LITIGIU DE MUNCĂ. ANGAJAMENT DE PLATĂ.
Angajamentul de plată reprezintă voinţa părţii de a-şiasuma răspunderea reparării prejudiciului cauzat din vina sa, înbaza relaţiilor contractuale stabilite între părţi şi în bazadispoziţiilor art.969 Cod civil.
(Decizia civilă nr.57/R-CM din 7septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti).
Contestatorul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.S.Vâlcea, să se constate nulitatea angajamentului de plată emis la 23 septembrie2003, cu motivarea că, în urma unui control efectuat la cantonul la care acestaera pădurar, s-a constatat o pagubă pentru care i s-a luat angajamentul deplată contestat, act ce este nul absolut, întrucât noul Cod al Muncii nu maiprevede posibilitatea răspunderii patrimoniale a salariaţilor, pe bază de deciziede imputaţie ori angajament de plată.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.527 din 6 noiembrie2003, a admis contestaţia şi a constatat nulitatea angajamentului de plată,obligând intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că,potrivit art.270 din noul Cod al Muncii, salariaţii răspund patrimonial întemeiul normelor şi principiilor răspunderii contractuale, pentru pagubelemateriale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor, astfelîncât nu se mai putea emite o decizie de imputare sau nu mai putea fi atrasărăspunderea în baza angajamentului de plată.
In termen legal, împotriva sentinţei, a declarat recurs societateaintimată, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.8, 9 şi 10 Cod procedurăcivilă.
Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare, în temeiulart.312 Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării deciziei, iar pe fond, arespingerii contestaţiei.
Instanţa de recurs a reţinut că, deşi prima instanţă a motivatsoluţia adoptată în sensul că răspunderea materială a salariatului este unacontractuală, a apreciat însă că se impune anularea angajamentului de plată, cumotivarea că în noua reglementare a Codului Muncii nu se mai regăseşte.
Tribunalul nu a observat că angajamentul de plată reprezintăvoinţa părţii de a-şi asuma răspunderea reparării prejudiciului cauzat din vinasa, în baza relaţiilor contractuale stabilite între părţi şi în baza dispoziţiilorart.969 Cod civil.
De altfel, nu există nici un motiv pentru a se dispune anulareaacestui angajament, potrivit reglementărilor legale.
Noul Cod al Muncii nu interzice exprimarea acordului de voinţăcu privire la acoperirea prejudiciului cauzat de salariat, iar Legea nr.53/2003,prevede numai situaţia în care se pot face reţineri din salariu, astfel încâtachitarea de bună-voie a unei sume, constituie atât o recunoaştere a datoriei,cât şi o plată perfect valabilă.
De aceea, s-a concluzionat că angajamentul asumat de cătresalariat în vederea acoperirii prejudiciului unităţii, constituie o dovadă că estede acord să achite această sumă.
