R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI Dosar nr. 9610/3/2007
SECŢIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINŢA COMERCIALĂ Nr. 1275
Şedinţa publică de la 15.02.2010
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : Rodica Popescu
GREFIER : Rodica Bănescu
Pe rol se află judecarea cauzei comerciale privind pe reclamantul M şi pe pârâta P, având ca obiect pretenţii.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică de la data de 01.02.2010, au fost consemnate în încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la data de 08.02.2010 şi apoi la 15.02.2010, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Comercială sub nr.414/2003, reclamantul M.T.L a chemat în judecată pe pârâta S.N.P solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată să plătească suma de 136.673.168.216 ROL reprezentând majorări de întârziere calculate pentru sume datorate la fondul special al drumurilor publice, alcătuită din 75.592.672.047 ROL majorări de întârziere aferente perioadei 19.04.2001-03.09.2001 calculate în conformitate cu prevederile art.3 alin.3 din Ordinul Ministrului Finanţelor nr.83/1997 şi 61.080.496.169 ROL, majorări de întârziere aferente perioadei 04.09.2001-01.07.2002 calculate în conformitate cu prevederile art.3 alin.2 din acelaşi Ordin.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de control nr.1880/20.04.2001 întocmit de A.N.D, refăcut ca urmarea soluţionării contestaţiei SNP prin Decizia nr.96/18.05.2001, s-a stabilit în sarcina societăţii pârâte obligaţia de plată a sumelor de 370.552.313.956 ROL reprezentând debit restant pentru perioada 01.01.1997-31.07.1999 şi 582.786.735.581 ROL majorări de întârziere aferente debitului restant, calculate până la data de 19.04.2001, obligaţie bugetară care nu a fost contestată. Reclamanta a arătat în continuare că urmare a solicitărilor, formulate de societatea pârâtă, de acordare de înlesniri la plată li s-a aprobat eşalonarea debitului în 10 tranşe lunare în perioada septembrie 2001-iunie 2002, cu respectarea anumitor condiţii şi diminuarea majorărilor de întârziere la 9.593.451.037 ROL. Ca urmare a convenţiei intervenite între părţi la data de 27.09.2001 pentru sumele cu privire la care s-au acordat înlesniri la plată s-au calculat majorări de întârziere în perioada 20.01.2001-01.07.2002, în conformitate cu art. 83 din OG nr.11/1996 şi a Normelor metodologice de aplicare a normei menţionate aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr.83/23.01.1997.
Prin sentinţa comercială nr.74/29.05.2003, instanţa a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea ca prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Prin decizia nr.1152/2005 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarului nr.1527/2003 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a admis recursul trimiţându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Pe rolul Tribunalul Bucureşti cauza a fost înregistrată sub nr.2113/2005 la Secţia Comercială şi a fost soluţionată prin sentinţa comercială nr.2591/01.06.2005 prin care instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea formulată ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul care a fost soluţionat în cadrul dosarului nr.22177/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Comercială, care prin decizia comercială nr.151/28.03.2006 a respins apelul ca nefondat.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii care a fost soluţionat în cadrul dosarului cu acelaşi număr al ICCJ care, prin decizia nr.153/15.01.2007 a admis recursul, a desfiinţat hotărârile anterioare şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, unde a fost reînregistrat sub nr.9610/3/2007, la Secţia a VI-a Comercială, care prin încheierea de la 24.09.2007, a admis excepţia de necompetennţă funcţională şi a înaintat cauza spre soluţionare la Secţia a IX-a a Tribunalului Bucureşti, unde s-a format dosarul nr.9275/3/2008.
Prin sentinţa civilă nr.1534/14.05.2008 pronunţată de Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a de Administrativ şi Fiscal a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a, care prin sentinţa civilă nr.2557/07.10.2008 pronunţată în dosarul nr.9275/3/2008, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal ; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi pentru soluţionarea acţiunii a fost trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr.1185/3 martie 2009 pronunţată de ÎCCJ – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.T.L şi P., în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială.
După stabilirea competenţei de soluţionare a fost reluată judecarea cauzei în dosarul nr. 9610/3/2007 al acestei instanţe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14.09.2009 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a M.T, a solicitat respingerea cererii ca lipsită de obiect şi, în cazul respingerii acestei excepţii, ca neîntemeiată.
În apărare pârâta a arătat că M. nu poate avea calitatea de reclamant deoarece Ministerul Transporturilor nu a indicat temeiul legal din în considerarea căruia a formulat cererea de introducere în cauză a M.F.P., acesta din urmă nu a semnat cererea introductivă de instanţă iar prin decizia nr1152/22.02.2005 ICCJ a reţinut că are calitatea de intimat.
În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a M. s-a arătat că la data formulării cererii de chemare în judecată, 21.02.2003, acesta nu mai exercita atribuţii privind controlul, stabilirea, urmărirea şi încasarea sumelor datorate la Fondul special al drumurilor publice, atribuţiile respective revenind, în temeiul dispoziţiilor art. VII alin.3 din OUG nr.147/2002, M.
Pârâta mai arată prin întâmpinare că acţiunea a rămas fără obiect deoarece prin OUG nr.15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, aprobată prin legea nr.241/2004, legiuitorul a încuviinţat scutirea la plată a obligaţiilor restante reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri datorate şi neachitate către bugetul consolidat la data intrării în vigoare a actului normativ (respectiv 08.04.2004), precum şi scutirea la plata a dobânzilor, penalităţilor de întârziere de orice fel aferente obligaţiilor datorate la bugetul general consolidat. Totodată pârâta a arătat că a achitat o parte din debit şi că, dacă s-ar trece peste apărările referitoare la scutirea de la plata obligaţiilor, ar trebui să se constate că nu datorează decât 5.177.316,82 RON.
Pe fondul cererii pârâta a arătat că reclamantul nu a respectat dispoziţiile art.3 alin.1 şi 2 din Norma metodologică pentru aplicarea prevederilor art.83 din OG nr.11/1996, în sensul că nu i-a comunicat cuantumul majorărilor datorate pe perioada de acordare a eşalonării, pentru a le putea achita odată cu ultima rată a debitului, emiţând adresă la 7 luni de la ultima plată efectuată de P. în baza convenţiei încheiate cu M. la data de 27.09.2001.
În şedinţa publică de la 23.11.2009 instanţa a stabilit cadrul procesual constatând că are calitatea de reclamant în cauză M ca urmare a subrogaţiei legale în drepturile şi obligaţiile procesuale ale M.T, a pus în discuţia părţilor excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de obiect a cererii pe care le-a respins pentru argumentele prezentate în încheierea de şedinţă (fila 106).
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată că a fost învestit cu soluţionarea unei acţiuni în realizare, personală, patrimonială, prin care se urmăreşte recuperarea sumelor de bani pe care societatea pârâtă le datorează bugetului de stat, reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 19.04.2001-01.07.2002 calculate în temeiul dispoziţiilor art.83 din OG nr.11/1996 prin raportare la contribuţia restantă la Fondul special al drumurilor publice (25% din preţul de vânzare cu ridicata, exclusiv accizele, al carburanţilor auto livraţi la intern şi al celor utilizaţi în producţia proprie datorată în perioada 01.01.1997-31.07.1999).
Tribunalul reţine că prin art.1 alin.1 şi 2 din OUG nr.15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, aprobată prin legea nr.241/2004, a fost aprobată scutirea de plată a obligaţiilor fiscale restante reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri datorate şi neachitate către bugetul consolidat, dobânzi, penalităţi de întârziere de orice fel aferente obligaţiilor datorate la bugetul general consolidat şi neachitate, majorări calculate în baza prevederilor art.83 din OG nr.11/1996 datorate de către SNP la data intrării în vigoare a actului normativ (respectiv 08.04.2004).
Tribunalul constată că sumele solicitate de reclamant se încadrează în cele avute în vedere de legiuitor, fiind majorări de întârziere calculate în temeiul art.83 din OG nr.11/1996, datorate la 08.04.2004 (momentul intrării în vigoare a OUG nr.15/2004), cu consecinţa că, prin efectul legii, în sarcina societăţii pârâte O.M (noua denumire conform certificatului de înregistrare seria B nr.) nu mai subzistă obligaţia de plată a acestora.
În consecinţă, având în vedere prevederile legale anterior menţionate tribunalul urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M., cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC O.M, cu sediul în Bucureşti..
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15.02.2010.
Preşedinte,Grefier,
Rodica Popescu Rodica Bănescu
Red+dact.jud R.P/4 ex
