– anularea somaţiei de plată 252/E/10.02.2009 emisă de BEJ Giunca Maria Cristina în dosar execuţional nr. 252/E/2008 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitive a cauzei.
În motivare contestatoarea a arătat că prin somaţia atacată s-a solicitat achitarea sumei de 199.268,96 lei în baza titlului executoriu sentinţa civilă 312/R/2006.
De asemenea, prin procesul verbal din 30.09.2009 judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 4703,99 lei, iar prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 252/E/27.01.2009 s-a determinat cuantumul de despăgubiri datorate în temeiul sentinţei civile ce constituie titlul executoriu.
În ceea ce priveşte suma de 194.564,97 lei cu titlu de despăgubiri băneşti pentru prejudiciul suferit ca urmare a neefectuării în natură a concediului de odihnă pe perioada 01.01.2003- 31.12.2005, contestatoarea arată că este o sumă nedatorată în sensul că au fost achitate cu titlu de drepturi salariale în luna august 2007, însumă totală de 234.830 lei.
Prin urmare persoanele indicate nu pot beneficia de dublul drepturilor stabilite prin titlul executorul invocat în cauză, sens în care raportul de expertiză este greşit întocmit având la bază o situaţie nereală.
La data de 19.05.2009 contestatoarea a depus la dosar o precizare a cererii formulate prin care a invocat excepţia de nulitate a formelor de executare silită, motivat de faptul că urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 373 ind. 1 Cod procedură civilă executorul judecătoresc avea obligaţia de a solicita instanţei încuviinţarea executării silite.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei motivat de faptul că susţinerile contestatoarei în sensul că sumele datorate pentru anul 2005 ar fi fost deja achitate, vin să revoce din nou fondul pricinii ce a fost definitiv şi irevocabil soluţionată de către Curtea de Apel Tg.Mureş.
Având în vedere că decizia civile 312/ER/2007 se bucură de autoritatea de lucru judecat în faza executării nu pot fi admise apărări de fond.
Prin notele de şedinţă depuse la dosar, intimata a arătat că în ceea ce priveşte excepţia de nulitate invocată de către contestatoarea aceasta este neîntemeiată întrucât actele de executare au fost efectuate în cauză anterior modificărilor dispoziţiilor art. 373 ind. 1 Cod procedură civilă.
Instanţa a calificat excepţia de nulitate invocată de către contestatoare ca pe o apărare de fond şi a pus în discuţie ca excepţie de inadmisibilitate aspectele invocate de către intimată cu privire la apărările formulate de contestatoare prin raportare la titlul executoriu.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite la termenul de judecată din 12.06.2009 instanţa a respins-o ca neîntemeiată, pentru motivele de fapt şi de drept menţionate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din 03.06.2009, instanţa raportat la prev. OUG 71/2009 a constatat suspendată de drept executarea silită pornită în dosarul ex. 252/E/2008.
De asemenea, raportat la susţinerile contestatoarei în sensul că a formulat atât o contestaţie la executare propriu-zisă, cât şi o contestaţie la titlu prin care a înţeles să invoce apărări de fond cu privire la titlul executoriu cu menţiunea expresă că nu a înţeles să solicite o lămurire sau o completare a dispozitivului deciziei 312/R/2007, la termenul de judecată din 06.10.2009, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială invocată de intimat.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar respectiv: adresa nr. 16268/03./08/2007 cuprinzând lista asistenţilor maternali profesionişti şi indemnizaţiile concediilor de odihnă pe perioada 2003-2005 ( f. 12-20), adresa 36552/2008 a DGFP Mureş ( f. 21), copia deciziei 458/2009 a ( f. 28-32), copii a listelor asistenţilor maternali profesionişti care nu au efectuat concediu de odihnă pe anul 2005 ( f. 36-41), extras de cont ( f. 47), centralizator şi copii state de salarii pentru luna iulie 2007 emise de contestatoare ( f. 55-72), adresa 16793/2009 ( f. 111-113), centralizator privind achitarea indemnizaţiei de concediu în anul 2007 ( f. 114-121), fişă de evidenţă a salariilor pe perioada 01.01.2005- 01.01.2006 ( f. 122-266), extras de cont ( f. 267-336), copia cererilor pentru concediu de odihnă ( f. 337-543).
Instanţa ca urmare a acvirării spre studiu a dosarului 1731/320/2009 al Tribunalului Mureş a dispus xerocopierea şi ataşarea la prezenta cauză a listelor privind asistenţii maternali care nu au efectuat concedii de odihnă pe anul 2005, respectiv ( filele 115-120 şi f. 126-130), care au fost cusute la dosarul cauzei la filele 82-93.
De asemenea, instanţa a încuviinţat şi a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile – raport de expertiză ( f. 34-45 dosar).
De asemenea, a fost acvirat dosarul execuţional nr. 252/E/2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 313/R/20.03.2007 a Curţii de Apel Tg.Mureş, în dosar 83./43/2006, s-a admis în fond după casare acţiunea formulată de Sindicatul Acord. Contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea în favoarea asistenţilor maternali profesionişti cuprinşi în tabelul aflat la filele 115-120, respectiv 126-130 din dosarul Tribunalului Mureş, a despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul suferit ca urmare a neefectuării în natură a concediului de odihnă pe perioada 01.01.2003-31.12.2005, urmând ca sumele să fie actualizate în funcţie de rata inflaţiei până la data executării efective a hotărârii.
Prin cererea nr. 261 intimata a solicitat executorului judecătoresc la data de 26.09.2008 punerea în executare a dispoziţiilor deciziei civile sus menţionate.
La cererea executorului judecătoresc s-a efectuat un raport de expertiză contabilă în urma căruia s-a stabilit că suma datorată de intimată actualizată cu indicele de inflaţie este de 429.410, 03 lei.
Conform expertizei, expertul nu a calculat impozit pe şi alte reţineri la sumele stabilite reprezentând despăgubiri băneşti.
Prin completarea la raportul de expertiză, s-a menţionat că despăgubirile băneşti restante sunt în cuantum de 194.564,97 lei, sumă determinată ca urmare a faptului că s-au avut în vedere persoanele care au încasat anterior sumele datorate.
La data de 10.02.2009, s-a stabilit prin proces verbal cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv 4703,99 lei, iar la data de 10.02.2009 a fost emisă somaţia atacată în prezentul dosar.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimată, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, în cadrul contestaţiei la executare se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu care nu este emis de către o instanţă judecătorească.
Coroborând dispoziţiile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă cu dispoz. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa reţine că în situaţiile în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, singurele aspecte care pot fi invocate în cadrul contestaţiei la executare sunt cele care vizează lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În cazul de faţă, astfel cum s-a menţionat expres de către reprezentantul contestatoarei, acesta a înţeles să invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu în sensul că în cuprinsul acestuia sunt indicate despăgubiri pentru concedii de odihnă care au fost deja executate, sens în care s-au depus la dosar cererile pentru concediile de odihnă aflate la filele 347-543.
De asemenea, contestatoarea a menţionat faptul că deşi nu s-a avut în vedere de către Curtea de Apel Tg.Mureş, conform statelor de salarii şi extraselor de cont, asistenţilor maternali le-au fost acordate sume cu titlu de indemnizaţie de concediu. În acest sens au fost anexate la dosar fişele de evidenţă a salariilor pe perioada 01.01.2005- 31.12.2006, precum şi extras de cont. S-a arătat totodată că neefectuarea în natură a concediului de către asistenţii maternali nu este imputabilă angajatorului.
Instanţa analizând cuprinsul titlului executoriu, constată că prin decizia 312/R/2007 s-a stabilit în mod irevocabil pe de o parte faptul că asistenţii maternali nu şi-au efectuat în întregime concediul de odihnă pe perioada 2003-2005, iar pe de altă parte faptul că în condiţiile în care angajatorul nu a autorizat separarea asistenţilor maternali de copii, şi-a asumat automat obligaţia de despăgubire.
De asemenea, instanţa la momentul pronunţării deciziei irevocabile, respectiv 20.03.2007 a reţinut o autoritate de lucru judecat, că persoanele menţionate în tabelul aflat la filele 115-120, respectiv 126-130 din dosarul Tribunalului Mureş ( tabel pe care însăşi contestatoarea l-a depus la dosar), au dreptul la despăgubiri în cuantumul menţionat în centralizatoarele respective.
Având în vedere cele ce preced, instanţa reţine că susţinerile contestatoarei vizând cuantumul sumelor datorate potrivit propriilor evidenţe contabile, anterioare datei pronunţării deciziei irevocabile, nu pot fi reţinute în cauză întrucât reprezintă apărări de fond inadmisibile în cadrul contestaţiei la executare dat fiind faptul că dreptul la despăgubire şi cuantumul acesteia a fost stabilit în mod definitiv şi irevocabil.
În acest sens toate înscrisurile depuse la dosar în probaţiune de către contestatoare, şi aflate la filele 114- 542, reprezintă înscrisuri anterioare pronunţării deciziei irevocabile şi prin care se tinde a se modifica dispozitivul titlului executoriu în ceea ce priveşte sumele datorate, respectiv acordarea faptică a concediilor de odihnă. Prin urmare, instanţa apreciază că nu mai pot fi repuse în discuţie aspecte legate de efectuarea propriu-zisă a concediului de odihnă de către asistenţii maternali în cursul anului 2006 şi nici aspectele legate de achitarea indemnizaţiilor anterior datei de 20.03.2007 care reprezintă data pronunţării deciziei irevocabile.
Drept urmare, apărările contestatoarei şi care vizează aspecte de fond ale titlului executoriu, sunt inadmisibile, sens în care instanţa urmează să admită excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu invocată de intimată.
În ceea ce priveşte contestaţie la executare propriu-zisă, în cadrul acesteia, contestatoarea a solicitat anularea somaţiei pe de o parte datorită faptului că executarea silită nu a fost încuviinţată anterior de către instanţă, iar pe de altă parte pe motiv că sumele cuprinse sunt eronat indicate, contestând raportul de expertiză extrajudiciară, sub aspectul modului de actualizare a sumelor cu indicele inflaţiei. De asemenea, contestatoarea a arătat că expertul nu a avut în vedere necesitatea impozitării acestor sume şi nici plăţile efectuate de contestatoare ulterior rămânerii irevocabile a titlului executoriu.
Cu privire la nulitatea actelor de executare silită instanţa reţine că prin decizia nr. 458/31.03.2009, Curtea Constituţională a statuat în sensul că dispoziţiile art.373/1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.13 din Legea nr.459/2006, sunt neconstituţionale.
Dispoziţiile art. 31 din legea 47/1992 sunt în sensul că deciziile Curţii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate sunt definitive şi obligatorii. Acestea au efect numai pentru viitor conform prev. art. 11 lit. C alin. 3 din acelaşi act normativ.
În acelaşi timp instanţa reţine că declanşarea procedurii de executare silită are loc prin cererea depusă la executorul judecătoresc în condiţiile art. 373/1 alin. 1 C.pr.civ. În condiţiile în care intimata a formulat cererea de executare silită la data de 26.09.2008, fiind constituit dosarul execuţional 252/E/2008 se reţine că în prezenta cauză la data la care s-a declanşat executarea silită textul art.373/1 din nu fusese declarat neconstituţional sens în care nu era necesar să se solicite încuviinţarea executării silite. Prin urmare susţinerile contestatoarei pe acest aspect sunt neîntemeiate.
Contestatoarea a invocat de asemenea faptul că sumele solicitate de către intimată ar trebui diminuate ca urmare a aplicării cotei de impozitare, fiind venituri de natură salarială sens în care a depus la dosar adresa nr. 36552/2008. Cu privire la acest aspect instanţa reţine că potrivit art. 41 lit. b din Codul fiscal sunt supuse impozitului pe venit veniturile provenite din salarii conform art. 55 din acelaşi act normativ. De asemenea art. 42 lit. b din Codul fiscal prevede că nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale. În acelaşi sens art. 68 lit. a din HG 44/2004 prevede expres că sunt considerate venituri din salarii sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 312/R rezultă că în fapt sumele au fost acordate cu titlu de despăgubire bănească reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neefectuării în natură a concediului de odihnă de către asistenţii maternali profesionişti. Instanţa a reţinut în considerentele deciziei faptul că angajatorul nu a autorizat separarea asistentului maternal de copil sens în care îşi asumă automat şi obligaţia de despăgubire a asistentului maternal.
Din cele ce preced rezultă că sumele acordate prin decizia 312/R ce reprezintă titlul executoriu fiind despăgubiri acordate ca urmare a prejudiciului suferit de asistenţii maternali pentru neefectuarea în natură a concediului de odihnă, conform dispoziţiilor legale citate nu sunt supuse impozitării sens în care susţinerile contestatoarei pe acest aspect nu vor fi reţinute în cauză.
Contestatoarea a invocat de asemenea faptul că sumele datorate au fost greşit calculate prin expertiza extrajudiciară.
Instanţa reţine că prin completarea la raportul de expertiză extrajudiciară, expertul a avut în vedere sumele achitate de contestatoare ulterior, stabilind la final în sarcina contestatoarei obligaţia de a achita suma de 194.564,97 lei.
Expertiza contabilă judiciară efectuată în prezenta cauză a confirmat aceste sume. Astfel, expertul numit de instanţă a avut în vedere valoarea indicelui preţurilor de consum şi a stabilit prin raportare la cuprinsul titlului executoriu obligaţia de plată de 430.019,66 lei. De asemenea expertul a avut în vedere şi sumele achitate de contestatoare conform dovezilor depuse la dosar, cuantumul final fiind de 195.189,66 lei, aşadar chiar mai mult decât s-a menţionat în somaţia atacată.
În condiţiile în care singurele plăţi ulterioare pronunţării Deciziei 312/R şi efectuate de către contestatoare au fost avute în vedere atât în expertiza extrajudiciară cât şi la expertiza judiciară iar actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie a fost corect stabilită în cadrul expertizei extrajudiciare, instanţa reţine că susţinerile contestatoarei privind cuantumul sumelor datorate sunt vădit neîntemeiate.
Faţă de cele ce preced instanţa constată că actele de executare sunt legal întocmite neexistând nici un viciu de formă iar aspectele învederate de contestatoare nu pot fi reţinute în cauză sens în care va respinge ca inadmisibilă contestaţia la titlu şi ca neîntemeiată contestaţia la executare dedusă judecăţii în acest dosar.
