Art. 159 alin.3 Codul muncii prevede că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului dar nu poate să-şi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.Decizia nr. 3227 06.10.2006 a Curţii de Apel Craiova.
La data de 11.01.2005 reclamantul T.P. a chemat în judecată pe pârâta CPCM pentru a fi obligată la plata diferenţei de drepturi salariale dintre salariul minim pe economie şi salariul efectiv încasat pe perioada 14.11.2001 -01.04.2004.
Prin s.c. nr. 540/11.04.2006 Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea formulată de T.P. împotriva pârâtei, reţinând că prin convenţia individuală privind raporturile de muncă nr.3199/2001 reclamantul a fost angajatul pârâtei în calitate de gestionar având o vechime în muncă de 22 de ani şi beneficiind de un spor de vechime de 25 %, Forma de salarizare stabilită prin convenţia respectivă a fost în cote procentuale din veniturile realizate, iar conform deciziei UCECOM nr. 3/1999 cota procentuală a fost stabilită la 28 %.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii 68/1993 şi art. 159, 160 Codul muncii privind garantarea în plată a salariului minim pe economie.
Prin decizia nr. 3227 /2006 Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de recurentul T.P. împotriva sentinţei nr. 540/11.04.2006 a Tribunalului Mehedinţi, a modificat sentinţa şi a admis în parte acţiunea, a obligat intimata – pârâtă către recurentul – reclamant la plata sumei de 3.638,50 lei RON reprezentând drepturi salariale.
Curtea a reţinut că, chiar dacă în convenţia individuală este prevăzută ca formă de salarizare cotă procentuală din venituri, prin aceeaşi convenţie se stabilea un salariu de bază care potrivit Legii 68/1993, în vigoare la data încheierii contractului, nu putea fi mai mic decât salariul minim pe economie, unitatea fiind obligată prin lege să garanteze acest salariu.
Aceste dispoziţii din legea 68/1993 au fost preluate ulterior de Legea 53/2003 care prin art. 159 alin.3 prevede că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cei puţin egal cu salariul minim brut pe ţară.
