C. proc. civ., art. 317-318
Părţile în contestaţia în anulare sunt contestatorul şi intimatul, contestator putând fi numai persoana care a figurat ca parte în hotărârea atacată, persoanele cărora părţile le-au transmis calitatea lor procesuală, precum şi procurorul.
Potrivit dispoziţiilor procesual civile căile de retractare pot fi folosite de părţile litigante, adică de persoanele care au promovat cererea de chemare în judecată, cele împotriva cărora s-a acţionat, cele care au intervenit sau au fost introduse în cauză.
Contestaţia în anulare nu poate fi folosită de o terţă persoană, în privinţa căreia instanţa nu a fost sesizată, deci care nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă aceasta ar fi avut dreptul şi interesul să participe la judecată.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 1458 din 10 noiembrie 2009
Prin decizia civilă nr. 1011 din 11 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 3740/115/2006 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâta G.L. împotriva sentinţei comerciale nr. 412/J.S. din 8 mai 2008 a Tribunalului Caraş-Severin, în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. M S.R.L. Reşiţa, reprezentată prin lichidatorul judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Timişoara, modificând în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească doar suma de 333.705 lei pentru acoperirea pasivului societăţii debitoare, menţinând celelalte dispoziţii ale tribunalului.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, în fapt, au fost predate lichidatorului judiciar de către administratorul pârât numai o parte din actele contabile ale societăţii, astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate la datele de 23 octombrie 2006, respectiv 5 noiembrie 2007, în care sunt menţionate documentele predate, precum şi în mod explicit faptul că acesta s-a obligat să mai predea la 6 noiembrie 2007 actele aferente anilor 2004 şi 2005, solicitate cu acea ocazie de către practician, recurenta nefăcând dovada îndeplinirii obligaţiei asumate în condiţiile arătate. Deşi lichidatorul judiciar a fost avizat, astfel cum susţine în concluziile formulate, potrivit unor liste de debitori depuse de către administrator, care nu corespund una cu cealaltă, cu privire la existenţa mai multor debitori ai societăţii, datorită insuficienţei datelor oferite nu s-a putut pronunţa cu privire la realitatea menţiunilor respective, din aceleaşi considerente, implicit, neputându-se pune problema acţionării în vederea recuperării acelor creanţe. Pe de altă parte, deficienţele modului în care a fost ţinută contabilitatea, prin emiterea de facturi fără a se înscrie date privind expediţia şi fără a se menţiona delegatul, precum şi prin neîntocmirea dispoziţiilor de plată şi încasare sau a notei interne de recepţie la facturile fiscale primite ulterior datei existente pe facturi rezultă, contrar susţinerilor recurentei, din procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat la 17 februarie 2005 de către Garda Financiară Caraş-Severin, la care administratorul social nu a formulat obiecţiuni. Din înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv adresa nr. 246/14.10.2008 a S.C. G S.A. rezultă, numai în ceea ce o priveşte pe respectiva creditoare, că debitoarea nu mai are nicio datorie faţă de aceasta, renunţându-se la susţinerea cererii de şi atragerea răspunderii administratorului debitoarei, fără a fi depuse documente contabile din care să reiasă existenţa şi posibilitatea de recuperare a celorlalte creanţe pretinse. În aceste condiţii, pasivul social stabilit la suma de 402.273 lei, potrivit tabloului definitiv al creanţelor, pentru care s-a angajat răspunderea în primă instanţă, trebuie diminuat cu creanţa admisă în favoarea acestui creditor, în sumă de 68.568 lei, astfel că, în drept, sunt îndeplinite condiţiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, cum s-a stabilit şi, în mod corespunzător, s-a motivat şi în primă instanţă, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3041 şi 312 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, recursul impunându-se a fi admis, raportat la noua stare de fapt reţinută în calea de atac cu privire la pasivul societăţii, în sensul modificării în parte a hotărârii atacate.
Împotriva deciziei de mai sus a formulat contestaţie în anulare contestatorul G.A.I., solicitând anularea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, reluarea şi continuarea procedurii de lichidare judiciară a S.C. M S.R.L. Reşiţa, invocând, pe cale de excepţie, lipsa de procedură cu el, în calitate de creditor al societăţii debitoare, nefiind citat la niciun termen de judecată pe toată perioada de soluţionare a dosarului nr. 3740/115/2006, deşi potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006, modificată, ar fi trebuit să deţină calitatea de creditor al societăţii intimate, creanţa sa trebuind înscrisă din oficiu la masa credală pe baza evidenţelor contabile ale acesteia, evidenţe ce au fost puse la dispoziţia lichidatorului judiciar potrivit procesului-verbal nr. 1856/1/06.11.2997, situaţie în care nu şi-a putut apăra interesele în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1458 din 10 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1080/59/2009 Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.A.I. împotriva deciziei civile nr. 1011 din 11 noiembrie 2008 a aceleiaşi curţi de apel.
În considerente instanţa a reţinut că părţile în contestaţia în anulare sunt contestatorul şi intimatul. Contestator poate fi numai persoana care a figurat ca parte în hotărârea atacată, persoanele cărora părţile le-au transmis calitatea lor procesuală, precum şi procurorul, calitatea de parte dobândindu-se numai ca urmare a unei cereri de chemare în judecată ori prin intervenţia voluntară sau forţată, făcută în condiţiile legii. Ca atare, nu pot avea calitatea de contestatori terţele persoane care, voluntar sau forţat, nu au fost atrase în proces. Faţă de asemenea persoane, hotărârea pronunţată nu-şi produce efectele puterii lucrului judecat. Ele vor putea, dacă este cazul, să exercite contestaţia la executare, invocând inopozabilitatea titlului executor.
Din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că procesul s-a purtat între pârâta recurentă G.L. şi debitoarea intimată S.C. M S.R.L. Reşiţa, reprezentată prin lichidatorul judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Timişoara, în cauză nefiind formulată nicio cerere de intervenţie.
Potrivit dispoziţiilor procesual civile, căile de retractare, cum este şi contestaţia în anulare, pot fi folosite de părţile litigante, adică de persoanele care au promovat cererea de chemare în judecată, cele împotriva cărora s-a acţionat, cele care au intervenit sau au fost introduse în cauză, deci persoane care, având una dintre calităţile procesuale ce pot fi legal avute, au participat la judecarea pricinii, contestaţia în anulare neputând fi folosită de o terţă persoană, în privinţa căreia instanţa nu a fost sesizată, deci care nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă aceasta ar fi avut dreptul şi interesul să participe la judecată. Or, contestatorul G.A.I. nu a figurat ca parte în litigiul soluţionat în fond de Tribunalul Caraş-Severin şi în recurs de Curtea de Apel Timişoara şi nici nu a fost mandatată de vreuna din părţi să formuleze contestaţia în anulare.
