Sentinţă comercială
Faliment
Faptul că pârâţii nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea nu este apt prin el însuşi să provoace starea de , ci trebuie stabilită o relaţie de necesitate între neţinerea contabilităţii şi starea de insolvenţă, sarcina probei revenindu-i celui care o invocă, în speţă, reclamantului, or, în cauză, reclamantul nu face o asemenea dovadă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com. şi de cont. adm., sent. nr. 1347/17 decembrie 2009, nepublicată)
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă în dosarul cu nr. de mai sus, creditorul A.J.O.F.M. Bistriţa-Năsăud, în calitate de preşedinte al comitetului creditorilor,invocând sentinţa nr.309 din 21 mai 2008,pronunţată de Cabinetul judecătorului sindic,prin care s-a dispus autorizarea comitetului creditorilor să formuleze acţiunea prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,în temeiul art.138 alşin.3 din aceeaşi lege,solicită obligarea pârâţilor G. I. C. şi H. E., administratori statutari ai falitei SC H. SRL Bistriţa Bârgăului,la plata pasivului falitei până la concurenţa sumei de 190.925,62 lei(RON),reprezentând totalul creanţelor acceptate a 4 creditori ai debitoarei.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului AJOFM B.N., preşedinte al comitetului creditorilor, invocată de pârâtul H. E. nu este întemeiată.
Potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin.1,dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice,în raportul său asupra cauzelor insolvenţei,persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prev.la alin.1 şi răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 ameninţă să se prescris. În cauză,prin sentinţa comercială nr.303 din 21 mai 2008,pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr.283/112/2006,s-a admis cererea formulată şi ulterior precizată a creditorului AJOFM B.N.,în calitate de preşedinte al comitetului creditorilor,să introducă acţiunea prev.de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În speţă,comitetul creditorilor debitorului SC H. SRL este format din creditorii AJOFM B.N.(care deţine şi calitatea de preşedinte al comitetului creditorilor),DGFP B.N. şi Primăria com. Bistriţa-Bârgăului,aşa cum se menţionează şi în încheierea de şedinţă din 26.09.2007, iar potrivit,art.16 alin.3 din Legea nr.85/2006,comitetul creditorilor va fi citat în persoana preşedintelui astfel desemnat,iar în lipsă,prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor. Preşedintele
Comitetului creditorilor,respectiv AJOFM şi-a exercitat atribuţiile de membru în comitetul creditorilor şi de preşedinte al comitetului şi a introdus acţiunea prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,cu acordul scris al celorlalţi membri ai comitetului creditorilor,aşa cum rezultă din adresa nr.2092 din 16.06.2008 a Consiliului local al comunei Bistriţa-Bârgăului,reprezentat prin primar şi adresa nr.10097/6.06.2008 a DGFP B.N.
Aşadar,acţiunea este formulată de preşedintele comitetului creditorilor,cu acordul scris al tuturor membrilor comitetului creditorilor şi prin urmare,se poate aprecia că acţiunea a fost formulată de însuşi comitetul creditorilor,ceea ce face ca excepţia ridicată de pârât să fi apreciată ca neîntemeiată.
Pe fond,analizând actele şi lucrările dosarului,precum şi dosarul privitor la desfăşurarea procedurii insolvenţei,instanţa a apreciat acţiunea ca neîntemeiată,pentru următoarele motive:
Prin sentinţa civilă nr.285 din 11 aprilie 2006,pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr.283/112/2006 (nr.în format vechi 284/COM/2F/2006),s-a admis cererea formulată şi ulterior precizată intentată de creditorul AJOFM Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă,în temeiul art.38 alin.5 din Legea nr.64/1995,s-a constatat că debitorul SC H. SRL se află în stare de insolvenţă şi s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva acestuia fiind desemnat administrator judiciar SC C. M. UV SRL Bistriţa,iar ulterior,prin sentinţa civilă nr.766 din 20 septembrie 2006,pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr.284 com/2F/2006,în temeiul art.54 alin.4 din Legea nr.85/2006,s-a aprobat raportul administratorului judiciar şi cererea acestuia şi s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului în ce priveşte de debitorul SC H. SRL, dizolvarea debitorului şi ridicarea dreptului de administrare a acestuia,fiind confirmat în calitatea de lichidator administratorul judiciar SC C. M. UV SRL (devenit ulterior,urmare aplicării OUG nr.86/2006, SC C. M. UV IPURL).
Pe parcursul desfăşurării procedurii au depus cereri de admitere a creanţelor mai mulţi creditori,din care,în Tabelul definitiv consolidat al creanţelor acceptate la SC H. SRL sunt înscrişi: AVAS Bucureşti, AJOFM B.N., DGFP B.N.,Primăria Bistriţa-Bârgăului şi Direcţia Silvică Bistriţa ,cu creanţe ce totalizează 190.925,82 lei. În acelaşi tabel este menţionat şi creditorul B. C. cu o creanţă declarată de 161.487 lei ( 56.000 USD),însă creanţa acestuia nu a fost acceptată.
Aşa fiind pasivul debitorului SC H. este de 190.925,82 lei şi este reprezentat de creanţele înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanţelor acceptate,mai sus menţionat.
Potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2008 (în forma în care era în vigoare la data introducerii acţiunii reclamantului),text de lege pe care se întemeiază acţiunea,la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,persoană juridică,ajuns în stare de insolvenţă,să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere,precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului,prin faptul că au ţinut o fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.
În Raportul privind examinarea activităţii debitoarei SC H. SRL,întocmit, la 30.01.2008,de lichidatorul judiciar SCP C. M. UV IPURL Bistriţa se arată,printre altele,că din documentele sintetice depuse la dosar şi la lichidator,rezultă că societatea nu mai deţine mijloace de producţie,baza de producţie şi sediul societăţii fiind vândute prin silită (rămânând în patrimoniu doar două mijloace de transport,un ifron şi un autocamion care nu sunt funcţionale,fiind descompletate în proporţie de 60-80 %) şi de asemenea,societatea nu mai deţine nici mijloace băneşti,aşa cum rezultă din balanţa de verificare contabilă întocmită pentru luna mai 2006.
Sunt identificate în raport cauzele care au dus la încetarea de plăţi,şi anume se arată că s-a ajuns la încetarea de plăţi urmare realizării de pierderi în ultimii doi ani de activitate,respectiv 2004 şi 2005,pierderi determinate de scăderea volumului de activitate în anul 2004 la jumătate faţă de volumul activităţii realizate în anul precedent,în condiţiile în care cheltuielile de producţie nu au fost reduse în aceeaşi măsură,iar cauzele principale,conform administratorilor societăţii,au fost creşterea puternică a cheltuielilor de producţie,respective cheltuielile cu energia şi carburanţii şi cu manopera de exploatare a lemnului,iar o altă cauză este creşterea puternică a preţului de achiziţie a lemnului,fără a putea creşte în aceeaşi măsură şi preţul de valorificare a produselor. De asemenea,se menţionează că urmare a pierderilor înregistrate în ultimii doi ani de activitate,societatea a rămas cu obligaţii de plată neachitate şi nu au putut fi achitate ratele la creditele angajate şi dobânzile aferente astfel că,la data de 31.03.2006,societatea mai avea credite în valoare de 215.848 lei,ceea ce a dus la executarea silită,bunurile societăţii fiind vândute de către Biroul Executorului judecătoresc I. E., iar din sumele încasate au fost achitate creditele şi dobânzile datorate la bancă,neputând fi îndestulaţi şi alţi creditori.
În fine, în raport, lichidatorul judiciar arată că din documentele prezentate nu a constatat fapte care să se încadreze în prevederile legale pentru stabilirea răspunderii asociaţilor.
Acelaşi lichidator judiciar,prin Raportul cu privire la îndeplinirea atribuţiilor în luna martie – aprilie 2008 arată că urmare solicitării de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la raportul de inspecţie fiscală întocmit de DGFP Bistriţa-Năsăud menţionează următoarele: nu pune la îndoială realitatea celor înscrise în raportul respectiv,însă faptele constatate în raportul de inspecţie fiscală,cum ar fi existenţa unor necorelări între balanţele contabile ale societăţii,necorelări între înregistrarea unor documente la societatea debitoare şi alte societăţi partenere,neînregistrarea în evidenţa contabilă sau înregistrarea nejustificată a unor documente,sunt fapte cere pot fi cercetate în procedura penală; aşa cum rezultă din raportul de inspecţie fiscală,acele nereguli care au dus la rambursarea către debitoare a unor sume reprezentând TVA şi care s-au dovedit nejustificate,or acest fapt nu poate determina falimentul unei societăţi ;eventual o sustragere de fonduri ar putea provoca falimentul ; opinia lichidatorului judiciar este că nu există o legătură de cauzalitate între faptele constata prin raportul de inspecţie fiscală şi ajungerea în faliment a societăţii,art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 făcând referire la persoane,,care au cauzat starea de insolvenţă” ,prin faptele menţionate în cuprinsul articolului.
Aşadar,lichidatorul judiciar a apreciat că starea de insolvenţă a debitorului a fost determinată de cauze obiective,iar pârâţii nu au săvârşit niciuna din faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,respectiv nici fapta de a nu fi ţinut contabilitatea în conformitate cu legea,fiind vorba doar de anumite necorelări în actele contabile,şi între faptele constatate prin raportul de inspecţie fiscală şi ajungerea societăţii în faliment nu există legătură de cauzalitate.
Comitetul creditorilor,prin preşedintele său,AJOFM B.N.,consideră că pârâţii au săvârşit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 şi anume nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea,invocând constatările din Raportul de inspecţie fiscală încheiat, la 15.07.2005,de către DGFP B.N.-Activitatea de Control Fiscal, constatări preluate de reclamant şi cuprinse în motivarea acţiunii introductive şi răspunsul la întâmpinare.
Analizând aceste susţineri ale reclamantului,instanţa constată că,într-adevăr,în raportul de inspecţie fiscală încheiat la 15.07.2005 se reţin neregularităţile arătate de reclamant,însă în raport mai sunt evidenţiate şi alte împrejurări la care reclamantul nu face referire în acţiune.
Astfel,la pag.3 din raport,se constată că pierderile înregistrate de debitor se datorează cheltuielilor mari cu materiile prime achiziţionate,cheltuielilor cu combustibilii şi cu utilităţile folosite în procesul de producţie,ceea ce înseamnă că,în opinia organului de control,pierderile,cu consecinţa ajungerii debitorului în încetare de plăţi,nu se datorează unor fapte de genul celor prevăzute de art.138 alin.1din Legea nr.85/2006.De asemenea,s-a constatat,că pe timpul controlului fiscal s-a întocmite nota de reglare fiscală nr.2717 din 29.06.2005, debitorul a beneficiat de rambursări TVA nejustificate, aspect evidenţiat, în parte în acţiune, iar facturile fiscale,ce nu au fost înregistrate la data emiterii lor,au fost înregistrate ulterior în evidenţa contabilă,aceasta chiar mai înainte de efectuarea controlului fiscal,ceea ce înseamnă că patrimoniul debitorului a crescut la un moment dat (deci nu s-a diminuat), iar neregulile cu privire la actele contabile au fost înlăturate.
Reclamantul consideră că în speţă sunt întrunite elementele constitutive a răspunderii reglementate de art.138 alin.1 lit d din Legea nr.85/2006,deoarece pârâţii nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea,însă instanţa constată că această dispoziţie nu este aptă prin ea însăşi să provoace starea de insolvenţă,ci trebuie stabilită o relaţie de necesitate între neţinerea contabilităţii şi starea de insolvenţă,sarcina probei revenindu-i celui care o invocă,în speţă,reclamantului,or, în cauză,reclamantul nu face o asemenea dovadă. Mai mult,reclamantul nici măcar nu invocă faptul că pârâţii ar fi săvârşite cu intenţie neregularităţile cu privire la ţinerea contabilităţii societăţii sau că în acele neregularităţi s-ar putea identifica indicii de fraudare,în sensul disp.art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În concluzie,instanţa constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.852006 pentru atragerea răspunderii materiale a pârâţilor.
Pentru considerentele mai sus arătate,excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului,invocată de pârâtul H. E.,va fi respinsă,ca neîntemeiată şi de asemenea,ca fi respinsă şi acţiunea reclamantului,ca fiind neîntemeiată.
