În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în anul 2000 a început o relaţie cu pârâtul şi că relaţia dintre părţi a luat sfârşit după patru ani de zile, iar în anul 2007 a reluat legăturile cu acesta, formând din nou un cuplu, iar din această relaţie cu pârâtul s-a născut minorul PPC, la data de 02.03.2008. De asemenea, reclamanta mai arată că, în timp ce era însărcinată a aflat că pârâtul are o relaţie extraconjugală şi a luat hotărârea de a se separa de acesta. În continuare reclamanta a arătat că, pârâtul a manifestat un comportament necorespunzător atât faţă de ea cât şi de minor, neacordându-i minorului nici un sprijin material sau moral în vederea creşterii şi educării lui, iar din anul 2008 a fost singura care a vegheat asupra acestuia.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 42 alin.1şi 3, art. 94 din Codul familiei, şi art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
Pârâtul PCV nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a opune apărări.
A fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar: copia CI seria MSD nr. 436262 (f.3), împuternicire avocaţială (f.4), certificatul de naştere seria NV nr. 734284 (f.5), referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Municipiului Tg.Mureş (f.16), adeverinţă eliberată de SC IMG ITALROM SRL (f.20) şi a fost administrată proba testimonială fiind audiată martora Muntean Aurelia Monica (f.21).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Conform certificatului de naştere de la fila 5 din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minorul Petric Paul-Cristian, născut la data de 02.03.2008.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză şi din declaraţia martorului audiat, rezultă că minorul se află în prezent în îngrijirea exclusivă a reclamantei care se ocupă în mod corespunzător de creşterea şi educarea acestuia.
Faţă de cele reţinute, întrucât filiaţia copilului a fost stabilită faţă de ambii părinţi, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 65 din Codul familiei, potrivit cărora încredinţarea şi contribuţia părinţilor, se vor hotărî potrivit art. 42-44 din Codul familiei, care se aplică prin asemănare.
În consecinţă, în temeiul art. 42 alin. 1 Codul familiei văzând şi poziţia procesuală a pârâtului, cele ce rezultă din declaraţia martorei audiate în cauză, precum şi concluziile referatului de anchetă socială întocmit în cauză, dar şi dispoziţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, instanţa va dispune încredinţarea spre creştere şi educare către reclamantă a minorul Petric Paul-Cristian, născut la data de 02.03.2008, apreciind că această măsură corespunde intereselor majore ale acestuia, astfel cum sunt rezultă şi din art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, văzând dispoziţiile art. 97 Cod familiei, potrivit cu care ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei sau adoptaţi, obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copilul lor minor fiind, aşadar, o obligaţie in solidum, fiecare părinte trebuind să contribuie proporţional cu mijloacele sale, precum si prevederile art. 94 din Codul familiei, care stabilesc că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, în considerarea vârstei minorului care impune cheltuieli de creştere şi educare din ce în ce mai mari şi stării de nevoie în care legea prezumă că se află copilul minor, instanţa apreciază că şi acest capăt de cerere formulat de reclamantă este întemeiat, urmând să îl admită şi să dispună stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorului, prin raportare la venitul minim garantat prin lege.
Astfel, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul realizează venituri din muncă, mai mari decât venitul minim pe economie, instanţa urmează să stabilească cuantumul pensiei la nivelul actual al venitului minim pe economie, respectiv 670 lei, potrivit H.G. 1193/2010. Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere prezumţia simplă a realizării de către orice persoană aptă de muncă a unui minim de natură să îi permită traiul zilnic, iar ca şi criteriu de referinţă a ţinut cont de venitul minim pe economie, care se stabileşte prin lege, apreciindu-se în funcţie de o serie de factori suma minimă necesară pentru ca o persoană să se poată întreţine.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
