3. drepturi salariale şi daune morale
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 18 03 2008 , sub nr 11073/3/2008 , reclamantul M.F. a chemat in judecată pe pârâta Kondiment Service SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata salariului cuvenit pentru desfăşurată în perioada 20 11 2006 – 21 08 2007 cu dobânzile aferente până la data plăţii şi la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, a arătat că la 20 11 2006 , s-a angajat ca şi ajutor programator in cadrul societăţii pârâte , fiind încheiat in acest sens contractul individual de muncă pe durată nedeterminată , înregistrat la I T M Bucureşti sub numărul 8097/30 11 2006 .
Deşi a desfăşurat activitate corespunzător contractului de muncă , pârâta a refuzat să-i plătească salariul cuvenit pe toată perioada in care a fost salariatul său , adică de la 20 11 2006 până la 21 08 2007 , când a demisionat .
Prin sentinţa civilă nr 5769/18 09 2008 Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenta teritorială de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj , având in vedere că reclamantul are domiciliul în raza de competentă a acestei instanţe .
La 15 10 2008 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr 11073/3/2008 .
Prin încheierea din 6 11 2008 a fost suspendată judecarea cauzei în baza art 36 din Lg 85/2006 privind procedura insolentei având în vedere că s-a făcut dovada deschiderii procedurii insolventei pârâtei SC KONDIMENT SERVICE SRL .
La 2 04 2009 reclamantul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol , ca urmare a închiderii procedurii de insolventă prin sentinţa 4791/10 11 2008 a Tribunalului Bucureşti- Sectia Comercială , sentinţă depusă la prezentul dosar .
La 4 06 2009, reclamantul a completat acţiunea in sensul că a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 10000 lei reprezentând daune morale , susţinând că , prin neplata salariului i-a fost afectată siguranţa materială şi i-au fost produse suferinţe psihice.A mai susţinut că după încetarea contractului de muncă la 20 08 2007 pârâta nu i-a eliberat carnetul de muncă ceea ce i-a produs dificultăţi în găsirea unui loc de muncă în depunerea unui dosar complet in vederea angajării, iar perioada lucrată ulterior încetării contractului de muncă nu a putut fi menţionată în carnetul de muncă.
A întemeiat această solicitare pe dispoziţiile art. 998 , 999 din Codul civil.
La data de 07 09 2009 , pârâta a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată aşa cum a fost completată , ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că in perioada 20 11 2006 ( data încheierii contractului de muncă ) – 21 08 2007(data când a demisionat reclamantul ) reclamantul a desfăşurat activitate în funcţia de ajutor programator având un salariu de 400 lei conform contractului individual de muncă încheiat între părţi şi că pentru munca prestată a primit salariul fiind respectate dispoziţiile art 155 din Codul Muncii .
Cu privire la daunele morale , a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 998 – 999 din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală, neexistând nici o faptă culpabilă a pârâtei cauzatoare de prejudicii , deoarece carnetul de muncă a fost păstrat de I T M Bucureşti iar nu de unitate motiv pentru care obligaţia de a preda carnetul de muncă salariatului îi revenea Inspectoratului Teritorial de Muncă .
La solicitarea instanţei Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a depus la dosar copie după contractul individual de muncă al reclamantului , copie după carnetul de muncă al acestuia , copie după ştatele de plată din perioada 20 11 2006 – 21 08 2007 şi copia deciziei nr 86/22 08 2007 , de încetare a contractului de muncă al reclamantului în conformitate cu prevederile art 79 din Codul muncii ( filele 40-55).
La solicitarea părţilor a fost încuviinţată proba cu martori fiind audiaţi martorii Băjenaru Dan propus de reclamant şi Mezei Cristian Mihai propus de pârâtă.
Părţile la rândul lor au depus la dosar acte din care rezultă plata contribuţiilor la fondurile speciale, contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi şomaj.
Prin sentinţa nr. 4050/18.12.2009 Tribunalul Dolj a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 20.11.2006 – 21.08.2007 cu dobândă legală aferentă, a respins cererea privind daunele morale şi a compensat cheltuielile judiciare făcute de părţi reţinând următoarele :
Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată , înregistrat la I T M Bucureşti sub nr 8097 / 30 11 2006 , in funcţia de ajutor programator , începând cu data de 20 11 2006 , până la data de 21 08 2007 ,când s-a luat act de demisia sa , aşa cum rezultă din copia contractului individual de muncă, copia deciziei nr. 86/22.08.2007 de încetare a raporturilor de muncă şi din menţiunile din carnetul de muncă .
In toată perioada a desfăşurat activitate pentru pârâtă conform contractului individual de muncă , fapt recunoscut de pârâtă în întimpinare şi confirmat şi de cei doi martori audiaţi in cauză.
Pârâta nu a plătit insă reclamantului salariul reclamantului cuvenit pentru munca prestată , fapt ce rezultă din împrejurarea că statele de plată nu poartă semnătura reclamantului.
Potrivit art. 163 din Codul Muncii dovada plătii salariului, se face prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. Lipsa semnături pe ştat este o dovadă certă a neplăţii salariului .
La unitatea pârâtă , plata salariului se făcea pe state de plată , state ce nu poartă semnătura reclamantului. Nefiind semnate nu pot face dovada plătii salariului conform art 163 din Codul Muncii .
Pe de altă parte , pârâta căreia îi revine sarcina probei conform art 287 din Codul Muncii , nu a făcut dovada cu alte acte , documente justificative că a plătit salariul .
Potrivit art. 154 din Codul muncii „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de muncă”, iar potrivit art. 156 din Codul muncii „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor”.
Prin neplata salariului , angajatorul a încălcat aceste prevederi legale , precum şi prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul trebuie să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractele colective de muncă şi din contractele individuale de muncă” şi a produs reclamanţilor un prejudiciu material pe care va fi obligată să îl acopere in temeiul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 269 din Codul muncii care prevede că „ angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu”.
Ca urmare , instanţa va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru munca desfăşurată în perioada 20 11 2006 – 21 08 2007 , cu dobânda legală aferentă ,aceasta reprezentând daunele interese prevăzute de art 161 alin 4 din Codul Muncii , daune interese datorate pentru neplata salariului.
In ceea ce priveşte daunele morale instanţa retine că potrivit art 269 din Codul Muncii, acestea nu pot fi acordate decât in situaţia in care , intre părţi a existat prevăzută expres o clauză în acest sens.
Răspunderea angajatorului este una contractuală , raporturile dintre părţi bazându-se pe contractul individual de muncă încheiat de angajator cu salariatul, iar nu una delictuală in sensul prevăzut de art 998 – 999 din Codul civil.
Ca urmare , în lipsa unei clauze exprese privind daunele morale , acestea nu pot fi acordate în litigiile izvorând din raporturile de muncă.
Acest fapt rezultă si din interpretarea pe care a dat-o Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia nr. XL/2007 prin care a soluţionat recursul in interesul legii in sensul că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Potrivit art 276 din Cod pr civilă , instanţa va compensa cheltuielile judiciare făcute de părţi având in vedere faptul că cererile reclamantului au fost admise numai în parte.
