CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
1. Competenta de solutionare a cauzei pentru directorii executivi ai societatilor comerciale
Art. 152 din Legea nr. 31/1990
Art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila
Art. 37 alin. (3) din Legea nr.304/2004
Înca din perioada în care se pretinde ca au fost îndeplinite operatiunile cauzatoare de prejudicii,
Legea
nr.31/1990
reclamanta, nu pot încheia cu aceasta contracte de munca.
Din interpretarea sistematica a prevederilor legale mai sus mentionate rezulta ca directorii executivi ai
societatilor comerciale raspund fata de acestea
ca si administratorii societatii pentru neîndeplinirea atributiilor potrivit dispozitiilor referitoare la
mandat si celor speciale din lege, chiar si
atunci când sunt salariati ai acesteia.
Fiind asimilati cu administratorii chiar si în situatia în care sunt salariati ai societatii, directorii
executivi poarta fata de societate o raspundere
întemeiata pe mandatul comercial, nu o raspundere patrimoniala în întelesul Codului muncii – cu privire la
daunele produse societatii comerciale din vina
si în legatura cu munca lor.
Data fiind cauza pretentiilor formulate prin cererea de chemare în judecata, natura litigiului este comerciala,
competenta de solutionare a acestuia fiind
cea reglementata de art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila, fata de valoarea obiectului.
Cum însa prin norme de organizare judecatoreasca – art. 37 alin. (3) din Legea nr.304/2004 privind organizarea
judiciara, republicata – s-a prevazut
preluarea de catre tribunalele specializate a cauzelor de competenta tribunalului în domeniile în care se
înfiinteaza, curtea constata ca prin încalcarea
normelor mentionate privitoare la compunerea instantei, litigiul a fost solutionat de Sectia Civila a
Tribunalului Arges, si nu de tribunalul specializat
– Tribunalul Comercial Arges.
(Decizia civila nr.1381/R-CM din 13 octombrie 2009)