S-a mai aratat ca nu a fost legal citat pentru termenele din dosarul de arestare si nici nu a fost audiat, desi se cunostea ca locuieste în strainatate si nu în România, fiind data cerinta art.461 lit.c si d cod proc.penala, adica existenta unei nelamuriri la hotarâre (necitarea si neaudierea desi se cunostea domiciliul), precum si un caz de împiedicare la executare (hotarârea în baza careia s-a emis mandatul de arestare nefiind definitiva), aceasta din urma constituindu-se si într-un incident ivit în cursul executarii mandatului, pentru ca atât mandatul, cât si în încheiere sunt mentionate domicilii gresite, el nelocuind în România ci în Anglia, sub aceste aspecte actele fiind nule, întrucât nu se indica domiciliul real – cunoscut.
La termenul de astazi, aparatorul ales al inculpatului a aratat ca întelege sa renunte la judecarea prezentei cereri, iar în subsidiar, lasa la aprecierea instantei modul de solutionare.
Examinând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata urmatoarele:
Prin încheierea sedintei Camerei de Consiliu nr. 72 A din 17.11.2009, pronuntata de Tribunalul Suceava în dosar nr. 7130/86/2009, ramasa definitiva prin încheierea nr. 213 R/23.11.2009 a Curtii de Apel Suceava s-a admis propunerea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Suceava si, în consecinta, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului B. S. D., pe o durata de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventiva emis de urgenta pe numele sau.
În fapt, s-a retinut ca inculpatul B. S. D. este cercetat pentru savârsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 si trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 si 2 lit. a coroborate cu art. 2 pct.2 lit. a din Legea nr.678/2001 (cu modificarile si completarile ulterioare), cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, constând în aceea ca, începând cu luna septembrie 2008 si pâna în luna iunie 2009, împreuna cu sotia sa – B. E., B. C. zis G., H. T.-V. zis V., H. C.-C. zis B. si P. S.-O., a pus bazele si a constituit un grup infractional organizat, actionând împreuna si în mod coordonat în scopul savârsirii infractiunii de trafic de persoane, pentru obtinerea în mod direct de beneficii financiare.
În baza cercetarilor efectuate, organul de urmarire penala a stabilit în esenta pâna în prezent ca structura si activitatea grupului infractional se contureaza în sensul ca B. S.-D. – liderul grupului – împreuna cu sotia sa – B. E. au închiriat în Anglia un numar de patru spalatorii situate în parcarile unor supermarket-uri din orasele Stroud, Tetbury, Gloucester si Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin munca, cu încalcarea normelor legale privind conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de bine platite din jud. Suceava, Botosani sau Iasi. De supravegherea persoanelor la locurile de munca si strângerea profiturilor zilnice se ocupau numitii B. C. zis G., H. T.-V. zis V., H. C.-C. zis B. si P. S.-O. care la rândul lor înmânau sumele de bani sotilor B. S.-D. si E. Ca modalitati de constrângere a victimelor erau folosite: tinerea acestora într-o continua stare de presiune psihica prin proferarea de injurii si amenintari, folosindu-se în unele cazuri violenta fizica, limitând libertatea de miscare a victimelor prin retinerea documentelor de identitate.
Art. 461 Cpp reglementeaza cazurile în care se poate formula contestatie la executarea unei hotarâri penale, fara însa ca acest text de lege sau vreo alta dispozitie procedurala sa reglementeze în mod expres hotarârile împotriva carora poate fi exercitata calea contestatiei la executare. Însa, din analiza institutiei contestatiei la executare (cazurile în care poate fi formulata, în mod special cele de la lit. b si d, referintele la modalitatea de executare a dispozitiilor civile), precum si din analiza dispozitiilor legale ale întregului titlu III din partea speciala, rezulta în mod clar ca aceasta cale poate fi urmata doar în conditiile unei hotarâri ce solutioneaza fondul cauzei. Astfel, art. 460 alin. 2 Cpp face referire la condamnat, iar în cuprinsul titlului nu se regasesc dispozitii referitoare la modalitatea de punere în executare a arestarii preventive.
Masura arestarii preventive este reglementata unitar în titlul IV al partii generale, cuprinuzând atât dispozitii referitoare la modalitatea de punere în executare (dupa cum cel arestat este sau nu prezent), precum si modalitatea de remediere a eventualelor dispozitii nelegale. În acest ultim sens, art. 139 alin. 2 are o formulare deosebit de larga, referindu-se la încalcarea oricarei prevederi legale (inclusiv, asa cum se sustine în prezenta speta de catre petent, nelegala citare), iar atât codul de procedura cât si regulamentul instantelor au instituit garantii de celeritate (suplimentare fata de procedura contestatiei la executare) în vederea solutionarii unei astfel de cereri – posibilitatea formularii în orice moment si termen scurt de repartizare aleatorie pentru primul termen.
În consecinta, formularea unei contestatii la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva este o cale neprevazuta de lege si deci inadmisibila, iar petentul are alte mijloace legale de a supune controlului judecatorului pretinsa lipsa de legalitate a masurii luate fata de persoana sa.
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge cererea formulata de inculpat – prin aparatorul ales, ca inadmisibila.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, va obliga petentul B. S. D. la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
