Prin O.U.G. nr.95/14.10.2003 aprobată prin Legea nr.557/2003, a fost reglementată cesiunea creanţelor bugetare restante existente în evidenţele C.N.A.S. la data de 30.06.2003, pentru care aceasta deţine titluri executorii legal constituite, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent A.V.A.S.). Potrivit art.2, alin.2 din acest act normativ „în vederea valorificării, creanţele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data preluării acestor a prin protocol”.
O.U.G. nr.51/1998, aprobată prin Legea nr.409/2001 şi modificată prin O.U.G. nr.23/2004, a reglementat valorificarea de către A.V.A.S. a creanţelor comerciale, preluate în baza unor acte normative. Prin art.21 alin.2 s-a stabilit că: „în vederea valorificării creanţelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi alte valute decât U.S.D. la data preluării, se consolidează în U.S.D., în baza raportului leu/U.S.D. la acea dată”.
Art. 83, alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată stabileşte că: „Creanţele exprimate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României, existent la data deschiderii procedurii”.
Problema controversată în cauză este determinarea raportului general/special, între Legea nr. 64/1995 republicată pe de o parte şi O.U.G. nr.51/1998 republicată, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.23/2004 şi O.U.G. nr. 95/2003, aprobată prin Legea nr. 557/2003, având în vedere că aceste acte normative conţin dispoziţii diferite cu privire la creanţele A.V.A.S. consolidate în valută.
Cu privire la această problemă, curtea reţine că Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, reglementează o procedură specială în materia executării silite, derogatorie de la normele de drept comun prevăzute în Codul de procedură civilă.
În O.U.G. nr.51/1998 şi 95/2003, sunt pre văzute alte norme speciale de silită, derogatorii de la cele din Codul de procedură civilă, care se referă la executarea creanţelor preluate de A.V.A.S..
Prin urmare, actele normative mai sus menţionate, reglementează două proceduri de executare silită speciale, distincte, neputându-se considera că între ele există un raport de la general la special.
În speţă, valorificarea creanţelor preluate de către A.V.A.S. nu se face potrivit reglementărilor celor două ordonanţe invocate în recurs, ci în cadrul procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară, reglementată de Legea nr.64/1995.
De aceea, în mod corect judecătorul-sindic a reţinut că în speţă au aplicabilitate dispoziţiile art.83 alin.2 din Legea nr.64/1995, raportând creanţele în valută ale creditoarei A.V.A.S. la cursul de schimb valutar de la data deschiderii procedurii.
