Deliberând, constată următoarele :
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1483/320/2010 la data de 02.02.2010, petentul BMI a solicitat schimbarea în întregime a sentinţei civile nr. 2892/2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosar nr. 3955/320/2008 şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2892/13.04.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosarul nr. 3955/320/2009 s-a admis în parte cererea formulată de creditorul ZL şi s-a dispus obligarea sa la plata sumelor de 23.600 EUR şi 3.360 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, a arătat că susţinerile creditorului din faţa instanţei potrivit cărora revizuientul ar fi achitat doar suma de 5000 euro, din suma de 28.600 euro datorată conform contractului de împrumut încheiat la data de 29.01.2007, nu corespund adevărului.
Susţine că în realitate ar fi achitat în perioada 31.01.2007-17.03.2008 suma totală de 28.350 euro.
În drept au fost invocate prev. art.322, pct. 5 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 10-12), prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea a arătat că revizuientul nu s-a prezentat în faţa instanţei la nici un termen de judecată, nu a depus întâmpinare şi nici nu a declarat recurs împotriva hotărârii a cărui revizuire o solicită, prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate de către intimat prev. art. 115-118 Cod procedură civilă şi art. 326 Cod procedură civilă.
La data de 26.11.2010, intimatul a depus la dosar o completare la întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 2892/2009 ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, arătând că a anexat acesteia adresa Poliţiei Mun. Tg.Mureş care atestă stadiul cercetărilor efectuate în ceea ce priveşte plângerea penală înaintată împotriva revizuientului Bad Narcel cu privire la falsificarea înscrisurilor de pe verso-ul contractului de împrumut.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse următoarele acte: contract de împrumut (f 4), procese verbale ( f. 13-17), adresa nr. 5305/P/2010/24.11.2010 ( f. 35), înscrisurile autentice încheiate în cursul anilor 2007-2008 care cuprind semnătura olografă ( f. 53-93).
De asemenea, instanţa a mai administrat în cauză proba cu interogatoriul luat intimatului ZL ( f. 46-49), proba cu expertiza grafologică ( f.113-123), declaraţia de martor ( f. 44) şi a fost acvirat dosarul nr. 3955/320/2008 în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2892/13.04.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosarul nr. 3955/320/2009 s-a admis în parte cererea formulată de creditorul ZL şi s-a dispus obligarea revizuientului – pârât în acea cauză la plata sumei de 23.600 EUR reprezentând împrumut nerestituit în baza Contractului de împrumut reînnoit / novator din data de 29.01.2007.
În faţa instanţei de fond revizuientul – pârât, deşi legal citat, nu s-a prezentat şi nu şi-a formulat nicio apărare.
Prin cererea de revizuire invocă faptul că a fost în imposibilitate de a prezenta în faţa instanţei de fond originalul Contractului de împrumut, pe verso-ul căruia au fost făcute de către intimatul-reclamant menţiunile achitării integrale a debitului la care a fost obligat prin sentinţa civilă a cărei revizuire se cere. Aceste menţiuni ar reprezenta, din punctul de vedere al revizuientului, chitanţe eliberatorii pentru sumele menţionate, fiind făcută în acest mod dovada achitării integrale a debitului pretins de intimatul-reclamant.
Revizuientul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art 322, pct. 5 Cod procedură civilă, susţinând că nu a putut prezenta înscrisul dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În dovedirea susţinerilor revizuientul a solicitat audierea martorului Suciu Nicolae ( fila 44 dosar), persoană care a declarat că revizuientul a găsit întâmplător înscrisul, pe când căuta nişte schiţe ale unor terenuri, în luna ianuarie 2010.
Faţă de această situaţie şi raportat la inadmisibilitatea revizuirii invocată de către intimat, instanţa reţine faptul că pentru a fi aplicabile dispoziţiile art 322, pct. 5 Cod procedură civilă, revizuientul trebuie să invoce o împrejurare mai presus de voinţa sa care să îl fi împiedicat să prezinte înscrisul în faţa instanţei care a soluţionat litigiul.
,,Împrejurare mai presus de voinţa părţii” reprezintă, în accepţiunea textului legal, un caz de forţă majoră care să îl fi împiedicat pe revizuient să aducă la cunoştinţa instanţei existenţa înscrisului.
În cauză, din probele administrate reiese faptul că acest înscris s-a aflat în permanenţă în posesia revizuientului – pârât, rătăcit printre actele sale.
Faptul că nu a căutat suficient de bine printre actele aflate în posesia sa pentru a găsi înscrisul invocat în revizuire nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţii pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă. Astfel, pârâtul, în timpul derulării cauzei în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere nu a dat dovadă de diligenţă în procurarea înscrisului doveditor invocat în cererea de revizuire, cu atât mai mult cu cât revizuientul a declarat că avea cunoştinţă de existenţa înscrisului, însă a crezut că l-a pierdut. Această credinţă greşită a revizuientului nu echivalează cu cazul de forţă majoră necesar pentru admisibilitatea cererii.
Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă, fără a mai analiza temeinicia cererii.
