În motivarea cererii reclamantul a arătat că este fratele pârâtei, că are română şi cetăţenie germană. În continuare a arătat că în favoarea acestui încă din anul 1999 i s-a stabilit indemnizaţie conform Decretului nr. 118/1990 şi drepturi de pensie, iar pentru ridicarea acestor drepturi şi predarea subsemnatului a mandatat-o pe pârâtă.
Susţină că conform înţelegerii predarea drepturilor, trebuia făcută odată pe an cu ocazia deplasării lui în România, ceea ce s-a şi întâmplat până în anul 2007 când nu a mai putut face deplasarea în România din motive medicale, şi întrucât starea de sănătate nu s-a îmbunătăţit a fost instituită tutelă în persoana numiţilor WU şi AB.
Reclamantul a mai arătat că pârâta în perioada 01.01.2007-31.06.2007 a ridicat în favoarea reclamantului indemnizaţii şi pensii lunare în total suma de 6816 lei conform extrasului de cont al Bancpost SA Tg. Mureş, încercând soluţionarea litigiului pe cale amiabilă însă nu s-a finalizat.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1523, 1535, 1541 Cod civil, iar în subsidiar doctrina aferentă îmbogăţirii fără justă cauză.
Pârâta PE a formulat întâmpinare (filele 28-30), solicitând pe calea excepţiei:
– lipsa mandatului de reprezentare a tutorelui WU, motivată de faptul că din autorizaţia de tutelă emisă de Judecătoria Bamberg din Germani nu rezultă vreo astfel de competenţă.
– admiterea excepţiei prescripţiei extinctive având în vedere faptul că reclamantul prin tutore solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de 6816 lei.
– admiterea excepţiei insuficientei timbrări.
– admiterea excepţiei lipsei de obiect, motivată de faptul că pârâta susţine că s-a decontata cu reclamantul în timp util şi chiar a efectuat cheltuieli din banii proprii încercând să-ş aducă în tară.
– admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii având în vedere prevederile art. 109 din Legea 202/2010, care prevede imperativ că sesizarea instanţei cu acţiune în pretenţii se face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabile.
pe fondul cauzei respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat este sora reclamantului actualmente bolnav internat întru-un cămin de bătrâni din Germania, că a încercat să-l aducă pe reclamant acasă, deplasându-se în Germania împreună cu fiul ei pentru a efectua procedurile necesare, însă au fost împiedicaţi de către dna BA care a obţinut numirea de tutore a bolnavului, respectiv a reclamantului. S-a mai arătat că dna BA este direct interesată material, întrucât reclamantul are un cabinet de Kinetoterapie şi Fizioterapie cu licenţă de funcţionare iar aceasta îşi desfăşoară activitatea de fizioterapeut sub licenţa fratelui acesteia, respectiv reclamantului.
Susţine că reclamantul nu are cunoştinţă de existenţa prezentului proces, acesta fiind un act de răzbunare din partea dnei BA, întrucât familia reclamantului este hotărâtă să facă toate demersurile legale pentru aducerea reclamantului în ţară.
Cu privire la obiectului prezentului litigiu pârâta a arătat că este mandatara reclamantului printr-o specială autentificată sub nr. 2970/27.07.1998 la BNPA Albulescu din Tg. Mureş, procură care nici până la această dată nu a fost revocată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 114-118 C. proc. civ. completate de prevederile art. 12 din Legea 202/2010.
La data da 6 decembrie 2010 reclamantul prin reprezentant a depus la dosar concluzii scrise cu privire la excepţiile invocate de către pârâtă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13.12.2010 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, a lipsei calităţii de reprezentant, a prematurităţii şi a lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul BJI prin reprezentanţi legali WU şi BA, în contradictoriu cu pârâta PE şi a prorogat pronunţarea asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere că este necesară administrarea de probe suplimentare pentru lămurirea sub toate aspectele a acestei chestiuni.
La data de 22.09.2011 reclamantul reprezentant de curator a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată în scris şi susţinută oral în şedinţa publică din 19.09.2011, cu cheltuieli de judecată.
În probaţiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: împuternicire avocaţială(f. 2, 31, 34), autorizaţie de tutelă în limba germană cu în limba română (f. 4-8), extras cont(f. 9-10), corespondenţă purtată pe e-mail (f. 11-3, 62, 64, 68-94,109-121), Traducere în extras din limba germană(f. 13-14), traducere din limba germană atestat medical(f. 35-36, 63), procură specială(f. 37), Decizia nr. 203175/12.10.1999(f38, 58), memoriu(f. 39), chitanţă şi confirmare de primire(f. 40-41), copie bilet seria SB nr. 0490767(f. 42-43, 66-67), traducere în limba germană(f. 47), împuternicire(f. 59), traducere din limba engleză(f. 60), legitimaţie de curator(f. 61), copie act de identitate al pârâtei(f. 95), atestat medical (f. 125), declaraţie(f. 126), confirmare cu traducere din limba germană(f. 107-108), autorizaţie de tutelă(f. 127), corespondenţa bolnavului(f. 128-134)
În cauză a fost administrată proba cu declaraţia martorilor Jenei Margit (f. 56, ) Bărbat Adriana Aurica(f. 135-137), proba cu interogatoriul pârâtei (f. 57), şi interogatoriul luat numitei BA, mandatara reclamantului (f. 105-106).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, aceasta este în parte fondată, raportat la prev. art. 1, 3, 7 şi 12 din Decretul nr. 167/1958 şi la momentul la care numita BA a fost numită reprezentant legal al reclamantului (prin autorizaţia de tutelă emisă la data de 19.03.2007 de Judecătoria Bamberg- f. 61), moment în care s-a născut dreptul la acţiune.
Astfel, raportat la data introducerii acţiunii de faţă (27 mai 2010), termenul general de prescripţie de 3 ani este împlinit în ceea ce priveşte drepturile de cuvenite reclamantului în lunile ianuarie-aprilie 2007, în consecinţă va admite în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge ca prescrise pretenţiile formulate de reclamantul BJI reprezentat de WU şi BA în contradictoriu cu pârâta PE, în ceea ce priveşte drepturile de pensie aferente lunilor ianuarie 2007-aprilie 2007.
Pe fondul cauzei, se reţin următoarele:
Reclamantul BJI este fratele pârâtei PE, are cetăţenie română şi cetăţenie germană, fiind stabilit în Germania. În prezent, datorită unor grave probleme de sănătate survenite în decembrie 2006, care-l împiedică să se deplaseze şi să-şi manifeste voinţa proprie, este internat în Căminul Marienheim Altenpflege GMBH Trabelsdorf, Germania.
Numita BA a fost numită curator pentru reprezentarea reclamantului prin autorizaţia de tutelă emisă la data de 19.03.2007 de Judecătoria Bamberg (f. 61), iar prin autorizaţia de tutelă de aceeaşi autoritate la data de 01.07.2009 (f. 7, 8), numita Alexandra Bordan a fost numită tutore, în vederea „reprezentării în faţa autorităţilor, societăţilor de asigurare, operatorilor de pensii şi activităţi sociale din România, reprezentare în România în probleme imobiliare, gestionarea averii şi din România…”.
În favoarea reclamantului, încă din anul 1999 i s-a stabilit indemnizaţie conform Decretului nr. 118/1990 şi drepturi de pensie, iar pentru ridicarea acestor drepturi şi predarea către reclamant, acesta a mandatat-o pe pârâtă, sora sa.
Conform înţelegerii părţilor, necontestată, predarea drepturilor de pensie şi indemnizaţie cuvenite reclamantului trebuia făcută de pârâtă, o dată pe an, cu ocazia deplasării reclamantului în România, aşa cum s-a şi întâmplat până în anul 2007, când reclamantul nu a mai putut face deplasarea în România din motive medicale, şi întrucât starea de sănătate nu s-a îmbunătăţit, a fost instituită tutelă pe seama reclamantului, fiind numiţi tutori în persoana lui WU şi AB.
Se reţine că pârâta PE, în perioada 01.01.2007-31.06.2007, a ridicat în favoarea reclamantului indemnizaţii şi pensii lunare, în total suma de 6816 lei, conform extrasului de cont al Bancpost SA Tg. Mureş (f. 9-10), în baza procurii autentificate la data de 2.01.2006 (f. 59) de notarul public din statul Florida, SUA.
Prin interogatoriul administrat în faţa instanţei (f. 57), pârâta a recunoscut faptul că de la data de 1.01.2007 şi până la 30.06.2007 a încasat în numele reclamantului, care a mandatat-o, suma de 1143 lei lunar, cu titlu de indemnizaţie conform Decretului nr. 118/1990 (în baza Deciziei nr. 203175/12.10.1999 – f. 58), iar aceste sume nu au fost remise reclamantului.
Mai mult, pârâta a recunoscut faptul că încă din decembrie 2006 a fost încunoştiinţată de numita BA cu privire la starea de sănătate a reclamantului şi la imposibilitatea deplasării acestuia în România.
În baza procurii speciale autentificate sub nr. 2970/27 iulie 1998 (f. 37), reclamantul a mandatat-o pe pârâta PE „să îndeplinească toate formalităţile legate de întocmirea documentaţiei în vederea obţinerii drepturilor care mi se cuvin în calitate de strămutat în baza Legii nr. 118/1990, respectiv să deschidă cont bancar în numele meu, să facă operaţiuni în acest cont şi să administreze sumele care-mi revin cu acest titlu”.
În baza art. 1536 Cod Civil, „mandatul conceput în termeni generali cuprinde numai actele de administraţie. Când e vorba de înstrăinare, ipotecare, sau de facere de acte care trec peste administraţia ordinară, mandatul trebuie să fie special.”
În speţa dedusă judecăţii, din interpretarea clauzelor procurii sus-menţionate, se reţine că mandatul acordat de reclamant pârâtei este unul general, în baza căruia aceasta avea abilitarea de a ridica sumele de bani şi eventual de a le depune în conturi bancare, nu însă de a le înstrăina.
Instanţa apreciază că, în ceea ce priveşte sumele de bani cu titlu de indemnizaţie în baza decretului nr. 118/1990 pe lunile mai şi iunie 2007, raportat la prevederile art. 1169 Cod Civil, pârâta nu a probat faptul că le-ar fi cheltuit în interesul reclamantului, şi nici nu a probat că acesta, la rândul său, i-ar fi datorat alte sume de bani.
Astfel, împrejurarea că pârâta şi fiul acesteia s-au deplasat în Germania pentru a-l localiza şi a-l vizita pe reclamant, în vederea edificării asupra stării de sănătate a acestuia, necesitând sume de bani cu transport şi cazare, nu constituie o justificare pertinentă a cheltuirii indemnizaţiei încasate în numele reclamantului, ci o obligaţie naturală în calitate de rude apropiate.
Instanţa nu va reţine nici apărarea conform căreia, în vara anului 2007 pârâta a cheltuit sumele de bani încasate în numele reclamantului pentru cazarea unor prieteni ai reclamantului din America, această împrejurare nu este dovedită în cauză, iar pe de altă parte nu reprezintă o justificare a necesităţii cheltuirii acestor sume aflate în păstrarea pârâtei, în numele reclamantului.
Astfel, s-a probat faptul că pârâta era mandatată de reclamant să ridice sumele de bani în numele său, însă nu era mandatată să le înstrăineze conform propriei aprecieri subiective ci să le administreze în interesul reclamantului, cu atât mai mult cu cât, în perioada cheltuirii sumelor pretinse, reclamantul era deja în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, iar numita Bordan Alexndra era numită curatorul său legal de autoritatea de ocrotire de la domiciliul reclamantului.
În baza art. 1537 valabil la data mandatării pârâtei de către reclamant, „mandatarul nu poate face nimic înafara limitelor mandatului său”.
Dimpotrivă pârâta, cunoscând situaţia precară a reclamantului, aşa cum s-a reţinut anterior, era datoare să pună cât mai grabnic la dispoziţia reclamantului, prin ocrotitori legali desemnaţi, sumele de bani ce i se cuveneau, în vederea acoperirii cheltuielilor cu tratamentul şi recuperarea acestuia.
În mod nejustificat pârâta nu a recunoscut calitatea numitei BA de reprezentant legal al reclamantului, desemnată de autorităţile competente de la domiciliul reclamantului, reţinând în mod nejustificat sumele de bani pretinse pe calea acţiunii introductive.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, reţinând că pârâta PE şi-a însuşit în mod nejustificat sumele încasate în numele reclamantului în baza mandatului acordat anterior de acesta, în baza art. 1555 Cod civil rap. la art. 992 Cod civil (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), va admite în parte cererea, conform dispozitivului.
În baza art. 274 Cod proced. civilă, fiind parte căzută în pretenţii, raportat la ponderea în care a fost admisă de instanţă acţiunea introductivă, va obliga pârâta la plata sumei de 173,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar achitate de reclamant (f. 2).
