– Legea nr. 10/2001 – art. 3 alin. (1), art. 22 alin. (1)
Moştenitorul persoanei notificante decedate ulterior expirării termenului prevăzut de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu poate obţine reparaţii în cuantum superior celui solicitat de persoana îndreptăţită care a formulat notificarea.
Decizia civilă nr. 403/R din 8 februarie 2012, Secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 3858/PI/05.07.2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 11656/30/2010 a fost respinsă contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul O. Ghe. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timişoara.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2179 emisă de pârât şi să se dispună obligarea celui din urmă la emiterea unei noi dispoziţii prin care să-i fie restituită în echivalent cota de 1/1 din imobilul situat în Timişoara […].
În motivare a arătat că prin dispoziţia contestată a fost admisă cererea formulată de antecesoarea sa O. M., în baza Legii nr. 10/2001 şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/9 parte din imobil.
La data emiterii dispoziţiei, antecesoarea reclamantului O. M. era decedată, iar reclamantul era singurul moştenitor al acesteia.
În ceea ce priveşte cota de 1/9 din imobilul mai sus descris, reclamanta a arătat că este îndreptăţit potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, la cota de 1/1, întrucât alte persoane îndreptăţite nu au formulat cereri în baza Legii nr. 10/2001.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa a reţinut că prin notificarea nr. 566 antecesoarea reclamantului, O. M. a solicitat acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, în cotă parte din imobilul casă şi curte situat administrativ în mun. Timişoara […].
Titularii dreptului de proprietate ai imobilului mai sus descris au fost, anterior decretului de naţionalizare, numiţii R. Ghe. şi soţia P. J., în cote egale.
Conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 8 figurează ca unică moştenitoare a defunctei R. Ghe. (fiica proprietarilor tabulari) în cotă de 1/9 – în calitate de verişoară primară.
Prin decizia atacată s-a dispus ca, pentru cota de 1/9 din imobilul în litigiu, antecesoarei reclamantului să îi fie acordate despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Instanţa a apreciat că în mod corect unitatea deţinătoare a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/9 din imobil, deoarece mamei reclamantului i s-a recunoscut calitatea de unică moştenitoare a defunctei R.G. în cotă de 1/9. Or, antecesoarea reclamantului nu îi putea transmite acestuia mai multe drepturi decât avea ea însăşi, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
În motivare a invocat că, prin certificatul de calitate de moştenitor nr. 8/14.02.2008 a fost stabilită calitatea de moştenitor a antecesoarei sale O. M. după foştii ai imobilului, R. Ghe. şi P. J., succesiunea după defuncta lor fiică, R. G., fiind dezbătută anterior, emiţându-se certificatul de moştenitor nr. 660/28.04.1980.
Din cuprinsul acestui certificat de moştenitor rezultă că moştenitorii defunctei R. G. (moştenitoare, la rândul ei, a foştilor proprietari tabulari ai imobilului) sunt 9 persoane – printre care şi antecesoarea reclamantului – fiecare dobândind o cotă de 1/9 parte.
În consecinţă, O. M. nu este singura moştenitoare a defunctei R. Ghe., iar instanţa de fond a reţinut greşit că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în sensul că O. M. nu poate profita de cotele celorlalţi moştenitori; cum doar aceasta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, ea profită de cotele celorlalţi moştenitori.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 3041 , art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:
Conform înscrierilor de carte funciară, imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la foştii proprietari tabulari, R. Ghe. şi soţia P. J.
Ca urmare a decesului acestora, la 18.07.1973 şi, respectiv, 06.04.1955, moştenitoare a rămas fiica lor, R. G.
Urmare a decesului acesteia la 20.03.1980, a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. 660/28.04.1980, iar moştenitori au rămas 9 verişori primari (printre care şi antecesoarea reclamantului, O. M.), în cotă de câte 1/9 parte fiecare.
De pe urma aceleiaşi defuncte a fost eliberat şi certificatul de calitate de moştenitor nr. 8/14.02.2008 potrivit căruia O. M. are calitatea de moştenitor al defunctei în cotă de 1/9 parte.
Corespunde realităţii că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori care au depus în termen cerere de restituire.
Se observă, însă că, la data apariţiei Legii nr. 10 /2001, persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul art. 4 alin. (2) din lege era antecesoarea reclamantului, O. M. (decedată la 08.08.2008) care, în această calitate, a solicitat, „acordarea de despăgubiri civile conform Legii nr.10/2001 în cotă parte din imobilul constituit din casă şi curte, situat administrativ în mun. Timişoara, […]”.
Chiar dacă prin procura dată fiului său (reclamant în cauză) notificanta l-a împuternicit pe acesta să o reprezinte în vederea soluţionării cererii sale de restituire în natură, ea a avut în vedere tot cota parte ce-i revenea din imobil, cotă parte dovedită cu certificatele de moştenitor şi, respectiv, de calitate de moştenitor mai sus arătate.
În consecinţă, cum persoana îndreptăţită – decedată ulterior termenului de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10 /2001 – a avut în vedere o cotă parte din imobil (respectiv 1/9), moştenitorul acesteia nu poate solicita pe calea prezentei contestaţii mai mult decât cota solicitată de antecesoarea sa, persoană îndreptăţită la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304, art. 3041 C. proc. civ., instanţa a respins recursul reclamantului.
