Nr. document: 341
Data document: 12.03. 2012
Domeniu asociat: Amenzi
Titlu jurisprudenta: Plangere contraventionala respinsa. Neadaptarea cladirilor publice cu rampa de acces potrivit nevoilor persoanelor cu handicap.
Prin plangerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la data de 08.12.2011, sub nr. 3046/213/2011 formulata de petenta Primaria X, judetul Olt, împotriva procesului verbal de contraventie seria XXXXX nr. 0003648 întocmit la data de 21.11.2011, s-a solicitat anularea acestui proces verbal pentru nelegalitate si vadita netemeinicie.
In motivarea cererii petenta a aratat ca la data de 21.11.2011 la sediul petentei din comuna R, judetul Olt a fost efectuat un control asupra modului în care se respecta legislatia în vigoare privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, ocazie cu care au fost verificate dosarele de asistenti personali, dar si modalitatea în care se realizeaza accesul în cladirea primariei si ulterior petenta a fost sanctionata cu o amenda contraventionala în cuantum de 6000 lei, pe motiv ca nici una din cele doua intrari în cladire nu este prevazuta cu rampa de acces care sa permita accesul persoanei care se deplaseaza în fotoliu rulant .
Mai arata petenta, ca functionarii au învederat faptul ca accesul persoanelor cu se face pe o rampa mobila (demontabila), numai ca în acea zi se intervenise la reparatii la centrala termica aflata la subsolul cladirii si pentru a se permite accesul la centrala, aceasta rampa a fost demontata pentru o perioada scurta de timp.
Petenta a aratat faptul ca acea rampa a existat si exista si în prezent si are menirea de a permite accesul neîngradit al persoanelor cu handicap în cladirea primariei.
Plangerea nu a fost intemeiata in drept.
La dosar petentul a depus copie proces-verbal de control (fila 4), copie proces verbal de contraventie (fila 10), copie instiintare de plata.
Legal citata, intimata a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Corabia, exceptia indamisibilitatii actiunii, si pe fond respingerea plangerii ca neintemaiata si nelegala.
Referitor la exceptia necompetentei materiale, intimata arata ca potrivit dispozitiilor art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritati publice locale si judetene se solutioneaza in fond la tribunalele administrativ fiscale.
Procesul verbal de control prevede faptul ca acesta poate fi contestat potrivit dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea 554/2004.
Referitor la exceptia indamisibilitatii actiunii, petenta a invederat instantei sa constate si sa admita aceasta exceptie, intrucat potrivit art. 7 din Legea 554/2004, cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, inainte de a se adresa instantei de administrativ, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii sau luarii la cunostina a actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia.
In speta, petenta nu a formulat nicio plangere prealabila inregistrata la Directia Generala de Inspectie Sociala Olt.
Pe fond, intimata a aratat ca in cadrul controlului au fost verificate respectarea obligatiilor referitoare la adaptarea mediului fizic pentru facilitarea accesului persoanelor cu handicap (rampe, mana curenta, sacun rulant mobil, grup sanitar destinat publicului).
Intimata sustine ca apararea petentei potrivit careia rampa s-a demontat pentru ca face unele reparatii la subsol nu poate fi primita, intrucat accesul la subsol nu putea bloca ambele intrari ale cladirii, iar rampa putea si mutata la cea de-a doua intrare, pentru care exista de asemenea obligatia de a fi prevazuta cu rampa de acces.
In realitate, Primaria R nu a adaptat cladirea pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilitati, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 62 din Legea 448/2006. Legea obliga ca orice cale de acces la cladire sa fie adptata conform nevoilor persoanelor cu handicap.
Intimata a artat ca primeaza drepturile persoanelor cu handicap, si ca trebuie sa fie luate toate masurile necesare pentru inlaturarea discriminarii acestora.
Primaria fiind o institutie publica si care are relatii cu persoanele, pentru a satisface nevoile acestora, trebuie sa depuna toate diligentele in vedere asigurarii celui mai bun climat si cele mi bune conditii pentru atragerea si multumirea acestora. Si aici, intra categoria persoanelor cu disabilitati, care trebuie sa fie tratati in mod egal, fara nicio .
In drept, intimata si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art. 62 din Legea 448/2006, Legea 554/2004, C.pr.civila.
In conformitate cu dispoztiile art. 242 alin 2 C.pr.civ, intimata a solicitat judecarea in lipsa.
Prin incheierea din data de 06.02.2012, instanta a respins ca neintemeiate exceptiile invocate de catre intimata prin intampinare.
Pentru petenta, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba cu doi martori, iar pentru intimata proba cu inscrisuri, iar la dosar petentul a mai depus procesul verbal de contraventie in original, instiintarea de plata, 5 planse foto, factura fiscala nr.112/28.04.2008, factura fiscala 4313183 din 27.02.2009, lista inventariere, certificat constatator registrul comretului, precum si alte inscrisuri.
Analizand procesul-verbal atacat, sustinerile partilor si probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarele :
In urma controlului efectuat de inspectorii sociali la Primaria R, s-a incheiat procesul-verbal de control nr.00000000/21.11.2011, prin care s-a constatat, printre altele, si ca accesul in cladirea primariei se realizeaza pe doua intrari niciuna nefiind prevazuta cu rampa care sa permita accesul persoanei care se deplaseaza in fotoliu rulant, nefiind astfel respectate prevederile art. 62 alin 1 din Legea 448/2006.
De asemenea, s-a constatat ca este amenajat un grup sanitar destinat publicului care nu este adaptat insa pentru a permite accesul persoanelor cu handicap in scaun rulant, in conformitate cu art. 62 alin 1 din Legea 448/2006.
Pentru persoanele cu handicap auditiv sau cu surocecitate, primaria nu asigura interpret autorizat al limbajului mimico-gestual, fiind incalcate prevederile art. 69 alin 1 din Legea 448/2006.
Ca urmare a celor constatate, prin procesul verbal seria xxxxxxx nr. 0003648 din 21.11.2011, Primaria R a fost sanctionata contraventional in temeiul art. 100 alin 1 lit. B din Legea 448/2006 cu amenda in cuantum de 6000 de lei, pentru „neadaptarea cladirii Primariei cu rampa de acces pentru a permite accesul persoanelor cu handicap locomotor care utilizeaza fotoliu rulant in conformitate cu privederile ordinului 694/2001”, fapta prevazuta de art. 62 alin 1 din Legea 448/2006.
Analizand actul de sanctionare sub aspectul legalitatii sale, instanta apreciaza ca aceasta întruneste cerintele prev. de art. 17 din OG 2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii ce trebuie prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.
Instanta considera ca procesul verbal este temeinic si legal intocmit, plangerea formulata de petenta fiind neintemeiata pentru urmatoarele motive:
I. Urmand a aprecia asupra temeiniciei procesului verbal de contraventie instanta retine ca prin probele administrate, petenul nu a reusit sa dovedeasca o alta situatie de fapt de cat cea retinuta in procesul-verbal de contraventie.
Instanta are în vedere mai întai sarcina probei într-o astfel de cauza.
În acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6, sub aspectul laturii penale, din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în special în cauza Anghel v. Romania, instanta apreciaza procesul-verbal de contraventie trebuie sa fie întemeiat pe probe. Pe de alta parte, în conformitate cu art. 34 din OG 2/2001, instanta trebuie sa administreze toate probele necesare în vederea aflarii adevarului.
In cauza, instanta retine ca procesul verbal nu se intemeiaza pe nicio proba in afara constatarilor personale ale inspectorilor sociali.
Pe de alta parte, in favoarea intimatului opereaza prezumtia instituita prin art 1171 C.civ privind legalitatea , veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un functionar public aflat în exercitarea atributiilor sale de serviciu si în limitele competentei sale. Prezumtia instituita prin art 1171 C.civ are insa un caracter relativ care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila de a fi combatuta prin proba contrara.
In hotararea pronuntata în cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situatia ca persoana învinuita de savarsirea faptei sa fie pusa în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal desi din probele administrate de „acuzare” instanta nu poate fi convinsa de vinovatia „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabila.
In respectarea caracterului echitabil a procedurii si pentru garantarea dreptului la aparare instanta a incuviintat pentru petenta proba cu inscrisurile depuse la dosar precum si proba cu martorii IT – angajat permanent la Primaria R, si SG – angajat al Primariei R.
Instanta retine ca depozitiile acestor doi martori se coroboreaza la nivel probator cu sustinerile petentei si cu continutul inscrisurilor depuse la dosar si anume factura fiscala nr.112/28.04.2008 (fila 62), factura fiscala 4313183 din 27.02.2009 (fila 63), lista inventariere (fila 68), in sensul ca se face dovada existentei fizice in dotarea Primariei R a unei rampe rabatabile pentru persoane cu dizabilitati, confectionata din teava metalica si acoperita cu placaj PFL / OSB nevopsit.
Insa, instanta apreciaza cu retinere si circumspectie sustinerile martorilor potrivit carora aceasta rampa este de obicei montata la intrarea din spate a Primariei, dar la data controlului, din cauza unor probleme tehnice, aceasta rampa a fost inlaturata pentru ca angajatii primariei sa aiba acces la centrala termica de la subsolul primariei.
Instanta a avut in vedere aceasta solutie, luand in considerare faptul ca martorul Ionescu Tudor lucreaza de 12 ani la Primaria R, iar martorul Stirbu Gheorghe lucreaza de 5 ani pentru aceeasi Primarie, aceasta relatie dintre martori si petenta, si anume aceea de subordonare rezultata din relatiile de munca, fiind in mod rezonabil o imprejurare care nu asigura toate garantiile de sinceritate si obiectivitate de care martorul trebuie sa dea dovada.
II. Pe de alta parte, instanta considera ca dovedirea faptului ca petenta are de obicei montata rampa de acces la intrarea din spate a cladirii numai ca aceasta a fost inlaturata provizoriu din cauza unor probleme tehnice, nu ar fi condus in mod automat si necesar la constatarea de catre instanta a neteminicei procesului-verbal de contraventie.
Potrivit Art.62 alin 1 din Legea 448/2006 Cladirile de utilitate publica, caile de acces, cladirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport in comun si statiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru calatori si peroanele principalelor statii, spatiile de parcare, strazile si drumurile publice, telefoanele publice, mediul informational si comunicational vor fi adaptate conform prevederilor legale in domeniu, astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap.
Prevederile legale in domeniu la care face referire textul de mai sus, si care stabilesc conditiile tehnice de adaptare a cladirilor la nevoile speciale ale persoanelor cu handicap sunt reprezentate prin Ordinul nr.649/2001 prin care se aproba „Normativul de adaptare a cladirilor si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap” NP 051/2001, care la art. 2.1 din acest Normativ, arata ca rampa de acces va indeplini urmatoarele conditii tehnice :
– panta max. 15% pentru denivelare ? 20cm
– panta max. 8% (rec. 5%) pentru denivelare ? 20cm
– latime min. 1.20 m
– spatiu odihna min. 1.20 m
– inaltime balustrada 0.90 – 1.00 m
– inaltime mana curenta 0.90 – 1.00 m pentru adulti si 0.60 – 0.75 m pentru copii si persoane in scaun rulant
Iar potrivit art. 2.3 din Normativ, conditiile privitoare la adaptarea grupului sanitar din cladirile publice pentru a permite accesul persoanelor cu handicap sunt urmatoarele :
– spatiu minim de manevra 1.50 x 1.50 m
– cai circulatii min. 0.90 m
– gol usa min. 0.80 m
– nr. locuri scaun rulant min. 1 cabina WC adaptata.
Aceste conditii tehnice fac parte din obligatia de „adaptare conform prevederilor legale in domeniu” impuse de art. 62 din Legea 448/2006, dispozitie legala pentru nerespectarea careia a fost sanctonata petenta.
Petenta nu a dovedit in niciun fel ca rampa de acces pe care o detine indepineste conditiile tehnice impuse de Normativul 051/2001 aprobat prin Ordinul 649/2001, ci doar a aratat ca in dotarea Primariei R, exista o rampa rabatabila pentru persoane cu dizabilitati, confectionata din teava metalica si acoperita cu placaj PFL / OSB nevopsit.
Nu exista nicio dovada din care instanta sa retina ca aceasta rampa indeplineste cerintele tehnice privind panta, latimea, spatiul de odihna, ori daca aceasta rampa este prevazuta cu balustrada si mana curenta respectand dimensiunile mai sus aratate.
De asemenea, la data controlului s-a constatat ca este amenajat un grup sanitar destinat publicului care insa nu este adaptat pentru a permite accesul persoanelor cu handicap in scaun rulant(fila 8), in conformitate cu art. 62 alin 1 din Legea 448/2006 si art. 2.3 din de Normativul 051/2001 aprobat prin Ordinul 649/2001.
Petenta nu a facut dovada in niciun fel ca in cladirea Primariei S ar exista un grup sanitar adaptat cerintelor persoanelor cu handicap si care sa respecte cerintele art. 2.3 din de Normativul 051/2001 aprobat prin Ordinul 649/2001.
Potrivit art. 5 pct 3 din Legea 448/2006 notiunea de „adaptare” reprezinta procesul de transformare a mediului fizic si informational, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile si persoanelor cu handicap.
In aceste conditii, instanta retine ca nerespectarea conditiilor tehnice pentru rampa de acces si neamenajarea in conditiile tehinice stabilite a unui grup sanitar care sa raspunda nevoilor persoanelor cu handicap, echivaleaza de fapt cu neadaptarea cladirilor de utilitate publica conform prevederilor legale in domeniu (Ordinul 649/2001), astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap, fiind intrunite conditiile art. 100 alin 1 lit. B rap. la art. 62 din Legea 448/2006, fapta pentru care a fost sanctionata petenta.
III. Mai mult decat atat, instanta retine ca atunci cand impune obligatia de adaptare asa cum a fost definita la art. 5 pct.3., art. 62 alin 1 din Legea 448/2006, se refera la „caile de acces” asa cum sunt definite si ele de art. 5 pct. 11 din Legea 448/2006.
Potrivit art. 5 pct 11 din Legea 448/2006, cai si mijloace de acces reprezinta elementele prin care se asigura accesul in cladirile publice si care asigura posibilitatea deplasarii persoanelor cu handicap in interiorul cladirii.
Din interpretarea gramaticala a art. 62 alin 1 din Legea 448/2006 prin raportare la speta analizata, instanta retine ca obligatia de adaptare privea ambele intrari ale cladirii Primariei.
Potrivit depozitiilor martorilor audiati, cladirea Primariei R are doua intrari, iar rampa de acces rabatabila era montata la intrarea din spate a cladirii, iar potrivit acelorasi relatari, la intrarea din fata nu este si nu a fost montata niciodata o rampa de acces pentru persoanele cu dizabilitati locomotorii.
Un alt argument pentru care instanta considera ca art. 62 alin 1 din Legea 448/2006 impunea adaptarea ambelor cai de acces ale cladirii Primariei la nevoile persoanelor cu handicap, este faptul ca legea nu distinge daca obligatia priveste o singura cale de acces, doua sau mai multe.
Or, in respectarea vechiului principiu ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus, si prin interpretarea literal-gramaticala (folosindu-se pluralul) a art. 62 din Legea 448/2006, instanta considera ca petenta avea obligatia de a adapta ambele cai de acces (in primul rand cea din fata) pentru nevoile persoanelor cu handicap.
Pe de alta parte, principiul ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus, nu poate fi interpretat fara limitari, intrucat s-ar ajunge la situatii in care la anumite cladiri exista numaroase cai de acces, iar adaptarea tuturor conform nevoilor persoanelor cu handicap ar deveni o obligatie prea impovaratoare si prea oneroasa pentru institutiile care administreaza acele cladiri.
Instanta considera, insa, ca in stabilirea cator cai de acces ale unei cladiri trebuie sa fie adaptate nevoilor persoanelor cu handicap, trebuie sa se aiba in vedere circumstantele fiecarui caz in parte, natura si arhitectura cladirii, serviciile publice pe care le ofera institutia, dependenta persoanelor cu handicap de institutia care isi are sediul in cladirea respectiva.
Insa, in cauza de fata, instanta considera ca era rezonabil ca Primaria sa aiba adaptate conform nevoilor persoanelor cu handicap in primul rand calea de acces principala (cea din fata), precum si calea de acces secundara (cea din spate).
Un argument hotarator in sustinerea concluziei instantei, este tocmai ipoteza pe care o sustine in apararea sa petenta si anume ca din cauza unor probleme tehnice la centrala termica rampa de acces montata la intrarea din spate ar fi fost inlaturata.
Tocmai o asemenea situatie, intareste aprecierea instantei si releva considerentele pentru care Primaria trebuia sa adapteze conform nevoilor persoanelor cu handicap si intrarea din fata, intrucat in aceste conditii accesul acestor persoane nu ar fi fost ingradit pe perioada in care au existat anumite probleme tehnice iar intrarea din spate nu mai putea fi folosita.
IV. O alta interpretare nu poate fi primita, intrucat ar duce inevitabil la situatia unei discriminari, ceea ce ar contraveni scopului pentru care a fost edictata Legea 448/2006.
Intr-adevar Legea 448/2006 la art. 3 enumera principiile pe care acest act normativ se fundamenteaza printre care : respectarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului, prevenirea si combaterea discriminarii, egalizarea sanselor, adaptarea societatii la persoana cu handicap.
Constitutia Romaniei, prin art. 16 alin. 1 garanteaza dreptul la egalitate: „Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin 1, „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art 14 prevede: „Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, , opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala si sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”.
Protocolul nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art 1 prevede interzicerea generala a discriminarii:
„Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, în special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.”
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare (în continuare O.G. nr. 137/2000), republicata, la art. 2 alin. 1 stabileste: „Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice.”
Conform art 2, alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicata: „Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati atrage raspunderea contraventionala conform prezentei ordonante, daca nu intra sub incidenta legii penale.”
Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede la art. 6 lit e ca persoanele cu handicap au dreptul la locuinta, amenajarea mediului de viata personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informational si comunicational.
Potrivit Art.62 alin 1 din legea 448/2006 Cladirile de utilitate publica, caile de acces, […] vor fi adaptate conform prevederilor legale in domeniu, astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap.
In acceptiunea art. 3 pct 2 din acceasi lege acces neingradit al persoanei cu handicap inseamna accesul fara limitari sau restrictii la mediul fizic, informational si comunicational.
Avand in vedere aceste dispozitii legale precum si cele expuse mai sus, instanta considera ca obligatia de adaptare privea ambele intrari ale cladirii Primariei R, intrucat crearea unei situatii prin care persoana cu handicap ar fi obligata, fara o justificare obiectiva si rezonabila, sa intre numai pe calea de acces din spatele cladirii, creaza o ingradire a dreptului de acces al persoanei cu handicap in sensul art. 62 alin 1 si 3 pct. 1 din Legea 448/2006.
V. Sub aspectul sanctiunii aplicate pentru fapta savarsita, instanta apreciaza ca acesta este legala si nu exista motive care sa justifice înlaturarea sau reducerea ei.
Observand art. 100 alin 1 lit. b din Legea 448/2006, instanta retine ca amenda ce poate fi aplicata pentru fapta savarsita de petenta are un cuantum cuprins intre 6.000 lei si 12.000 lei.
In aceste conditii instanta constata ca petanta a fost sanctionata cu minimul amenzii prevazute pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 62 din Legea 448/2006, astfel incat nu se poate justifica si nici dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate.
Pe de alta parte, avand in vedere art. 34 din OG 2/2001, coroborat cu art 38 alin 3 din acelasi act normativ, art 5 alin 5 si art. 21 alin 3 din acelasi act normativ, instanta considera ca din probele administrate nu se poate retine nicio cauza care ar justifica inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismetului.
Pentru a trage aceasta concluzie instanta a avut in vedere si dispozitiile art. 7 alin 1. din Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care arata in mod clar ca promovarea si respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin in principal autoritatilor administratiei publice locale.
Or, in conditiile in care autoritatile publice locale, ca reprezenante ale statului, nu ar respecta si nu ar promova drepturile persoanelor cu handicap, s-ar putea trage concluzia ca Legea 448/2006 nu ar avea finalitate practica si ca drepturile recunoscute prin aceasta lege, sunt de fapt niste drepturi teoretice si iluzorii.
Astfel, instanta considera ca sanctiunea amenzii in cuantum de 6.000 de lei nu este una excesiva si disproportionata prin raportare la fapta savarsita si la circumstantele personale ale petentei, care avea, mai inainte de toate persoanele, obligatia de a respecta, proteja si promova dre[turiler persoanelor cu handicap.
In temeiul art. 274 C.pr.civila, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiat capatul cerere formulat de petenta privitor la cheltuielile de judecata.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanta constata ca prin probele administrate de petenta, aceasta nu a reusit sa faca dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea descrisa in actele de constatare si sanctionare, motiv pentru care plangerea contraventionala urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
Publicata azi 30.04.2012
Judecator,
Presedinte Elena Lascu
