Simpla declarare a intenţiei debitorului de a achita datoriile nu echivalează cu propunerea unui plan de reorganizare şi nu poate avea vreo influenţă asupra derulării următoarelor etape reglementate de Legea nr. 85/2006
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 1165 din 5 octombrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 178/F/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui – judecător sindic a fost admisă cererea administratorului judiciar „S.” SPRL Vaslui, fiind declarat în faliment debitorul S.C. „A.” S.A. Bîrlad. A fost dizolvat debitorul şi s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a societăţii, fiind confirmat în calitate de lichidator „S.” SPRL Vaslui. De asemenea, a fost fixat termen pentru înregistrarea creanţelor în tabelul suplimentar, precum şi termen pentru întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar la 1 iunie 2009, iar pentru depunerea contestaţiilor la s-a fixat termen la 20 iulie 2009. Pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat la s-a stabilit termen la 1 august 2009. A fost notificată sentinţa debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunii şi publicării în Buletinul procedurilor de .
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut următoarele:
La dosarul cauzei a fost depus de debitor, planul de reorganizare a activităţii economico-financiare, care a fost pus în discuţia părţilor în şedinţa din data de 21 ianuarie 2009, când prin sentinţa civilă nr. 33/F/ 21.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui, planul de reorganizare a fost respins.
Prin raportul de activitate înregistrat la data de 16 februarie 2009, administratorul judiciar a solicitat intrarea în procedură generală de faliment a debitorului S.C. „A.” S.A. Bârlad, motivat de faptul că debitorul avea datorii în sumă totală de 513.664 lei conform evidenţei financiar contabile, iar conform tabelului definitiv de creanţe, datoriile se ridicau la suma de 666.728,64 lei. Debitorul nu a făcut dovada achitării datoriilor şi nici nu şi-a declarat intenţia de a le achita. A fost considerată cererea administratorului judiciar ca fiind întemeiată.
Astfel, potrivit art. 107 al. (1) lit. B din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va decide prin sentinţă sau după caz, prin încheiere în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri: debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat. În speţă, au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea debitorului în faliment.
În consecinţă, în temeiul art. 107 al. 1 lit. B, din Legea nr. 85/2006, instanţa a admis cererea administratorului judiciar şi a declarat în faliment pe debitorul S.C. „A.” S.A. Bârlad.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitorul S.C. „A.” S.A. Bârlad, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie pe considerentul că în mod greşit a reţinut judecătorul sindic împrejurarea nedeclarării, de debitor, a intenţiei de a-şi achita datoriile, în condiţiile în care el a făcut eforturi susţinute în vederea obţinerii sumelor de bani în discuţie.
A apreciat că hotărârea nu era motivată în fapt şi în drept, astfel cum impun dispoziţiile Codului de procedură civilă, judecătorul nefăcând referire la probele care i-au creat convingerea. În mod greşit s-a reţinut că planul propus nu a fost acceptat, această soluţie nefiind definitivă şi irevocabilă, aflându-se în recurs la curtea de apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi a dispoziţiilor legale operante în cauză, curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alineat (1) litera „B” din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic va decide prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere în condiţiile art. 32, intrarea în faliment a debitorului care şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori, planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.
În cauza pendinte, prin sentinţa civilă nr. 33/F/21.01.2009 instanţa de judecată a respins planul de reorganizare propus, soluţie menţinută de Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. 1002/25.05.2009, instanţele reţinând că planul avansat de debitoare nu era viabil.
Curtea a avut în vedere că, potrivit principiului disponibilităţii procesului civil, reflectat în art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanţa este chemată să se pronunţe în limita investirii sale realizate de iniţiatorul procedurii judiciare, respectiv de administratorul judiciar „S.” SPRL Vaslui.
Curtea a reţinut că judecătorul sindic s-a pronunţat şi a motivat, atât în fapt, cât şi în drept, soluţia recurată, însă în limita cererii administratorului judiciar care, prin raportul de activitate din 16.02.2009, a solicitat intrarea debitoarei în procedura falimentului, motivat de faptul că aceasta avea datorii conform tabelului definitiv de creanţe în cuantum de 666.728,64 lei, pe care nu le-a achitat şi nici nu şi-a declarat intenţia de a le achita.
Critica potrivit căreia în mod greşit tribunalul a reţinut că debitoarea nu şi-ar fi exprimat intenţia de a achita datoriile a fost irelevantă, câtă vreme simpla declarare a intenţiei de a achita datoriile nu avea nicio influenţă asupra derulării următoarelor etape reglementate de Legea nr.85/2006. În acest context, în mod corect tribunalul a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 107 alineat (1) lit. B din Legea nr. 85/2006 în varianta neacceptării planului de reorganizare propus de debitor.
Faţă de cele expuse criticile erau nefondate, iar în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea de apel a respins recursul formulat de debitorul S.C. „A.” S.A. împotriva sentinţei civile nr. 178/15.04.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui, care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
