În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a dobândit nuda proprietate asupra imobilului arătat, înscris în CF nr. 1716/N Rîciu în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 990/24.06.2008 la BNP Todoran Constantin, cu menţinerea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătoarei Irimia Dorina, mama reclamantei.
În perioada anterioară dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului, pârâtul GCA a fost tolerat în imobil de către fosta proprietară, deşi acesta se manifesta agresiv atât faţă de reclamantă şi familia sa cât şi de uzufructuară.
Deşi a solicitat pârâtului să părăsească de bună voie imobilul acesta nu s-a conformat solicitării reclamantei, continuând să exercite în mod constant acte de violenţă asupra familiei sale, fiind nevoită să se adreseze cu plângere organelor de poliţie din localitate.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 Cod civil, art.274 şi următoarele C. pr. civ.
Reclamanta a modificat cadrul procesual sub aspectul părţilor şi al obiectului cererii prin intermediul unei completări a acţiunii introductive, (f.42) prin care a solicitat introducerea în cauză alături de pârâtul GCA, a numiţilor Irimia Mihaela, Irimia Ana Maria, Irimia Daniel prin reprezentant legal GCA, şi a Irimia Rodica în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal a minorilor Irimia Florina şi Irimia Cosmin, toţi cu domiciliul în comuna Rîciu, str. Mihai Viteazu, nr.25, jud. Mureş, în calitate de pârâţi, obligarea acestora să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat administrativ în comuna Râciu, str. Mihai Viteazu, nr.25, jud. Mureş, înscris în CF nr.1716/N Rîciu, nr. de ordine A+1, nr. cadastral 373, curţi şi construcţii, teren intravilan în suprafaţă totală de 1000 mp., edificat cu casă de locuit şi evacuarea pârâţilor din imobil.
Pârâţii ocupă fără drept imobilul a cărei proprietară este, fiind împiedicată în exercitarea acestui drept.
În termenul de amânare a pronunţării, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, ocazie cu care sunt aduse noi completări ale situaţiei de fapt, respectiv că nu prezintă relevanţă sub aspect juridic existenţa construcţiei edificate fără forme legale de pârâtul Greuruş, evidenţiată în Registrul Agricol.
În drept a invocat art.480 şi art.481 C. civ., art.274 C. pr. civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: contract de vânzare cumpărare nr. 990 din 24.06.2008 (f.5-6), anchete sociale nr.1608/30.04.2008 (f.7, 29), bilet de externare (f.8), extrasul de carte funciară nr. 1716/N Râciu (f.18,39,44), ordonanţa din 12.09.2008 (f.24), copia certificatului de deces (f.30,45), declaraţie (f.37,46,47,70), declaraţie fiscală (f.38), adeverinţă (f.57), adresa nr.2865/07.10.2009 (f.60).
A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului (f.27), care a fost citat în vedere reaudierii, alături de pârâta Irimia Rodica, după completarea cererii şi în privinţa cărora s-a făcut aplicarea art. 225 Cpr.civ, în sensul unui început de dovadă scrisă.
A fost încuviinţată proba cu declaraţia martorilor VR, CI şi GI. În privinţa primei martore, instanţa a aplicat sancţiunea decăderii, potrivit art. 186 alin.2 C.pr.civ., nefiind depusă adresa acesteia în vederea citării pentru audiere, în privinţa martorului CI, reclamanta a renunţat la audierea acestuia iar martorul GI a decedat anterior luării depoziţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a justificat calitatea sa de proprietar al imobilului situat în Râciu, str. Mihai Viteazu, nr. 25, înscris în CF nr.1716/N Rîciu, nr. cadastral 373, curţi, construcţii şi teren arabil intravilan în suprafaţă totală de 1000 mp., casă de locuit din chirpici compusă din o cameră, o bucătărie, o terasă acoperită, edificată în anul 1960.
Aceasta a dobândit nuda proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 990/2008, de la mama sa Irimia Dorina, care şi-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra imobilului. Moartea uzufructuarei la 10.04.2009, în cursul procesului, a condus la stingerea uzufructului şi la reunirea acestui atribut în persoana reclamantei.
Din referatele de anchetă socială depuse la dosarul cauzei şi din declaraţia fiscală înregistrată la unitatea administrativ teritorială, comuna Râciu, sub nr. 567/2009 (f.38) rezultă că pârâtul Greuruş Cornel şi concubina acestuia, fiica uzufructuarei şi totodată sora reclamantei, împreună cu copiii pârâtului din o relaţie anterioară cu o altă soră a reclamantei decedată, dar şi cu copiii celor doi, locuiesc într-o din pământ, edificată în anul 1997, compusă din o cameră, cu încălzire pe lemne, iluminată electric şi cu o suprafaţă utilă de 25 mp.
Această încăpere este edificată pe terenul proprietatea reclamantei şi este situată la numărul administrativ M. Viteazu, nr.25 A(f.60).
Anterior completării cererii introductive, pârâtul s-a prezentat personal la interogatoriu ocazie cu care nu a recunoscut că locuieşte în imobilul deţinut de reclamantă, ci în cel construit de el, la 20 m de casa uzufructuarei, pe acelaşi teren.
După completarea cadrului procesual, pârâtul şi pârâta Irimia Rodica, concubina acestuia au refuzat să se prezinte la interogatoriu, sens în care instanţa a făcut aplicarea art. 225 C pr.civ, în sensul unui început de dovadă scrisă în favoarea reclamantei, care coroborată cu angajamentul asumat de acesta extrajudiciar, intitulat „Declaraţie” conduce la concluzia ocupării în plus faţă de încăperea edificată de pârât şi a locuinţei proprietatea reclamantei.
Evacuarea este o sancţiune civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligaţiilor legale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative asupra unei locuinţe, incidentă în egală măsură, şi atunci când este vorba de dreptul de folosinţă ca atribut al dreptului de proprietate.
Condiţia de îndeplinit pentru admisibilitatea acţiunii în evacuare este ocuparea fără drept a imobilului, proprietarul având deschisă calea acţiunii în evacuare pe considerentul că obligaţia eliberării spaţiului ocupat fără nici un drept este obligaţie corelativă dreptului de folosinţă, ca drept personal, de a nu i se aduce nici o atingere acestuia.
Reţinând că pârâţii nu au titlu locativ în imobilul proprietatea reclamantei, instanţa va admite cererea acesteia şi va dispune evacuarea pârâţilor.
În cazul imobilelor terenuri, proprietarul al cărui drept este îngrădit în exercitarea oricăruia dintre atributele sale, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia, are la îndemână, ca mijloc de apărare, acţiunea în revendicare. Efectul acesteia este restituire a terenului de la posesorul neproprietar, ceea ce reclamanta a şi urmărit.
Pentru aceste considerente va admite cererea şi va obliga pârâţii să lase în deplină proprietate terenul intravilan proprietatea reclamantei.
Deşi prin intermediul concluziilor scrise, reclamanta susţine că aşa-zisa construcţie edificată de pârât nu prezintă relevanţă din punct de vedere juridic, instanţa apreciază că reclamanta pentru a obţine evacuarea pârâţilor din această construcţie avea obligaţia de a invoca accesiunea (art. 492 şi următ. C civil) pentru a deveni proprietar asupra construcţiei şi de a formula cerere în evacuare a pârâţilor inclusiv din această încăpere, a cărei existenţă a fost relevată in limine litis ( încheierea din 16.02.2009, interogatoriul pârâtului). Căci, deşi cererea a fost completată ulterior, nu a vizat şi construcţia cu privire la care se susţine lipsa de relevanţă juridică, conduită imputabilă reclamantei, reprezentată prin mandatar profesionist.
Având în vedere că potrivit art. 129 alin.6 C instanţa dispune numai în limitele obiectului cererii deduse judecăţii, s-a dat dezlegare doar cererilor în revendicare şi evacuare cu privire la teren şi construcţie înscrise în C.F. nr. 1716/N Râciu.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză reprezentate de taxă de timbru şi timbru judiciar, în cuantum de 1375,76 lei formată din taxă de timbru şi timbru judiciar de 526 lei (chitanţa 184194-f.4, chitanţa 4790006 din 20.10.2008-f.13, chitanţa nr.421485 din 30.11.2009-f.68) onorariu de avocat de 849,76 lei, (422+427,76 lei-f.80-81) nefiind încuviinţat onorariul de 912,29 lei conform facturii nr. 107/06.05.2008 şi confirmat de chitanţa nr. 101/06.05.2008 (f.82, acţiune de divorţ) şi nici cel de 415 lei conform chitanţei nr. 1099/16.10.2009,(f.83) ce reprezintă onorariu conform unui alt contract de asistenţă, într-un dosar de executare, ambele neavând legătură cu prezenta cauză .
