In urma disjungerii a fost format Dosarul nr. 5589 / 1919 / 2004 inregistrat pe rolul Tribunalului Mures.
Cererea de interventie ( fila 3 dosar 5589/1919/2004) avea ca obiect obligarea paratei Primaria Balauseri sau a reclamantului RS la predarea catre intervenientul-reclamant a sumei de 400.000 lei ( valoare ipoteca din anul 1.12.1940), reactualizata la valoarea din prezent, precum si uzufructul cuvenit pana in prezent, conform celor inscripţionate in CF nr. 795 – Agristeu, nr. Ord C+8 si in subsidiar obligarea paraţilor la predarea către intervenientul reclamant a imobilului cu construcţii – partea lui WM, cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare arata faptul ca la data de 1.12.1940 tatal sau, GD, a fost impuscat de numitul WM; WM a fost condamnat pentru aceasta fapta la pedeapsa de 18 ani inchisoare de catre Tribunalul Dumbraveni.
De asemeni, mai arata ca pentru desdaunarea vaduvei si copilului victimei, reclamantul si mama acestuia, prin Ordonanta nr. 95 / 1940 a Cabinetului judecatorului de instructie al Tribunalului Dumbraveni, la data de 8.01.1941 s-a notat, asupra portiunii lui WM din CF nr. 795 – Agristeu, nr. Ord A+1 ( in foaia C la poz. 8), dreptul de ipoteca pentru suma de 400.000 lei ( capital) – interese legale incepand cu data de 1 decembrie 1940 precum si asupra uzufructului acelui imobil.
Ulterior, imobilul a fost naţionalizat, intrând astfel in posesia paratei Primăria Balauseri..
In dovedirea susţinerilor se depun la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: extras Carte funciara 795 – Agristeu ( filele 4-8), Copie dupa Tabloul cuprinzând marile naţionalizări din judetul Tarnava Mica ( filele 9-11, 40-42), copie dupa Certificatul de moştenitor nr. 1566-7/1980 ( fila 12), certificate de nastere si copie BI Gabor Vasile ( filele 13-14), Adresa nr. XII/5/10295/14.12.2004 emisa de BNR – Directia de secretariat ( filele 123-124), extras de pe site-ul Departamentului Muncii din Statele Unite ( fila 125)
Pentru termenul din 15.11.2004 Primaria Balauseri depune la dosarul cauzei un inscris ( fila 29 dosar 5589/2004) in care intelege sa invoce atat necompetenta materiala, cat si necompetenta teritoriala a Tribunalului Mures, indicand drept instanta competenta Judecatoria Sighisoara.
La data de 27.01.2005 Primarul comunei Balauseri depune la dosar Intampinare ( fila 49 dosar 5589/1919/2004) in care intelege sa solicite respingerea actiunii intrucat dreptul dedus judecatii este perimat si ridica exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
De asemeni, arata faptul ca actiunea nu este corect calificata, aflandu-ne in prezenta unei actiuni pe drept comun, si nu in prezenta unei contestatii la Legea nr. 10 / 2001.
Prin cererea înregistrata la data de 12.05.2005( fila 71 dosar 5589/1919/2004) reclamantul depune o cerere prin care declara ca renunţa la judecarea cererii formulate in contradictoriu cu RS si isi precizează (restrange) petitul nr. 1 al cererii solicitând contravaloarea uzufructului cuvenit pentru intervalul 1940 – 1980 in echivalent lei ori USD sau predarea cantitatii de 876.000 kg uium.
Prin incheierea din data de 12.05.2005 s-a dispus disjungerea cererii formulate de catre reclamant in contradictoriu cu paratul RS in vederea discutarii cererii de renuntare la judecata si suspendarea cererii formulate in contradictoriu cu parata Primaria Balauseri in temeiul art 155 ind 1 Cod proc civ ca urmare a neîndeplinirii de catre reclamant a obligatiei de precizare a cuantumului pretenţiilor ce face obiectul pct 2 al cererii in vederea stabilirii taxei de timbru.
La data de 14.03.2006 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere admisa, iar prin Incheierea din data de 12.09.2006 a fost din nou dispusa suspendarea judecarii cauzei, de data aceasta in baza art 242 alin 1 pct 2 Cod proc civ,
La data de 16.08.2007 s-a formulat de catre moştenitorul reclamantului, Gabor Vasile Dorel, cerere de redeschidere a judecatii si de introducere a sa in cauza, intrucat la data de 20.02.2007 reclamantul Gabor Vasile a decedat. In acest sens se depune la dosar copia Certificatului de calitate de moştenitor nr. 48 / 2007 emis de BNP Balgradean Stela.
In data de 13.09.2007 moştenitorul reclamantului depune o Precizare acţiune ( fila 100 dosar 5589/1919/2004) prin care solicita înlocuirea cererii in realizare formulate initial cu un capat de cerere in constatare, solicitând instanţei sa constate dreptul sau de creanta in calitate de succesor al reclamantului iniţial, defunctul Gabor Vasile, impotriva Statului Roman reprezentat prin Primarul localităţii Balauseri, in cuantum de 1.492.861.568 lei vechi ( 149286,1049 lei) reprezentând suma de 400.000 lei vechi actualizata la data de 3.12.2004.
La data de 13.10.2007 s-a depus la dosar o noua precizare a acţiunii introductive ( fila 135 dosar 5589/2004) prin care se solicita constatarea dreptului de creanţa garantat cu ipoteca al mostenitorului reclamantului initial impotriva Statului Roman reprezentat prin Primarul localitatii Balauseri pentru suma de 441088,57856 RON reprezentand valoarea actualizata la data de 1.09.2007 a sumei de 400 000 lei vechi la data de 1.12.1940 precum si constatarea dreptului de ipoteca asupra imobilului situate in Agriseu, CF nr. 795 Agriseu, proprietatea statului roman pana la concurenta dreptului de creanţa in cuantum de 441 088,57856 RON.
Prin Sentinta civila nr. 1489 / 12.11.2007 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 5589 / 2004 este admisa exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Mures si este trimisa cauza spre competenta solutionare la Judecătoria Targu Mures, unde cauza este înregistrata sub nr. 60 / 320 / 2008.
La data de 18.02.2008 moştenitorul reclamantului solicita introducerea in cauza a Statului Roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finanţelor, prin Direcţia Generala a Finanţelor Publice – Mureş.
Prin Întâmpinarea depusa la data de 30.06.2008 la dosarul cauzei ( fila 19 dosar) DGFP Mures, in numele Statului Roman reprezentat prin Ministerul Economiei si Finantelor invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Roman, reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanţelor.
Pe fondul cauzei, solicita respingerea actiunii ca nefondata.
La data de 20.10.2008 moştenitorul reclamantului face o noua precizare a cadrului procesual ( fila 27 dosar), arătând ca in cauza calitatea procesuala pasiva revine Statului Roman, prin Comuna Balauseri, reprezentata de Primar si prin Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala a Finantelor Publice Mures.
Prin Sentinţa civila nr. 348 / 19.01.2009 pronunţata de Judecătoria Targu Mures in dosarul nr. 60 / 320 / 2008 instanţa a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat prin MEF, precum si respingerea acţiunii formulate si precizate ca inadmisibila, considerându-se ca reclamantul are deschisa calea acţiunii in realizare.
Împotriva acestei soluţii formulează recurs ( recalificat apel ) reclamantul, recurs soluţionat prin Decizia civila nr. 270 / 24.11.2009 in sensul admiterii apelului si desfiinţării hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe – Judecătoria Târgu Mureş.
In rejudecare, dosarul este inregistrat sub nr. 60./320/2008 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş.
La data de 6.05.2010 reclamantul face o noua precizare a acţiunii ( fila 43) prin care arata faptul ca obiectul acţiunii il reprezintă:
-constatarea dreptului de creanţa, garantat cu ipoteca, al reclamantului împotriva Statului Roman, in cuantum de 439.538 RON – reprezentând suma de 50.000 lei vechi la data de 10.12.1941, actualizata la data de 31.12.2009;
-constatarea dreptului de ipoteca a reclamantului asupra imobilului situat in Agristeu, CF nr. 795 Agristeu – proprietatea Statului Roman, pana la concurenta dreptului de creanţa in cuantum de 439 538 RON;
-obligarea paratului Statul Roman la plata in favoarea reclamantului a sumei de 439.538 RON, cu titlul de despăgubiri civile cuvenite antecesorului reclamantului, in baza Deciziunii penale nr. 183 / 10.12.1941;
-obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in caz de opunere.
In completarea probatoriului reclamantul depune următoarele înscrisuri: Deciziunea penala nr. 193 / 10.12.1941 ( filele 11 -17), Adresa nr. C.187/25.03.2010 a MAI – Arhivele Naţionale –Serviciul judeţean Braşov ( fila 18), Extras pentru executarea hotărârilor privative de libertate ( filele 19-20), Buletin de evenimente nr. 3/2.12.1940 ( filele 21-22), Ordonanţa definitiva nr. 2/1941 pronunţata in dosarul nr. 95/1940 ( fila 23-27), Registrul de ordonanţe definitive pe anul 1941 ( fila 28), Sentinţa nr. 62/1941 a Tribunalului Târnava Mica – Dumbrăveni ( fila 29), copie Registru de intrare ( filele 30 -36), Actualizarea sumei de 50.000 lei la data de 31.12.2009 (filele 39-40), venitul mediu brut si net lunar pentru perioada 1938-2008 ( filele 39-40).
Analizând plângerea de faţă prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate a dispoziţiilor legale incidente şi a excepţiilor invocate, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art 137 alin 1 Cod proc civ, Instanţa se va pronunţa mai întâi asupa excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureş invocată de către pârâta Comuna Bălăuşeri prin inscrisul calificat de instanţă drept Întâmpinare şi aflat la fila 29 din Dosarul nr. 5589/1919/2004 al Tribunalului Mureş, instanţa constată faptul că prin sentinţa civilă nr. 1489/12.11.2007 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 5589/2004 a fost rezolvată problema instanţei competente să judece fondul cauzei, astfel încât această excepţie a fost deja soluţionată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de câtre pârâta Comuna Bălăuşeri, reprezentată legal prin Primar prin Întâmpinarea depusa la dosarul cauzei la data de 27.01.2005 ( fila 49 dosar 5589/1919/2004 al Tribunalului Mureş) şi reiterată prin Notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 11.10.2007 – fila 132 dosar 5589/1919/2004 al Tribunalului Mureş – instanţa reţine faptul că aceasta este invocată în termen, fiind o excepţie de ordine publică.
În motivarea excepţiei invocate, pârâta susţine faptul că reclamantul nu are calitate procesuală activă întrucât dreptul asupra sumei de 400.000 lei nu a fost prins în Certificatul de moştenitor nr. 1566-1567 / 1980 întocmit de Notariatul de stat judeţean Mureş în dosarul nr. 1846/1980 când a fost dezbătută moştenirea legală după defuncţii Gabor Judit şi GD ( fila 12 dosar 5589/1919/2004 al Tribunalului Mureş).
Analizând excepţia invocată, instanţa constată faptul că reclamantul justifică calitatea procesuală activă, urmând a respinge excepţia pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă a reclamantului depinde de calitatea de moştenitor a acestuia după părinţii săi, calitate de moştenitor recunoscută prin Certificatul de moştenitor nr. 1566-7/1980 din data de 24.10.1980, eliberat de Notariatul de stat judeţean Mureş. Calitatea de moştenitor şi implicit, în cauză, calitatea procesuală activă, nu este condiţionată în nici un fel de componenţa masei de partaj, părţile având posibilitatea de a realiza partaje parţiale sau de a realiza partaje suplimentare pentru bunurile descoperite ulterior sau pentru drepturile stabilite ulterior. Acţiunea promovată priveşte tocmai stabilirea unui astfel de drept, astfel încât ar fi fost imposibil să fi fost inclus în Certificatul de moştenitor încheiat în anul 1980 şi dreptul asupra sumei de 400.000 lei, după cum indică pârâta.
Faţă de această situaţie, reclamantul justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, invocată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în numele Statului Român, reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Întâmpinarea depusă la data de 30.06.2008 în dosarul nr. 60/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureş, arătând faptul că în cauză calitate procesuală pasivă are Consiliul local Bălăuşeri.
Faţă de excepţia invocată, instanţa, având în vedere art 3 alin 1 pct 81 din HG nr. 34/2009, reţine faptul că Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, are calitate procesuală pasivă întrucât acest minister reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Prin Legea nr. 119 / 11.06.1948, potrivit art 1 pct 50, sunt nationalizate ,,toate morile sistematice având cel puţin un valţ dublu pentru grâu sau porumb si o capacitate teoretica de măciniş de minimum 1 vag/24 ore de păioase sau de porumb”.
Potrivit alin 7 al aceluiaşi articol, acţiunile si parţile sociale ale societatilor si asociaţiunilor care intra in prevederile acestui articol trec in proprietatea statului ca bunuri comune ale poporului, administrate prin Ministerul de Finanţe, libere de orice sarcini.
În cauză, reclamantul solicită stabilirea existenţei dreptului de creanţă faţă de Statul Român, care a devenit proprietar al imobilelor ce au aparţinut lui WM, astfel încât in cauză sunt aplicabile dispoziţiile art 3 alin 1 pct 81 din HG nr. 34/2009, instanţa urmând a respinge excepţia invocată.
Cu privire la excepţia perimării dreptului dedus judecăţii, invocată de câtre pârâta Comuna Bălăuşeri, reprezentată legal prin Primar prin Întâmpinarea depusa la dosarul cauzei la data de 27.01.2005 ( fila 49 dosar 5589/1919/2004 al Tribunalului Mureş) şi reiterată prin Notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 11.10.2007 – fila 132 dosar 5589/1919/2004 al Tribunalului Mureş – instanţa reţine următoarele:
În motivarea excepţiei, pârâta arată faptul că dreptul care face obiectul acţiunii, în opinia lor, s-a perimat, întrucât au trecut mai mult de 15 ani de la data constituirii sau, chiar de la data dezbaterii moştenirii în anul 1980.
Potrivit art 248 alin 1 Cod proc civ, Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.”
Faţă de dispoziţia legală invocată, obiectul perimării îl constituie cererea de chemare în judecată sau cererea prin care a fost promovată calea de atac. După cum se poate uşor observa, dreptul dedus judecăţii nu este inclus în sfera de aplicare a sancţiunii perimării, astfel încât excepţia invocată urmează a fi respinsă.
Instanţa nu poate stabili o alta încadrare juridică a excepţiei invocate (ca de exemplu excepţia prescripţiei, care poate avea ca obiect dreptul dedus judecăţii) în condiţiile în care a fost emisă o adresă către pârâtă pentru a-şi preciza excepţiile invocate, adresă care a rămas însă fără nici un răspuns din partea pârâtei. În aceste condiţii, excepţia a fost soluţionată în forma invocată de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanta reţine următoarele:
La data de 1.12.1940 numitul WM l-a ucis pe GD, tatăl reclamantului iniţial, Gabor Vasile, respectiv bunicul lui Gabor Vasile Dorel.
La data de 8.01.1941, in CF nr. 795 –Agristeu, in foaia C, nr. crt. 8, in baza Ordonanţei Ds 95/1940 a Cabinetului judecătorului de instrucţie a Tribunalului Dumbrăveni, se prenotează dreptul de ipoteca pentru suma de 400.000 lei capital, interese legale începând cu ziua de 1 decembrie 1940 asupra porţiunii lui WM din imobilul de sub A+nr. ord.1 precum si asupra usufructului acestui imobil in favoarea văduvei Soos Judita, mar. GD.
Potrivit menţiunilor din Cartea funciara, poziţiile 4,5,6, la data de 18.11.1937 WM si Wagner Sara, născuta Barth, au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul cu nr. topo 290, 292, pe care este clădita o moara sistematica cu 2 pietre si o piatra pentru valţuri, si o casa pentru morar.
Pentru savarsirea infracţiunii de omor, WM, prin Deciziunea penala nr. 183 / 10.12.1941 pronunţata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 14 / 941, a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 8 ani; pe latura civila, a fost obligat acuzatul sa depuna la Sectia tutelara a Tribunalului Tarnava Mica, pe seama minorului Vasile Gabor, suma de 50.000 lei, sub sancţiunea execuţiei silite.
Prin Legea nr. 119 / 11.06.1948, potrivit art 1 pct 50, sunt naţionalizate ,,toate morile sistematice având cel puţin un valţ dublu pentru grâu sau porumb si o capacitate teoretica de macinis de minimum 1 vag/24 ore de păioase sau de porumb”.
Potrivit alin 7 al aceluiaşi articol, acţiunile si partile sociale ale societatilor si asociaţiunilor care intra in prevederile acestui articol trec in proprietatea statului ca bunuri comune ale poporului, administrate prin Ministerul de Finanţe, libere de orice sarcini.
In aceste condiţii, moara –fosta proprietate WM- a trecut in proprietatea Statului Roman.
In acţiunea in constatarea dreptului de creanţă, reclamantul îsi întemeiază pretenţiile pe ,,inscripţia” ipotecara din data de 8.01.1941 luata in favoarea lui Soos Judita, mar Gabor, mama reclamantului iniţial si bunica moştenitorului acestuia, insa in stabilirea cuantumului pretentiei este invocata suma de 50.000 lei, reactualizata, suma menţionata in Deciziunea penala nr. 183 / 10.12.1941.
Deşi ,,inscripţia” ipotecara este invocata ca si temei al dreptului de creanţa, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese ca la data de 8.01.1941 dreptul de ipoteca nu a fost decât ,,prenotat”.
Potrivit Capitolului IV din Regulamentul de procedura al Cartilor funciare, obiect al Ordonanţei Ministerului Justiţiei din 15.12.1855, aplicat pe întregul teritoriu al vechiului Ardeal in baza Ordonanţei nr. 264 / 5.02.1870, prenotatiunea este acea operatiune care consta in înscrierea provizorie a dobândirii, transmiterii sau încetării unui drept, sub condiţia unei justificări ulterioare si numai in limita acestei justificări.
Aceasta prenotare reprezintă o ,,execuţie de asigurare” in sensul art 230 din Legea nr. LX din 1881 cu modificările aduse prin Legea LIV din 1912, care reglementează executarea silita asupra bunurilor imobile sau asupra uzufructului, precum si masurile de asupra acestora.
Prin prenotarea dreptului de ipoteca, creditorul – in speţa văduva Soos Judita, mar Gabor – dobândeşte un drept real condiţionat, care devine necondiţionat numai prin obţinerea unei hotărâri desavarsite si numai in măsura in care i se stabileşte dreptul formând obiectul dosarului.
Potrivit art 136 din aceeaşi Lege, in cazul in care se cere executarea in baza ipotecii prenotate, instanţa care a admis cererea de va interveni prin Ordonanţa sa de execuţiune la autoritatea de Carte Funciara competenta pentru a se nota justificarea dreptului de ipoteca deja prenotat. In cazul in care justificarea are loc in afara procedurii de execuţiune, pentru ca ipoteca prenotata sa-si producă efectele juridice, este necesar sa se noteze dreptul de execuţiune.
Ori, după cum reiese din actele dosarului ( extrasul CF 795-Agristeu), prenotarea ipotecii in favoarea lui Soos Judita nu a fost urmata nici de justificarea dreptului de ipoteca, si nici de notarea unui drept de execuţiune.
In aceste condiţii, nu a operat validarea prenotării ipotecii, aceasta nemaiputând fi executata silit si, in consecinţa, nici nu poate constitui temei al constatării unui eventual drept de creanţa actual.
In ceea ce priveşte suma de 50.000 lei pe care acuzatul era obligat sa o depună la autoritatea tutelara pe seama minorului Vasile Gabor, din actele dosarului nu reiese ca aceasta suma sa fi fost in vreun fel menţionata in cartea funciara a imobilului proprietatea WM.
Sancţiunea instituita in hotărârea judecătoreasca de condamnare era punerea in executare silita a dispoziţiei instanţei pe latura civila, fară a se dispune insa vreo măsură care sa garanteze executarea obligaţiei, respectiv o ,,execuţie de asigurare” in sensul art 230 din Legea nr. LX din 1881.
In aceste condiţii, instanţa nu poate retine faptul ca prenotarea ipotecara existentă pe numele mamei reclamantului iniţial garantează si executarea sumei dispuse de instanţă in favoarea minorului in anul 1941, sumă indicata drept temei al dreptului de creanţă a cărui existenta o solicita reclamantul in prezenta cauza.
Faţă de această situaţie, instanţa va dispune respingerea actiunii introductive ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că în cauză pârâţii nu sunt părţi care cad în pretenţii, în accepţiunea art 274 Cod proc civ, instanţa va respinge şi cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
