nu-i sunt fãcute cunoscute fie prin contractul individual de muncã fie printr-un înscris separat.Pentru acest motiv art. 17 alin. (1) si (2) lit.d) impune angajatorului ca, anterior încheierii contractului individual de muncã, sã informeze persoana selectatã în vederea angajãrii ori, dupã caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneazã sã le înscrie în contract sau sã le modifice, cel puti, între altele, cu privire la functia/ocupatia conform specificatiei D. ocupatiilor din România sau altor acte normative si atributiile postului, obligatie pe care recurenta nu a dovedit cã a respectat-o.În ceea ce priveste încãlcarea de cãtre reclamant a unor prevederi din contractul individual de muncã sau contractul colectiv de muncã, se constatã cã recurenta face trimitere la prevederi generale care vizeazã obligatia angajatului de a-si realiza atributiile de serviciu, care nu au aplicabilitate în situatia în care nu se poate retine nerespectarea atributiilor de serviciu din cauza nerespectãrii de cãtre angajatorul însusi a obligatiei de a comunica angajatului care îi sunt atributiile de serviciu.Din perspectiva legalitãtii concedierii, în cauza de fatã, nu are relevantã ce functia a retinut instanta de fond cã ocupa reclamantul la data concedierii.Dar, în ceea ce priveste aplicabilitatea prevederilor art. 78 din C o d u l M u n c i i, Curtea constatã cã motivul de recurs invocat de recurentã cu privire la pensionarea reclamantului este întemeiat.Astfel, sigur cã o astfel de împrejurare nu are relevantã pentru aprecierea legalitãtii si temeiniciei deciziei de concediere. Dar, repunerea pãrtilor în situatia anterioarã, prin reintegrarea în functie precum si acordarea despãgubirilor egale cu drepturile salariale cuvenite în cazul în care nu ar fi intervenit concedierea, pot fi influentate de evenimente ulterioare datei concedierii, care în fapt sau în drept fac imposibilã admiterea unei astfel de cereri.În cauzã, se constatã cã prin decizia de nr._ /19.06.2008, emisã de Casa Judeteanã de Pensii C, s-a stabilit cã reclamantul beneficiazã de o anticipatã partialã începând cu 26.03.2008.Or, potrivit art. 56 lit.d) din C o d u l M u n c i i, contractul individual de muncã înceteazã de drept la data comunicãrii deciziei de pensionare pentru limitã de vârstã, pensionare anticipatã, pensionare anticipatã partialã sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.Asadar, chiar în situatia în care reclamantul nu ar fi fost concediat, contractul individual de muncã al acestuia înceta de drept prin pensionarea anticipatã partialã, produsã ca efect al manifestãrii de vointã a acestuia în sensul de a renunta la activitate si a beneficia de drepturile de asigurãri sociale.Ca urmare, reintegrarea sa în functia anterior detinutã nu mai este posibilã, acesta renuntând prin cererea de pensionare la calitatea sa de angajat, aceastã modalitate de încetare a contractului individual de muncã, desi opereazã de drept, fiind una care intervine ca urmare a vointei implicite a angajatului, rezultatã din cererea de pensionare.Reintegrarea în functie se fundamenteazã tocmai pe faptul cã urmare a anulãrii deciziei de concediere, ea nu mai produce efectul încetãrii contractului individual de muncã, acesta considerându-se deci cã nu a încetat niciodatã, fiind în fiintã ceea ce justificã reluarea activitãtii de cãtre angajat.Dacã însã, între timp intervine o cauzã de încetare de drept a contractului individual de muncã, nu se mai poate considera cã acesta subzistã doar ca urmare a anulãrii deciziei de concediere si ca urmare nu mai existã temei pentru reintegrarea în functie.Pe de altã parte, în conformitate cu art. 94 din Legea nr. 19/2000, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, indiferent de nivelul veniturilor respective numai: copiii urmasi orfani de ambii pãrinti, pe perioada scolarizãrii, pânã la vârstele prevãzute la art. 66 lit. a) si b); nevãzãtorii; pensionarii pentru limitã de vârstã; pensionarii de invaliditate de gradul III si beneficiarii pensiei de urmas dacã veniturile brute lunare realizate nu depãsesc o pãtrime din salariul mediu brut lunar pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3).Rezultã cã pensia anticipatã partialã nu poate fi cumulatã cu venituri din salariu, beneficiarul unei astfel de pensii neputând fi în acelasi timp si angajat în baza unui contractul individual de muncã.Asadar, despãgubirile la care se referã art. 78 al. 1 din C o d u l M u n c i i pot avea în principiu în vedere doar prejudiciul suferit de fostul angajat pânã la încetarea de drept a contractului individual de muncã, însã, întrucât pensia anticipatã partialã nu poate fi cumulatã cu salariul, în concret trebuie analizat de la ce datã fostul angajat beneficiazã de acest tip de pensie, iar dacã acesta beneficiazã de pensie de la o datã anterioarã datei încetãrii de drept a contractului individual de muncã, despãgubirile nu pot acoperi decât prejudiciul creat prin neîncasarea drepturilor salariale pânã la data acordãrii pensiei, în cazul de fatã 26.03.2008.În caz contrar, hotãrârea instantei ar contraveni prevederilor Legii nr. 19/2000 invocate anterior.În consecintã, 312 al. 1, 2 si 3 va fi admis recursul iar sentinta recuratã va fi modificatã în parte, în sensul cã actiunea este admisã în parte, cererea de reintegrare în functie va fi respinsã iar pârâta obligatã la plata despãgubirilor pentru perioada 11.03-26.03.2008. Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei recurate. (Judecator Maria Apostol).
