Indiferent cum au fost intitulate cererile, ca actiune în constatarea nulitatii absolute sau ca cerere de anulare a licitatiei si indiferent daca partea a indicat ca temei legal art.948 Cod civil, care prevede conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor ori dispozitiile art. 953, 954 si 961 Cod civil, ce reglementeaza viciile de consimtamânt, eroarea si, respectiv, sanctiunea nulitatii, instanta este investita in rem cu aceeasi cerere, cu aceleasi motive de nulitate a licitatiei în conditiile în care cele doua cereri de chemare în judecata sunt aproape identice,
Deci, cele doua cereri au acelasi obiect si aceeasi cauza juridica.
Prin ambele actiuni partea a urmarit acelasi scop, respectiv anularea procesului-verbal de licitatie cu aceeasi finalitate: desfiintarea retroactiva a actului juridic atacat.
Prin sentinta nr. 930 din 22 septembrie 2008, pronuntata de judecatorul-sindic s-a admis exceptia invocata de lichidator si s-a respins actiunea formulata de reclamantul PM în contradictoriu cu creditorii DGFP OLT, AVAS si PRIMARIA C, constatându-se autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul PM, care a invocat în drept dispozitiile art. 304 pct.7 si pct. 9 Cod procedura civila si a sustinut ca judecatorul-sindic nu a motivat suficient hotarârea, deoarece nu a explicat de ce a admis exceptia, astfel încât sentinta este nula. Hotarârea este nelegala si pentru interpretarea si aplicarea gresita a art. 1201 Cod civil, deoarece în primul dosar s-a cerut constatarea nulitatii unui act în baza art. 948 Cod civil, iar în cel de al doilea anularea în baza art. 953, 954 si 961 Cod civil, pentru eroare ca viciu de consimtamânt.
La data de 13 ianuarie 2009, lichidatorul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si a sustinut ca între cele doua cauze exista tripla identitate ceruta de lege, deoarece sunt aceleasi parti, scopul ambelor actiuni îl reprezinta anularea licitatiei din data de 8 ianuarie 2008, iar motivele de nulitate sunt chiar identice. De fapt, reclamantul a mai introdus în cea de a doua cerere doar doua scurte aliniate.
Examinând actele si lucrarile cauzei prin prisma criticilor formulate, Curtea gaseste recursul nefondat, pentru urmatoarele considerente :
Judecatorul-sindic a expus continutul celor doua cereri de chemare în judecata, precum si solutia pronuntata prin sentinta comerciala nr. 222 din 14 aprilie 2008 si a argumentat cu privire la tripla identitate prevazuta de art.1201 Cod civil.
Astfel, în considerentele hotarârii recurate s-a retinut ca ambele cereri contin cauze de nulitate identice, chiar daca aceste cauze au fost raportate de catre reclamant la texte diferite, respectiv art. 948 în prima cerere si art. 953, 954 si 961 Cod civil în cea de a doua. Totodata, judecatorul-sindic a aratat ca pretinsa eroare a fost deja analizata, în hotarârea pronuntata la data de 14 aprilie 2008 retinându-se ca în caietul de sarcini, publicatia de vânzare si procesul verbal de licitatie s-a facut precizarea ca delimitarea terenului este precara datorita vânzarilor silite realizate anterior de DGFP Olt. Expunând identitatea celor doua cauze, judecatorul-sindic a concluzionat ca în speta sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil.
Prin urmare, critica referitoare la nemotivarea hotarârii atacate, invocata în conformitate cu prevederile art. 304 pct.7 Cod procedura civila, este nefondata.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila este, de asemenea, nefondat.
Indiferent cum au fost intitulate cererile, ca actiune în constatarea nulitatii absolute sau ca cerere de anulare a licitatiei si indiferent daca partea a indicat ca temei legal art.948 Cod civil, care prevede conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor ori dispozitiile art. 953, 954 si 961 Cod civil, ce reglementeaza viciile de consimtamânt, eroarea si, respectiv, sanctiunea nulitatii, instanta este investita in rem cu aceeasi cerere, cu aceleasi motive de nulitate a licitatiei organizate de catre lichidatorul desemnat sa administreze falimentul debitoarei SC A. SA. De altfel, cele doua cereri de chemare în judecata sunt aproape identice.
Astfel, în ambele cereri s-a invocat lipsa unei cai de acces dinspre strada Stefan cel Mare, deoarece terenul vândut de creditoarea DGFP OLT unei alte persoane este situat de jur împrejurul halei atelier mecanic ce a fost adjudecata de catre recurent, precum si faptul ca mentiunile din caietul de sarcini si din raportul de evaluare nu corespund realitatii de pe teren, ca exista doua planuri de situatie, ca lichidatorul a dezinformat în mod voit creditorii, judecatorul-sindic si pe participanti la licitatie si ca participantilor li s-a vândut doar caietul de sarcini, fara studiul de evaluare. Ca urmare, se impune anularea licitatiei si reluarea procedurii prin întocmirea unui nou caiet de sarcini si a unui nou plan de situatie, din care sa reiese clar ce teren se vinde, ce vecini actuali are si unde este calea de acces.
Prin ambele actiuni partea a urmarit acelasi scop, respectiv anularea procesului-verbal de licitatie. Chiar daca nulitatea absoluta si nulitatea relativa au regim juridic diferit (termene, legitimare procesuala activa si cauze distincte), au acelasi efect: desfiintarea retroactiva a actului juridic atacat.
Ca urmare, ambele cereri promovate de recurentul PM pentru constatarea nulitatii si, respectiv, anularea licitatiei din data de 8 ianuarie 2008, au acelasi obiect si aceeasi cauza, deoarece au aceeasi motivare în fapt, indiferent daca poarta denumirea corecta sau nu si indiferent daca motivarea în drept este inadecvata sau incompleta.
În concluzie, judecatorul-sindic a apreciat în mod corect ca exista autoritate de lucru judecat, deoarece a doua cerere de chemare în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este formulata între aceleasi parti, ca si cea solutionata prin sentinta comerciala nr. 222 din 14 aprilie 2008, ramasa irevocabila prin decizia nr. 1438 din 28 octombrie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 735/104/2007. Ca urmare, exista tripla identitate prevazuta de art. 1201 Cod civil si, în consecinta, în mod corect s-a solutionat cauza pe cale de exceptie, fiind de prisos cercetarea în fond a pricinii, conform dispozitiilor art. 137 alin. 1 Cod procedura civila.
Fata de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.
1
