Conflict de având ca obiect obligarea angajatorului la plata de despagubiri ca urmare a anularii unei decizii de concediere si reîncadrarii salariatului. Existenta unei astfel de obligatii dar numai pentru drepturile de natura salariala de care angajatul ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat, cu consecinta stabilirii cuantumului despagubirii strict în functie de nivelul salarizarii la zi. Recurs admis.
– Codul Muncii, art. 78 alin. 1Tribunalul a considerat ca este corect în principiu calculul reclamantului în sensul ca baza de calcul trebuie sa fie salariul avut anterior, corespunzator functiei de director al ISO, însa cu corectarea valorii finale, conform raportului de expertiza contabila.Curtea considera ca rationamentul judiciar al primei instante nu este corect pentru ca pleaca de la o interpretare gresita a notiunii de despagubire utilizata de textul art. 78 Codul muncii.Ori, în cazul în care instanta constata nelegalitatea ori netemeinicia unei concedieri, pe temeiul art. 78 alin. 1 Codul muncii, angajatorul va fi obligat sa plateasca o despagubire echivalenta cu drepturi de natura salariala de care cel în cauza ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat, daca nu i-ar fi fost încalcat dreptul la munca. Asadar, despagubirea trebuie calculata în raport cu salarizarea pe care ar fi avut-o la zi.Plecând de la acest înteles al normei, este evident ca salariatul nu putea beneficia, pentru perioada cuprinsa între concediere si reintegrare, de salariul de încadrare corespunzator functiei de conducere de director al I.S.O. pentru ca, daca raportul de munca nu ar fi încetat ca urmare a manifestarii de vointa unilaterala a angajatorului, acesta nu ar mai fi obtinut aceste drepturi salariale.CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1917 R DIN 28 APRILIE 2010Prin cererea înregistrata la data de 09.04.2008, sub nr.13739 3 2008, pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, reclamantul R.B. a chemat în judecata pârâtii Municipiul B. reprezentat prin Primarul General si Biblioteca Metropolitana B., solicitând anularea în parte a dispozitiei Primarului General al Municipiului B. nr.347 10.03.2008 privind aplicarea sentintei civile nr.3358 23.05.2007 pronuntata de Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, respectiv a modalitatii de calcul a drepturilor salariale aferente perioadei 27.11.2006 – 4.03.2008. A mai solicitat obligarea pârâtilor la plata sumei de 64.057 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 27.11.2006 – 4.03.2008, si la plata cheltuielilor de judecata.Prin sentinta civila nr. 6640 din data de 28.10.2009, Tribunalul Bucuresti a admis în parte actiunea formulata de reclamantul B.R. si a anulat în parte dispozitia nr.347 10.03.2008, respectiv art.4 si anexa acestei dispozitii; a obligat pârâtii la plata catre reclamant a sumei de 47.644 lei, cu aplicarea indicelui de inflatie calculat de la data scadentei si pâna la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca, prin art.4 din dispozitia nr.347 10.03.2008 data de Primarul General al Municipiului B., drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 27.11.2006 – 4.03.2008, aferente functiei de cercetator stiintific principal, au fost stabilite la 500 lei.
Ori, prin sentinta civila nr.3358 23.05.2007, s-a dispus anularea dispozitiei nr.1625 2006, reîncadrarea reclamantului pe postul detinut anterior emiterii dispozitiei si obligarea intimatului I.S.O. la plata drepturilor banesti majorate, indexate, reactualizate, cât si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta; s-a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind anularea fisei de evaluare a reclamantului pentru anul 2005.
Fata de dispozitivul sentintei civile nr.3358 2007, s-a constatat ca în mod nelegal prin art.4 si anexa din dispozitia nr.347 10.03.2009 s-a procedat la determinarea sumei reprezentând drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 27.11.2006 – 4.03.2008, prin utilizarea unei baze de calcul de 500 de lei, reprezentând salariul minim brut pe economie.
Este nelegala sustinerea Primariei Municipiului B., din referatul privind punerea în a titlului sentinta civila nr.3358 2007, ca drepturile salariale se vor determina având ca baza de calcul salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata de 500 de lei lunar, fata de împrejurarea ca instanta a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul detinut anterior emiterii dispozitiei de încetare a raporturilor de munca si obligarea intimatului la plata drepturilor banesti majorate, indexate, reactualizate, cât si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat corelative postului detinut anterior emiterii dispozitiei nr.1625 2006.
În speta, nu are nici o relevanta asupra drepturilor salariale pe care urma sa le primeasca reclamantul în baza sentintei civile nr.3358 2007 împrejurarea ca s-a respins ca neîntemeiat capatul de cerere prin care s-a solicitat anularea fisei de evaluare pe anul 2005, câta vreme salariatul nu a uzat de procedura prevazuta de lege pentru contestarea hotarârii, respectiv în HG nr.125 1999.
Prin stabilirea ca baza de calcul a salariului de baza minim brut au fost încalcate prevederile art.41 alin.2 lit.e din Codul Muncii deoarece reclamantul urma sa fie reintegrat pe postul detinut anterior emiterii dispozitiei de încetare a raporturilor de munca cu aceleasi drepturi salariale si nu modificate unilateral de catre angajator. Modificarea elementului salariu se putea realiza numai prin acordul partilor.
Prin raportul de expertiza întocmit în cauza au fost determinate drepturile salariale aferente perioadei 28.11.2006-4.03.2008, respectiv un brut de 67941 lei, un venit net de 47644 lei si o dobânda legala de 6322 lei.
Având în vedere prevederile art.41 din Codul muncii s-a dispus anularea art. 4 din dispozitia nr.347 10.03.2008 si obligarea pârâtilor la plata sumei de 47644 lei, reprezentând venit net si nu a sumei reprezentând venitul brut deoarece angajatorul urmeaza sa-si achite creantele bugetare aferente sumei mentionate, conform dispozitiilor legale, cu aplicarea indicelui de inflatie calculat de la data scadentei si pâna la data platii efective catre reclamant.Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii Biblioteca Metropolitana B. si Municipiul B., prin Primarul General, ambele înregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 14.12.2009 sub nr.13739 3 2008.În motivarea recursului întemeiat de dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, recurenta-pârâta Biblioteca Metropolitana a sustinut nelegalitatea si netemeinicia hotarârii data de instanta de fond, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate, iar pe fond admiterea în parte a cererii formulate numai pentru suma de 15.677 lei, conform dispozitiei nr.347 10.03.2008 a Primarului General.Cât priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.7 Cod procedura civila se arata ca instanta, desi dispune obiective clare pentru expertiza, nu respecta obiectivele nr.2 si nr.3 ale expertizei. Totodata, instanta nu revine asupra obiectivelor si nu considera obiectiunile ridicate ca fiind de natura a impune refacerea expertizei, considerându-le ca fiind aparari pe fondul cauzei. În considerentele sentintei nu este motivata aceasta apreciere a completului de judecata, astfel încât hotarârea cuprinde motive contradictorii.Potrivit motivului de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, se considera ca hotarârea este data cu aplicarea gresita a legislatiei privind evaluarea performantelor profesionale, conform H.G. nr.125 1999. Instanta nu a tinut cont de dispozitiile legii si de faptul ca cererea reclamantului de a se anula si raportul de evaluare a performantelor profesionale a fost respinsa, fapt ce are consecinte directe asupra drepturilor sale banesti. Astfel, reîncadrarea se putea face doar la nivelul salariului rezultat în urma evaluarii facute si mentinuta prin hotarârea instantei.Recurentul-pârât Municipiul B. prin Primarul General a sustinut nelegalitatea si netemeinicia hotarârii data de instanta de fond, solicitând, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate ca neîntemeiata.Apreciaza recurentul pârât ca cererea reclamantului de executare a sentintei civile nr. 3358 23.05.2007 pentru suma de 64.057 lei este netemeinica având în vedere evaluarea performantelor profesionale ale acestuia pe anul 2005, sub limita minima pentru postul ocupat, ceea ce a condus la stabilirea, prin dispozitia nr. 374 10.03.2008, a salariului de baza si a sporurilor aferente postului si pregatirii profesionale a reclamantului, fara sa opereze o reducere a drepturilor salariale ale acestuia. S-a procedat la un calcul legal al salariului având în vedere baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale aferente perioadei 27.11.2006-04.03.2008 pentru functia de cercetator principal, respectiv 500 lei.
Instanta de fond a apreciat ca nu este relevant, în calculul drepturilor salariale pe care urma sa le primeasca reclamantul în baza sentintei 3358 2007, faptul ca a fost respins ca neîntemeiat capatul de cerere prin care s-a solicitat anularea fisei de evaluare pe anul 2005, salariatul neformulând contestatie împotriva hotarârii.Ori, atâta timp cât performantele profesionale nu se mai ridicau la nivelul prevazut de lege pentru salariul anterior, calculul stabilit în baza sentintei a pornit de la salariul de 500 lei, fiind astfel corect pusa în executare sentinta civila pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.Examinând motivele de recurs fata de hotarârea atacata si probele administrate în cauza, cercetând pricina sub toate aspectele invocate dupa cum prevede art.3041 Cod de procedura civila, Curtea constata recursurile fondate pentru urmatoarele considerente:Într-un prim motiv de recurs invocat de ambele parti, se critica hotarârea instantei de fond fata de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, sustinându-se analiza gresita a probelor administrate în cauza si aplicarea gresita a legii.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarâre este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci când nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci când interpreteaza eronat o norma juridica aplicabila. Prin urmare, instanta ar fi culpabila când ignora o lege ce este în vigoare la data judecatii sau când, desi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le da o gresita interpretare.Aspectul litigios este determinat de modul de interpretare a dispozitiilor art. 78 alin. 1 Codul muncii, aplicate de instanta de judecata la solutionarea contestatiei salariatului împotriva dispozitiei de eliberare din functie (încetarea contractului individual de munca pe temeiul art. 61 lit. d Codul muncii).Astfel, prin sentinta civila nr. 3358 din 23.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale în dosarul nr.28167 3 2006, s-a dispus anularea dispozitiei nr. 1625 2006 date de Municipiul B. prin Primarul General, reîncadrarea salariatului pe postul detinut anterior concedierii si obligarea angajatorului la plata drepturilor banesti majorate, indexate, reactualizate si la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Aceasta ultima dispozitie a tribunalului a fost motivata pe dispozitiile art. 78 Codul muncii ce au efect obligatoriu la anularea oricarei concedieri.
În procedura de executare a despagubirilor, salariatul reintegrat a solicitat plata sumei de 64.057 lei, calculata plecând de la salariul de încadrare de 1928 lei (conform ultimei mentiuni din carnetul de munca) încasat pentru functia de director, postul de cercetator principal gradul I, la care a adaugat sporuri si indemnizatia de conducere. Suma pretinsa este o suma bruta care include impozitul pe salariu si contributiile legale datorate de angajator si angajat.
În opinia angajatorului, suma pretinsa nu este corect calculata deoarece reintegrarea fostului salariat nu s-a facut pe functia de director al I.S.O. Potrivit prevederilor HCGMB nr. 354 13.12.2007, începând cu data de 01.01.2008, Biblioteca Metropolitana B. s-a reorganizat prin comasarea prin absorbtie a I.S.O., care a devenit S.C.S.O. Mircea Eliade” din cadrul Bibliotecii. Întrucât de la data de 01.01.2008 I.S.O. a încetat sa existe ca persoana juridica, desfiintându-se si functia de director, fostului salariat B.R. i s-a propus si a fost acceptat postul de cercetator principal gradul I, functia de sef serviciu al S.C.S.O. Mircea Eliade”.
În aceste conditii, despagubirea cuvenita pentru perioada cuprinsa între data concedierii nelegale, 27.11.2006, si data reintegrarii, 04.03.2008, nu a fost calculata la nivelul salariului încasat de B.R. anterior, ci la nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat în plata prevazut de HG nr. 1507 2007. Argument în acest sens a fost retinut de recurentii pârâti si faptul ca fisa de evaluare a performantelor profesionale pentru anul 2005 ale salariatului B.R. are pastrat punctajul de 3, desi nivelul minim pentru functia detinuta de acesta era 4.
Tribunalul a considerat ca este corect în principiu calculul reclamantului în sensul ca baza de calcul trebuie sa fie salariul avut anterior, corespunzator functiei de director al I.S.O., însa cu corectarea valorii finale, conform raportului de expertiza contabila.Curtea considera ca rationamentul judiciar al primei instante nu este corect pentru ca pleaca de la o interpretare gresita a notiunii de despagubire utilizata de textul art. 78 Codul muncii.Ori, în cazul în care instanta constata nelegalitatea ori netemeinicia unei concedieri, pe temeiul art. 78 alin. 1 Codul muncii, angajatorul va fi obligat sa plateasca o despagubire echivalenta cu drepturi de natura salariala de care cel în cauza ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat, daca nu i-ar fi fost încalcat dreptul la munca. Asadar, despagubirea trebuie calculata în raport cu salarizarea pe care ar fi avut-o la zi.Plecând de la acest înteles al normei, este evident ca salariatul B.R. nu putea beneficia, pentru perioada cuprinsa între concediere si reintegrare, de salariul de încadrare corespunzator functiei de conducere de director al I.S.O. pentru ca, daca raportul de munca nu ar fi încetat ca urmare a manifestarii de vointa unilaterala a angajatorului, acesta nu ar mai fi obtinut aceste drepturi salariale.Potrivit fisei postului de director al I.S.O ocupat de B.R., punctajul postului este calculat conform prevederilor Legii nr. 154 1998 si HG nr. 125 1999, respectiv minim 4,00, mediu 4,50 si maxim 5,00. Ori, la evaluarea performantelor profesionale pentru anul 2005, salariatul a obtinut punctaj 3,00, angajatorul declarându-l necorespunzator postului. Aceasta fisa de evaluare nu a fost modificata nici urmare contestatiei formulate de salariat la Primaria Municipiului B. si respinsa prin procesul verbal nr. 4340 19.07.2006, nici urmare contestatiei împotriva dispozitiei de încetare a contractului individual de munca, petit respins prin sentinta civila nr. 3358 23.05.2007, fara a fi criticat în recurs de partea interesata.
Conform art. 25 din HG nr. 125 1999 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza între limite pentru institutiile publice de cultura, punctajul total calculat pentru fiecare angajat se compara cu intervalul delimitat de punctajul minim, respectiv maxim, al postului ocupat de acesta. În functie de rezultat, se disting urmatoarele situatii: a) punctajul realizat de angajat se înscrie între limita minima si maxima a punctajului postului, ceea ce înseamna ca angajatul corespunde cerintelor postului; b) punctajul realizat de angajat se situeaza sub limita minima a punctajului postului, deci angajatul nu corespunde postului si poate fi trecut în alt post vacant pentru care îndeplineste punctajul sau poate fi disponibilizat, daca institutia nu are posturi vacante de natura celui ocupat de angajat; c) punctajul realizat de angajat se situeaza peste limita maxima a punctajului postului, deci angajatul este promovabil pe o functie superioara.
Din perspectiva acestei reglementari, aplicabila intimatului reclamant B.R. la data evaluarii performantelor sale profesionale pentru anul 2005, Curtea apreciaza ca obtinerea unui punctaj sub punctajul minim stabilit pentru functia de conducere avea ca rezultat trecerea acestuia pe un alt post pentru care era corespunzator cu punctajul obtinut sau disponibilizarea. Ori, nu se poate cunoaste pentru ce post din I.S.O., iar mai apoi din cadrul Bibliotecii Metropolitane B. ar fi fost corespunzator un salariat ale carui performante erau notate cu o medie de 3,00. Apare astfel corecta argumentatia recurentului pârât Municipiul B. care a considerat ca nu se poate acorda salariatului reintegrat decât salariul de baza minim brut garantat în plata.
Nu poate fi primita teza propusa de intimatul reclamant si acceptata de tribunal de a se calcula despagubirea cuvenita la nivelul salariului de baza cuvenit functiei de director pentru ca aceasta nu ar mai fi fost încasata de salariat daca ar fi continuat activitatea fara a fi fost concediat.
Data fiind concluzia instantei de recurs asupra motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila care conduce la solutia admiterii recursurilor în temeiul art. 312 al. 3 Cod de procedura civila, modificarii sentintei în sensul respingerii cererii reclamantului, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila si argumentat pe contradictii în motivarea hotarârii nu va mai fi cercetat.
