Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.1598/103/2009 creditorul SC G M 93 P SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC B E SRL invocând împotriva acestuia o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 102.886,20 RON.
În dovedire, a anexat cererii contractul de vânzare cumpărare nr.64/05.03.2008 anexele 1-8 la contract, 4 facturi fiscale, un angajament de plată şi bilete la ordin refuzate la plată (f.11-36).
În drept, a invocat art.31 din Legea nr.85/2006.
Debitorul SC B E SRL a formulat contestaţie prin care a solicitat respingerea cererii creditorului.
În motivare, a arătat că creanţa creditorului nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Că dispune de fonduri băneşti pentru plata datoriilor exigibile iar creanţa invocată de creditor nu a plătit-o pentru că au fost situaţii în care marfa a fost necorespunzătoare ceea ce impunea reducerea corespunzătoare a preţului.
Că creditorul a pus în mod nelegal în filele CEC şi B.O. cu care a garantat obligaţiile contractuale. Filele CEC nu au fost învestite, contrar Deciziei nr.4/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Că a achitat creditorului prin O.P. suma de 13.400 lei în iulie şi ianuarie 2009.
Că a ajuns la o convenţie de eşalonare a plăţilor cu creditorul până ce se va stabili cuantumul cert al debitului.
Că a convenit o serie de compensări, astfel că prin plăţi şi compensări debitul s-a redus sub 30.000 lei şi drept urmare, creanţa este mai mică decât cuantumul stabilit de Legea nr.277/2009 care a modificat Legea nr.277/2009.
Prin concluzii scrise debitorul a susţinut în esenţă că nu este în stare de faliment întrucât are zilnic rulaj de mărfuri şi bani, că are o înţelegere verbală cu creditorul potrivit căreia la recoltarea porumbului îi va achita 1 din debit iar diferenţa când va încasa subvenţia.
În dovedirea contestaţiei, a depus la dosarul cauzei în copie, angajamentul de plată datat 02.02.2009, notificarea datată 18.05.2009, jurnal de casă şi jurnale pentru vânzări (f.83,84,89,93-99), dar nu a depus ordinele de plată invocate în contestaţie.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei şi susţinerile debitorului SC B E SRL, reţine:
Cu privire la contestaţia debitorului.
Angajamentul de plată din 20.02.2009 şi notificarea datată 18.05.2009 nu pot fi reţinute în favoarea debitorului întrucât până la data soluţionării cauzei (18.11.2009), debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Jurnalul de casă şi jurnalul pentru vânzări pe lunile septembrie şi iulie 2009 nu pot conduce la concluzia că debitorul nu este în stare de întrucât valoarea rulajului lunar este modică în raport cu debitul pe care îl are faţă de creditor.
Înţelegerea verbală invocată de creditor nu face în favoarea acestuia, dovada unui termen de graţie acceptat de creditor sau dovada exigibilităţii creanţei la un termen favorabil debitorului.
Reducerea creanţei creditorului prin compensare, nu a fost dovedită în nici un fel de către debitor.
Plăţile efectuate cu ordin de plată nu pot fi avute în vedere de instanţă întrucât pe de o parte, debitorul nu a depus acte în dovedirea acestora, iar pe de altă parte, creditorul a declarat că a avut în vedere aceste plăţi la calcularea creanţei invocate.
Nici lipsurile calitative privind produsele (îngrăşăminte) ce au făcut obiectul raporturilor comerciale dintre părţi, nu pot fi reţinute de instanţă întrucât debitorul nu a dovedit că a promovat vreo acţiune împotriva creditorului prin care să-şi valorifice pretenţiile.
Dispoziţiile Legii nr.277/2009 referitoare la cuantumul creanţei creditorului nu sunt în favoarea debitorului, întrucât condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditorului sunt cele din Legea nr.85/2006 în vigoare la data învestirii instanţei, şi nu cele în vigoare la data soluţionării cererii.
Pentru considerentele ce preced, se va respinge contestaţia debitorului şi se va admite cererea creditorului întrucât prin facturi acceptate la plată de debitor prin semnătură, prin instrumente de plată şi înscrisuri sub semnătură privată ce emană de la debitor, creditorul a făcut dovadă că debitorul este în stare de insolvenţă şi că are împotriva acestuia o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ce depăşeşte valoarea prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 în vigoare la data învestirii instanţei.
