Debitorul, prin administratorul special, poate efectua în perioada de observatie plati care se încadreaza în conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente doar sub supravegherea administratorului judiciar.
Chiar daca în fapt, administratorul judiciar nu si-a îndeplinit atributia legala de supraveghere a operatiunilor curente ale debitoarei, nu se poate dispune din punctul de vedere al Legii nr. 85/2006, ca debitorul sa-si desfasoare activitatea în perioada de observatie fara supravegherea acestuia.
Chiar daca în fapt, administratorul judiciar nu si-a îndeplinit atributia legala de supraveghere a operatiunilor curente ale debitoarei, nu se poate dispune din punctul de vedere al Legii nr. 85/2006, ca debitorul sa-si desfasoare activitatea în perioada de observatie fara supravegherea acestuia.
Notiunea de supraveghere presupune acordul sau avizul administratorului judiciar pentru efectuarea platilor curente întrucât, per a contrario, ar fi golite de continut dispozitiile art. 49 lit. a si art. 20 lit. e din Legea nr. 85/2006.
În procedura speciala a insolventei, oricare ar fi urgenta efectuarii unei plati sau luarii unei masuri ce tine de administrarea curenta a debitoarei, aceasta trebuie sa fie dispusa cu respectarea dispozitiilor art. 49 si 20 lit.e din Legea 85/2006, sub supravegherea administratorului judiciar.
În procedura speciala a insolventei, oricare ar fi urgenta efectuarii unei plati sau luarii unei masuri ce tine de administrarea curenta a debitoarei, aceasta trebuie sa fie dispusa cu respectarea dispozitiilor art. 49 si 20 lit.e din Legea 85/2006, sub supravegherea administratorului judiciar.
Aceasta cu atât mai mult cu cât legea insolventei prevede sanctiuni pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atributiilor – în sensul prejudicierii intereselor creditorilor – de catre administratorul judiciar, putându-se solicita chiar înlocuirea acestuia.
Aceasta cu atât mai mult cu cât legea insolventei prevede sanctiuni pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atributiilor – în sensul prejudicierii intereselor creditorilor – de catre administratorul judiciar, putându-se solicita chiar înlocuirea acestuia.
Prin sentinta nr.1324 din 14 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Olt a fost respinsa ca neîntemeiata cererea formulata de debitoare, prin administrator special V.S., în contradictoriu cu pârâtul lichidator P. SPRL prin care s-a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, sa se permita administratorului special sa efectueze plati curente fara acordul administratorului judiciar, în numele si pentru debitoare, pâna la ramânerea irevocabila a sentintei de intrare în faliment sau pâna la confirmarea planului de reorganizare.
S-a motivat ca administratorul judiciar a comunicat bancii o adresa prin care a adus la cunostinta acesteia ca societatea nu mai poate face plati fara acordul sau desi executarea sentintei prin care s-a dispus respingerea planului de reorganizare si trecerea la faliment este suspendata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea, prin administratorul special, criticând-o sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozitiile art. 304 C.pr.civ., constata ca acesta nu este fondat pentru cele ce se vor arata în continuare:
La momentul judecarii prezentului recurs, recurenta debitoare se gaseste într-adevar în perioada de observatie ca efect al suspendarii executarii sentintei prin care a fost respins planul de reorganizare si debitoarea a intrat în procedura falimentului.
Potrivit art. 49 din Legea 85/2006, “pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se încadreaza în conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare în sensul art. 28 alin.1 lit. h si nu i s-a ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare;”
În speta, facând aplicarea acestor dispozitii, Curtea constata ca recurenta debitoare se afla în perioada de observatie, a depus un plan de reorganizare si nu i s-a ridicat dreptul de administrare. Prin urmare, debitoarea prin administratorul special poate efectua plati în aceasta perioada, respectiv pâna la confirmarea unui plan de reorganizare sau pâna la intrarea în procedura falimentului, plati care se încadreaza în conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, doar sub supravegherea administratorului judiciar.
Din dosarul cauzei nu rezulta daca pâna la data formularii cererii de ordonanta presedintiala, administratorul judiciar si-a îndeplinit efectiv obligatiile de supraveghere a activitatii curente a debitorului si modalitatea concreta în care si-a exercitat aceasta atributie, cu atât mai mult cu cât art. 20 lit. e din prevede în mod expres ca una dintre principalele atributii ale administratorului judiciar o constituie supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului.
Sustinerile recurentei în sensul ca notiunea de supraveghere nu presupune acordul sau avizul administratorului judiciar pentru efectuarea platilor curente este eronata, întrucât, per a contrario, ar fi golite de continut dispozitiile art. 49 lit. a si art. 20 lit. e din Legea nr. 85/2006. Daca debitorul ar efectua platile curente fara supravegherea administratorului judiciar în perioada de observatie, ar lipsi de efect numirea acestui participant la procedura insolventei, ceea ce ar însemna ca debitorul si-ar desfasura activitatea curenta ca si înainte de deschiderea procedurii.
În întâmpinarea depusa în recurs de catre administratorul judiciar se arata faptul ca adevaratul motiv pentru care administratorul special doreste sa conduca activitatea debitoarei fara supravegherea sa, este acela ca doreste continuarea unei activitati ce duce în mod evident la acumularea de noi datorii în detrimentul creditorilor bugetari si furnizorilor de utilitati, sugerând plata preferentiala a creditorilor.
Mai arata administratorul judiciar ca a formulat cerere de antrenare a raspunderii patrimoniale împotriva administratorului V.S. apreciind ca ajungerea debitoarei în insolventa s-a datorat “relatiilor comerciale dubioase în care acesta a implicat debitoarea”.
În ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs ce vizeaza îndeplinirea cumulativa a conditiilor cerute de art. 581 C.pr.civ., Curtea apreciaza de asemenea ca nu este fondat.
Potrivit art. 581 C.pr.civ. ” instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.”
Prin urmare, din acest text de lege rezulta ca trebuiesc îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii : urgenta masurii, vremelnicia acesteia, neprejudecarea fondului, precum si existenta unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
În speta, în mod corect judecatorul-sindic a retinut ca nu sunt îndeplinite cumulativ aceste conditii întrucât nu exista dovezi cu privire la iminenta unui prejudiciu sau la un comportament abuziv al administratorului judiciar în exercitarea atributiilor de supraveghere.
În consecinta, fata de cele aratate mai sus, Curtea urmeaza ca în baza art. 312 Cod procedura civila sa respinga recursul ca nefondat.
1
