Concediere colectiva. Acordarea platilor compensatorii
Prin actiunea adresata Tribunalului Botosani, reclamantul B.V. a chemat in judecata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Botosani solicitand obligarea acesteia la plata de despagubiri egale cu suma privind protectia sociala stabilita prin art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003.
Motivand actiunea, reclamantul a aratat ca a lucrat la S.C. S” SA Dorohoi, fiind disponibilizat in urma unei concedieri colective ce a intrat sub incidenta O.U.G. nr. 8/2003, dar nu a beneficiat de masurile de protectie sociala stabilite de acest act normativ.
Tribunalul Botosani, prin sentinta civila nr. 327 din 14 februarie 2005 a admis actiunea obligand A.J.O.F.M. Botosani sa plateasca reclamantului drepturile prevazute de art. 2 din OUG nr. 8/2003, respingand actiunea fata de parata AVAS Bucuresti.
S-a retinut, in esenta, ca pretentiile reclamantului sunt fondate, date fiind modificarile OUG nr. 8/2003 prin care s-a extins intervalul de disponibilizare pana la 31.12.2004. Prima instanta a avut in vedere si faptul ca societatea angajatoare a fost inscrisa pe lista societatilor care puteau efectua concedieri colective, prin H.G. nr. 1358/2004 iar prin O.G. nr. 24/2003 de modificare a OUG nr. 8/2003 s-a avut in vedere diminuarea impactului social al concedierilor colective, Codul muncii interzicand in mod expres nu numai discriminarile din cadrul relatiilor de munca dar si discriminarile in materie de protectie sociala.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata S.C. S” SA Dorohoi, criticand-o pentru nelegalitate motivat de faptul ca notificarea intentiei de concediere colectiva nu s-a facut potrivit art. 70 alin. 2 din Codul muncii iar la data disponibilizarii reclamantului societatea nu figura pe lista unitatilor care puteau efectua concedieri colective, aprobate prin hotarari de guvern.
Recursul paratei a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 517 din 27 septembrie 2005 a Curtii de Apel Suceava, fiind retinute urmatoarele considerente:
Astfel s-a retinut ca, reclamantul a fost salariatul societatii comerciale STIPO” SA Botosani, unitate cu capital majoritar de stat aflata in administrare speciala incepand cu data de 24.04.2003. Datorita dificultatilor financiare prin hotararea Consiliului de Administratie s-a hotarat restructurarea activitatii societatii, intocmindu-se proiectul de concediere colectiva cu respectarea dispozitiilor Codului Muncii. Obligatia de modificarea catre organele de stat competente a fost indeplinita, proiectul de concediere colectiva fiind inaintat catre A.J.O.F.M. si I.T.M. Botosani prin adresa nr. 1579/17.07.2003, institutii care de altfel au efectuat si serviciile de concediere colectiva.
Critica paratei recurente ca societatea nu a elaborat un program de restructurare care sa fie aprobat de institutia publica cu atributii de administrare speciala, A.V.A.S. Bucuresti, nu poate fi primita si nu poate constitui motiv de ignorare a principiului egalitatii de tratament fata de toti salariatii, enuntat prin art. 5 alin. 1 din Codul Muncii, acestia nefiind in culpa pentru pasivitatea institutiilor abilitate, care au intarziat efectuarea demersurilor pentru nominalizarea societatii, procedura indeplinita insa ulterior.
De altfel, textul art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 8/2003, s-a referit la salariatii disponibilizati prin concedieri colective din cadrul societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, categorie din care facea parte si societatea angajatoare, prevederile acestui act normativ fiind insa modificate si completate prin O.U.G. 124/16 decembrie 2003, H.G. nr. 80/19.08.2004, fiind extinsa atat perioada de aplicare, pana la sfarsitul anului 2004 cat si categoriile de salariati, aplicandu-se si personalului din cadrul regiilor autonome subordonate administratiei publice locale (O.U.G. nr. 34/2004).
Adoptarea acestor modificari prin care s-a extins perioada de acordare a masurilor de protectie sociala a salariatilor disponibilizati prin masurile de concediere colective a fost justificata de altfel prin expunerea de motive la O.U.G. nr. 124 din 18 decembrie 2004, legiuitorul urmarind diminuarea impactului social al concedierilor colective determinate de finalizarea procesului de privatizare si restructurare si stabilirea unui tratament egal pentru toti salariatii. Cum nici celelalte sustineri nu au fost retinute si nefiind date motive de casare de ordine publica, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civila, recursul a fost respins ca nefondat.
