LITIGIU DE MUNCA. CONTRACT INDIVIDUAL DEMUNCĂ. MODIFICARE. LIPSA ACORDULUI PĂRŢILOR.CONSECINŢE.
Art.41 Codul muncii
Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poatefi modificat numai prin acordul părţilor, art.41(3) prevăzând că, modificareacontractului de muncă se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii,condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă.
(Decizia nr.459/R-CM din 12 septembrie 2006pronunţată de Curtea de Apel Piteşti -Secţia civilă, conflicte demuncă şi asigurări sociale).
La data de 03.02.2006 DINU IONEL a formulat contestaţieîmpotriva deciziei nr. 16/12.06.2006 emise de intimata AutoritateaRutieră Română, solicitând anularea acesteia şi a actelor subsecvente,precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli dejudecată.
In motivare contestatorul a arătat că este salariatul intimateiAutoritatea Rutieră Română, în funcţia de inspector de specialitategradul IA, locul său de muncă fiind la Agenţia Argeş.
Prin decizia nr. 11/6.01.2006 a fost delegat, pe o perioadă de60 de zile, la Agenţia Bacău, în aceeaşi funcţie.
A făcut cunoscute conducerii ARR motivele pentru care nueste de acord cu măsura luată şi i-a solicitat a reveni asupra acesteia.
Ca urmare, intimata a emis decizia nr.16/12.01.2006, princare a anulat decizia iniţială, dar l-a transferat la un alt loc de muncă.
Cu toate că în noua decizie s-a menţionat că nu se modificăfuncţia şi salariul, i s-a cerut contestatorului să semneze un act adiţionalla contractul individual de muncă prin care să fie schimbate locul şi felulmuncii.
Şi această decizie este nelegală, susţine contestatoruldeoarece nu s-a modificat doar locul muncii, ci şi felul muncii, atribuţiilenoi având ca obiectiv asigurarea necesarului şi distribuirea licenţelor şiautorizaţiilor pentru îndeplinirea cărora sunt necesare studii superioare,studii de specialitate în domeniul transporturilor şi cunoştinţe de operarepe calculator.
Pentru vechea funcţie contestatorul nu trebuia să fi urmatstudii de specialitate în domeniul transporturilor şi să posede cunoştinţede operare pe calculator.
Sub aparenţa unei măsuri de protecţie este înrăutăţită situaţiasa deoarece va trebuie să urmeze cursuri de informatică şi să promovezeun examen la finalul acestora.
Practic, la o vârstă înaintată, i se cere să înceapă o nouăprofesie, mai complexă, deci este supus unui stres căruia nu îi va puteaface faţă cu sănătatea sa.
Prin schimbarea unilaterală şi definitivă a locului şi a feluluimuncii se încalcă, în opinia contestatorului, principiul stabilităţii înmuncă.
In drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp.art.41-48, art.61lit.c din Codul muncii şi art. 274 C.pr.civilă.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 395/CM din 26 mai2006 a admis în parte contestaţia formulată, a constat nulitatea parţială adeciziei nr. 16/12.01.2006 emisă de intimată, în ceea ce priveşte perioadapentru care a fost modificat felul muncii contestatorului.
A constat că modificarea felului muncii contestatorului estetemporară, până la încetarea motivelor de sănătate care au determinatluarea măsurii de protecţie a salariatului.
A fost obligată intimata la plata către contestator a cheltuielilorde judecată de 150 lei RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că DinuIonel este salariatul intimatei Autoritatea Rutieră Română în funcţia deinspector de specialitate gradul IA, locul său de muncă fiind la AgenţiaARR Argeş.
Atribuţiile postului său constau în acţiuni de inspecţie şicontrol în trafic sau la sediul operatorilor de transport în ce priveşteutilizarea licenţelor de transport şi de execuţie, siguranţa transportuluirutier, protecţia mediului, de actualizare a fişelor de aleoperatorilor de transport, având totodată competenţa de a reţinelicenţele de execuţie, autorizaţiile de transport şi de a propune retragerealicenţelor de transport şi de execuţie în cazul încălcării legii.
Prin decizia nr. 11/06.01.2006 contestatorul a fost delegatpentru o perioadă de 60 de zile, la Agenţia ARR Bacău, în aceeaşifuncţie, cu menţinerea drepturilor salariale.
In ziua de 10.01.2006 contestatorul a solicitat conduceriiARR, anularea acestei decizii pe motiv că este bolnav. A anexat cereriiadeverinţa medicală nr. 162/10.01.2006 eliberată de Centrul medicalDoctor Luca” Piteşti.
Drept urmare, intimata a emis o nouă decizie cunr.16/12.01.2006 prin care a fost anulată decizia nr. 11/06.01.2006 şi s-a dispus ca, din ziua de 12.01.2006, să fie transferat contestatorul laCompartimentul Licenţe Programe de Transport din cadrul AgenţieiARR Argeş.
Măsura luată prin cea de-a doua decizie constituie omodificare unilaterală a felului muncii justificată de necesitatea protecţieisalariatului pentru care medicul a recomandat prestarea unei munci fărăefort fizic mediu sau sporit, fără stres sau stări conflictuale şi fără condiţiiclimatice aspre, deci prestarea unei munci mai uşoare.
Potrivit fişei postului pentru Compartimentul LicenţePrograme de Transport atribuţiile constau în înregistrarea cererilor,întocmirea dosarelor şi verificarea actelor necesare pentru eliberarealicenţelor ( certificatelor de transport, în completarea şi eliberareaacestor din urmă documente şi în actualizarea bazei de date informatizateprivind operatorii de transport.
Este evident că noua activitate este o muncă de birou carenu presupune ortostatism prelungit, efort fizic mediu sau mare, condiţiiclimatice nefavorabile, dar mai ales nu presupune stări conflictuale, ceeace nu se poate reţine şi cu privire la activitatea de control în trafic sau lasediul operatorilor de transport.
S-a motivat nemulţumirea contestatorului faţă de nouaactivitate prin aceea că presupune deţinerea cunoştinţelor de operare pecalculator pentru care este nevoit să urmeze cursuri ce se vor finaliza cuexamen, precum şi prin aceea că activitatea este nouă şi complexă şi deacea s-a susţinut că salariatul este supus unui stres căruia nu îi va puteaface faţă.
Nu sunt fondate aceste motive deoarece nu poate constitui onoutate şi o complexitate sporită pentru cel care anterior a controlatdeţinerea licenţelor/autorizaţiilor valabile, utilizarea acestora curespectarea legii iar acum trebuie să efectueze operaţiunile de eliberare aacestor documente.
Şi înainte de decizia contestată salariatul opera pe calculatorpentru actualizarea fişelor de cazier ale operatorilor de transport, prinurmare nu poate susţine că nu deţine cunoştinţele necesare pentruaceastă activitate.
Prin urmare instanţa a constatat că măsura unilaterală amodificării felului muncii contestatorului este întemeiată şi are ca scopprotecţia sănătăţii sale, în condiţiile în care angajatorul dispune de un locde muncă adecvat stării de sănătate a salariatului.
O astfel de măsură însă poate fi luată, potrivit disp.art.48 dinCodul muncii numai temporar, respectiv până la încetarea motivelor desănătate care au determinat modificarea.
Sub acest aspect decizia este lovită de nulitate parţială, iartermenul transfer desemnând o modificare definitivă a felului muncii vafi considerat inoperant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legalcontestatorul Dinu Ionel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,faţă de motivul de casare prev. de art.304pct.9 Cod procedură civilăsolicitând şi reanalizarea cauzei faţă de prevederile art.3041 Codprocedură civilă.
În dezvoltarea recursului formulat se arată că nejustificatinstanţa de fond a confirmat o măsură abuzivă, prin care societateaintimată i-a schimbat locul de muncă, cât şi felul muncii pentru operioadă nedeterminată şi anume, până la încetarea motivelor desănătate care au determinat luarea măsurii.
Nu s-a avut în vedere că nejustificat intimata i-a schimbatlocul şi felul muncii, prin aceasta neluând o măsură de protecţie,iar laARR Bacău a fost detaşat nu pentru că era nevoie de el ori de altcineva,întrucât după revenirea la decizie nu a mai delegat nici o altă persoană.
Deşi instanţa de fond a admis contestaţia formulată, înrealitate a confirmat decizia emisă de intimată, prin care i s-a schimbatlocul şi felul muncii. Prin aceasta instanţa de fond a interpretat greşittextele de lege în materie, respectiv disp. art.41 – 48 din Codul muncii,cât şi art.173 Codul muncii, motiv pentru care se solicită admiterearecursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii întotalitate a contestaţiei formulate, respectiv anularea deciziei nr.16/2006.
Recursul declarat de contestator este întemeiat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentulcontestator a lucrat la societatea intimată în funcţia de inspector despecialitate gradul I A, locul său de muncă fiind la agenţia ARR Argeş,având ca atribuţii de inspecţie şi control în trafic sau la sediul operatorilorde transport, în ce priveşte utilizarea licenţelor de transport şi deexecuţie, siguranţa transportului rutier, protecţia mediului.
Prin decizia nr.11 din 6.01.2006 contestatorul a fost delegatpentru o perioadă de 60 zile la agenţia ARR Bacău, în aceeaşi funcţie, cumenţinerea drepturilor salariale şi întrucât acesta a solicitat conduceriianularea deciziei, depunând o adeverinţă medicală, intimata prin decizianr.16 din 12.01.2006 a dispus anularea şi ca din ziua de 12.01.2006 acestasă fie transferat la compartimentul Licenţe -programe de transport, dincadrul ARR Piteşti.
Instanţa de fond a apreciat că măsura luată prin cea de a douadecizie constituie o modificare unilaterală a felului munci justificată denecesitatea protecţiei salariatului pentru care medicul a recomandatprestarea unor munci fără efort fizic, mediu sau sporit, fără stres sau stăriconflictuale, deci prestarea unei munci mai uşoare.
Potrivit preambulului acestei decizii, măsura dispusă deunitate are la bază cererea salariatului privind anularea delegării.
Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual demuncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, art.41(3)prevăzând că, modificarea contractului de muncă se referă la, duratacontractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariu,timpul de muncă şi timpul de odihnă.
În speţă, prin trecerea contestatorului la compartimentulLicenţe programe transport i-a fost schimbat locul muncii, felul munciidar şi condiţiile de muncă, situaţie în care nu se poate pretinde că nu s-auschimbat elementele contractului de muncă, fiind astfel necesarconsimţământul ambelor părţi.
Cu titlu de excepţie, în raport de disp. art.42 alin.1 din Codulmuncii angajatorul poate dispune modificarea unilaterală a contractuluiindividual de muncă al salariatului său, numai în cazurile şi condiţiileexpres prevăzute de lege şi anume în cazul delegării sau detaşării.
Cererea contestatorului privind anularea măsurii de delegareşi Referatul nr.3 din12.01.2006 întocmit de R.G.R medical nu pot subnici o formă să echivaleze cu existenţa acordului său cu privire la măsurade transferare dispusă de intimată.
Prin decizia nr.16 din 12.01.2006 intimata a modificatelemente ale raportului juridic de muncă al contestatorului printransferarea sa în cadrul altui compartiment şi în mod definitiv.
Cum această modificare nu se putea face fără acordulsalariatului, decizia contestată trebuia anulată de instanţa de fond şidispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Dacă s-ar aprecia că angajatorul poate modifica locul şi felulmuncii salariatului fără consimţământul acestuia, ca măsură de protecţie acontestatorului, aşa cum a reţinut instanţa de fond, s-ar atribui caracterde legalitate al transferului acestuia în cadrul altui compartiment, deşi nuse poate aprecia asupra momentului în care starea sa de sănătate se vaîmbunătăţi.
Este drept că potrivit art.173 din Codul muncii, angajatorultrebuie să ia măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţiisalariaţilor, însă acest text de lege trebuie interpretat având în vedere şidisp. art.48 din Codul muncii, asemenea măsuri putând fi luate numai curespectarea dispoziţiilor legale şi care nu pot duce la modificareaunilaterală a contractului de muncă.
Faţă de cele de mai sus în baza art.312 alin.1 Cod procedurăcivilă se va admite recursul, se va modifica sentinţa civilă atacată, iar înfond se va admite contestaţia, se va dispune anularea deciziei nr.16 din12.01.2006 emisă de intimată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
La cererea recurentului contestator va fi obligată intimata laplata sumei de 300 lei RON cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariude avocat în recurs.
