Cerea de deschidere a procedurii insolvenţei întemeiată pe existenţa unui bilet la ordin refuzat la plată este inadmisibilă , dacă biletul la ordin a cărei valorificare se solicită nu îndeplineşte cerinţa investirii cu formulă potrivit prevederilor art.61 din Legea nr.58/1 mai 1934, actualizată.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 886/11 noiembrie 2009
Prin Sentinţa comercială nr.228/F/2009 a fost respinsă cererea formulată de creditoarea SC I.K. SRL privind deschiderea procedurii împotriva insolventei debitoare SC L.D. SRL.
S-a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. 564/107/2009 creditoarea SC I.K. SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC L.D. SRL Alba Iulia.
Debitoarea nu a formulat contestaţie, dar a depus întâmpinare prin care a arătat că nu este în încetare de plăţi, ci doar întâmpină anumite greutăţi în încasarea la rândul său de la clienţi a sumelor de bani care i se cuvin. În acest sens a arătat că are de încasat 860.052,23 lei şi datorează 759.949,43 lei conform balanţei contabile .
Examinând actele şi lucrările dosarului s-a reţinut că, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe facturile fiscale şi biletele la ordin menţionate mai sus.
Potrivit art. 3 alin. 1 şi art. 31 din Legea 85/2006, poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare a unui debitor având calitatea de comerciant, prezumat în , orice creditor care deţine faţă de acesta o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile şi în cuantum de peste 30.000 lei.
Potrivit art. 149 din aceeaşi lege, dispoziţiile acesteia se completează cu cele din Codul de procedură civilă, Codul civil, Codul comercial român şi din Legea nr.637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei.
În baza acestor prevederi şi raportat la art. 372, 374 şi 379 Cod procedură civilă executarea silită se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau al unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Înscrisurile de care se prevalează creditoarea nu constituie un titlu executoriu pe baza cărora să se poată reţine că aceasta deţine faţă de pârâtă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, conform cerinţelor impuse de dispoziţiile legale la care s-a făcut referire; mai mult conform Deciziei nr.4/19.01.2009 pronunţată de I.C.C.J. în soluţionarea unui recurs în interesul legii, biletele la ordin pentru a putea fi puse în executare, se investesc cu formulă executorie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs SC I.K. SRL care solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii şi dispunerea declanşării procedurii de insolvenţă faţă de debitoarea SC L.D. SRL.
Arată că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei în valoare de 99.325 lei, această valoare prag fiind mai mare de 10.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din şi chiar decât 30.000 lei prevăzută de art. I pct. 12 din Legea nr. 227/07 iulie 2009.
Se mai arată că potrivit legii insolvenţei nu este necesară existenţa unui titlu executoriu pentru ca cererea de deschidere a procedurii insolvenţei să fie întemeiată.
Se mai susţine că creditorul nu poate fi obligat să urmeze o anumită cale cât timp legiuitorul lasă la latitudinea acestuia să opteze pentru o procedură sau alta.
Analizând recursul de faţă prin prisma motivelor de recurs, se constată că recursul este neîntemeiat. Judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de SC I.K. SRL pentru debitoarea SC L.D. SRL, motivat de faptul că creanţa nu îndeplineşte cerinţele de a fi certă, lichidă şi exigibilă în conformitate cu prevederile art. 372, 374 şi 379 Cod procedură civilă.
Este neîntemeiată critica potrivit căreia judecătorul sindic ar fi respins cererea d deschidere a procedurii faţă de faptul că nu a fost îndeplinită valoarea prag de 10.0000 lei şi cu atât mai mult de 30.000 lei.
Potrivit Legii nr. 85/2006, aplicabilă speţei, o procedură poate fi deschisă dacă cererea este făcută de un creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, înţelegându-se creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile.
În speţă, caracterul cert, lichid şi exigibil nu este dat de facturile depuse în copii puţin lizibile la dosar şi nesemnate de debitoare, ceea ce valorează cu neacceptarea acestora în lipsa unor alte dovezi în acest sens.
Pe de altă parte, nici biletul la ordin, depus şi acesta în copie, nu face dovada creanţei certe, lichide şi exigibile, câtă vreme nu rezultă din înscrisul depus la dosar că ar fi fost investit cu formulă executorie, cum este prevăzut de art.61 din Legea nr. 58/1934 şi aşa cum s-a stabilit ca fiind necesar pentru valorificarea unui bilet la ordin, prin Decizia nr. 4/19 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de acestea, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a fost respins recursul reclamantei.
1
