Conform art.4 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.158/2001 societatea verificata are obligatia ca la data livrarilor de bauturi alcoolice distilate la care nu erau îndeplinite cumulativ conditiile prevazute la al.2 sa calculeze si sa vireze la bugetul de stat o diferenta valorica echivalenta cu valoarea accizelor prevazute pentru bauturi alcoolice distilate în anexa 1 din OUG nr.158/2001.
Prin sesizarea nr.29/3D/3.03.2003 înregistrata la Colegiul jurisdictional Tulcea la 4.03.2003, procurorul financiar de pe lânga Camera de Conturi Tulcea a solicitat obligarea S.C.FBA „A. P.”SRLTulcea la virarea catre bugetul de stat a sumei de 812.609.297 lei reprezentând diferenta accize, datorate din luna iulie 2002 si 130.595.772 lei reprezentând majorari de întârziere calculate pâna la 7 februarie 2003; 612.671.206 lei diferenta accize pentru luna octombrie 2002 si 44.771.627 lei reprezentând majorari de întârziere calculate pâna la 7 februarie 2003.
În sesizare s-a aratat ca Directia de Control Financiar Ulterior Tulcea din cadrul Camerei de conturi împreuna cu reprezentantul DGFP Tulcea au verificat modul în care în perioada octombrie 2001 – 30 noiembrie 2002 au fost îndeplinite obligatiile bugetare.
S-a constatat faptul ca în luna iulie 2002, conform facturilor emise la datele de 3,10,16 pârâta s-a aprovizionat cu distilat de origine agricola – rachiu natural din fructe 60o vrac de la S.C.J. D. SRL Constanta, în cantitate de 44.280 litri.
Distilatul achizitionat astfel, a fost procesat, iar bauturile alcoolice obtinute au fost livrate de catre producator în perioada 4-18 iulie 2002 fara ca în prealabil sa fi achitat furnizorului de alcool, cel putin valoarea accizelor datorate.
S-a mai aratat ca si în luna octombrie 2002, pârâta s-a aprovizionat cu distilat de la S.C.T. 2000 SRL – Calarasi în cantitate de 42.424 l, facturile au fost achitate catre furnizor ulterior livrarii.
Prin sentinta civila nr.15/9 aprilie 2003 Colegiul jurisdictional Tulcea a respins exceptiile invocate privind lipsa calitatii procesuale a procurorului financiar, cât si a competentei materiale a colegiului jurisdictional.
S-a admis sesizarea procurorului financiar si a obligat pârâta la virarea catre buget a sumelor de 812.609.297 lei reprezentând diferenta accize datorate pentru luna iulie 2002 si 130.595.772 lei reprezentând dobânzi calculate pentru nevirarea în termen pâna la 7.02.2003 si în continuare în procent de 0,06% de la 8.02.2003 si pâna la data achitarii.
Totodata, a obligat pârâta la virarea catre bugetul de stat a sumei de 612.671.206 lei reprezentând diferenta accize datorate pentru luna octombrie 2002 si a sumei de 47.771.627 lei reprezentând dobânzi calculate pâna la 7.02.2003 si în continuare, în procent de 0,06% de la 8.02.2003 si pâna la data achitarii acesteia.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut în vedere ca pârâta încalcând dispozitiile legale, nu a achitat integral pentru perioada de referinta, la bugetul de stat sumele respective.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs pârâta, iar prin decizia nr.507/19 septembrie 2003 Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi a României a fost admis, s-a casat hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare numai în ce priveste virarea sumelor la bugetul de stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut în considerente ca recurenta a facut precizari depunând documente, ceea ce ar face necesara o rediscutare a întregului material probator.
S-a mai aratat ca mai poate fi complet pentru a stabili cu precizie daca atunci când s-a efectuat controlul, accizele si întreaga valoare a produselor procurate în lunile iulie si octombrie 2002, erau achitate integral catre furnizorii de materie prima, pentru a nu se ajunge la o suportare durabila a accizelor atât catre furnizori cât si catre bugetul de stat.
La 19 ianuarie 2004, urmare noilor competente, cauza a fost trimisa spre solutionare Tribunalului Tulcea si înregistrata sub nr.121.
În cursul cercetarii judecatoresti la termenul din 16 septembrie 2004 s-a solicitat si instanta a încuviintat efectuarea unei expertize contabile.
În concluzie, expertul a aratat ca pârâta a achitat furnizorilor de materie prima S.C.J. D.SRL Constanta si S.C.T. 2000 SRL Calarasi accizele.
Pentru bauturile alcoolice obtinute din materia prima achizitionata de la cei doi furnizori si livrate în lunile iulie si octombrie 2002, pârâta nu datoreaza accize la bugetul de stat.
Prin sentinta civila nr.334/2005 pronuntata de Tribunalul Tulcea a fost admisa sesizarea procurorului financiar de pe lânga Camera de Conturi a Judetului Tulcea, a obligat pârâta la virarea catre bugetul de stat a sumei de 812.609.297 lei reprezentânnd diferenta valorica echivalenta cu valoarea accizelor datorate pe luna iulie 2002 si a sumei de 130.595.772, reprezentând majorari pentru nevirare în termen a sumei datorate,, calculate pâna la 7.12.2003 si în continuare în procent de 0,06% pâna la achitarea integrala a sumei. De asemenea, a obligat pârâta la virarea catre bugetul de stat a sumei de 612.671.206 lei reprezentând diferenta valorica echivalenta cu valoarea accizelor datorate pe luna octombrie 2002 si a sumei de 47.771.627 lei reprezentând majorari pentru nevirarea în termen a sumei datorate, calculate pâna la data de 07.02.2003 si, în continuare, în procent de 0,06 de la data de 08.02.2003 si pâna la achitarea integrala a debitului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca din documentele contabile rezulta ca pârâta, în luna iulie 2002 s-a aprovizionat de la S.C.J.D.SRL Constanta cu distilate de origine agricola rachiu de 60o materie prima din care, conform raportului de productie a obtinut alte bauturi alcoolice.
Desi în luna iulie 2002 a procesat si vândut clientilor întreaga cantitsate de alcool nu a platit accizele corespunzatoare.
Potrivit art.4 al.3 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.158/2001 aprobate prin HG nr.163/2002, societatea avea obligatia ca la data livrarii bauturilor alcoolice distilate, la care nu erau îndeplinite cumulativ conditiile prevazute la al.2, respectiv factura fiscala de achizitie a materiei prime, în care acciza sa fie evidentiata separat, dovada platii accizelor catre furnizorul materiei primei, constând în documentul de plata confirmat de banca la care are contul deschis precum si o copie de pe documentul care atesta autorizarea comercializarii materiei prime de catre furnizor, în calitate de agent economic producator sau importator, sa plateasca diferenta valorica a accizei.
Or, din examinarea facturilor fiscale rezulta ca în luna iulie 2002, singura plata facuta catre S.C.J. D. SRL Constanta este în suma de 158.000.000 lei la data de 17.07.2002.
Pentru cantitatile livrate la 4.07.2002, 7.07.2002, 8.07.2002, 11.07.2002, 14.07.2002 si partial pentru cantitatea livrata la 18.07.2002 nu s-a efectuat nici o plata, ceea ce înseamna ca nu putea beneficia de scutire la plata accizelor conform art.10 al.5 din OUG nr.158/2001, coroborate cu art.4 din Normele metodologice.
Valoarea minima a accizelor era de 970.609.298 lei, din care nu a achitat decât 158.000.000 lei.
Pe cale de consecinta, s-au calculat si dobânzile corespunzatoare.
Aceeasi situatie se constata si pentru luna octombrie 2002, când petenta s-a aprovizionat cu distilat de la S.C.T. P.SRL Calarasi cantitatea de 42.424 litri distilat de cereale 89o din care a prelucrat în cursul lunii 29.875 l obtinând ca si în cazul precedent, o cantitate mult mai mare de 110.788 l bautura spirtoasa 24o, cantitate livrata integral pâna la finele lunii octombrie 2002.
Din actele contabile reiese ca la data livrarilor 13.10.2002 si 14.10.2002 nu a fost achitata nici o suma catre furnizor.
De accea, pârâta nu poate beneficia de regimul instituit de art.10 al.5 dinn OUG nr.58/2001, întrucât nu a îndeplinit conditiile cumulative prev.de art.4 al.2 din Normele metodologice.
Expertiza efectuata în cauza nu poate fi luata în considerare de catre instanta, întrucât desi reda în continutul sau achitarea cu întârziere a accizelor, concluzioneaza în dezacord cu prevederile legale ca pârâta nu avea obligatia platii acestora.
În sprijinul acestei sustineri reda dispozitiile art.10 al.3 din OUG nr.158/2001,, concluzionând ca pârâta, neavând calitatea de agent economic producator sau importator nu avea obligatia îndeplinirii cumulative a art.4 al.2 din Normele metodologice si deci nu poate fi obligata la plata accizelor.
Or, din autorizatia nr.249/17.06.2002 rezulta ca are licenta de producator.
Pe de alta parte nu se poate retine nici ca s-ar face o plata dubla pentru ca din adresele nr.10098/22.04.2004 si cea de la fila 55 (dos.121/2004) rezulta ca cele doua societati furnizoare nu figureaza în evidente ca platitoare de accize pentru anul 2002.
Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs S.C.FBA A.I.P. – punct de lucru Comuna Jilava care a criticat solutia primei instante ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurenta ca în urma examinarii casarii cu trimitere spre rejudecare, instanta de fond a mentinut aceeasi solutie pronuntata de catre fostul Colegiu Jurisdictional Tulcea prin sentinta civila nr.15/09.04.2003, desi prin Decizia nr.507/2003 a fostei Sectii Jurisdictionale a Curtii de Conturi a României avea obligatia sa stabileasca cu precizie daca atunci când s-a efectuat controlul, accizele si întreaga valoare a produselor procurate în lunile iulie si octombrie 2002 erau achitate integral catre furnizorii de materie prima, pentru a nu se ajunge la o suportare dubla a accizelor, atât catre furnizori cât si catre bugetul de stat.
A aratat recurenta ca a dovedit cu înscrisurile depuse si prin expertiza contabila efectuata ca pâna la data efectuarii controlului societatea achitase integral catre furnizori accizele evidentiate în mod distinct în facturi precum si contravaloarea materiei primei aprovizionate, pentru bauturile alcoolice obtinute prin cupajare si îmbuteliere nedatorându-se la buget nici o suma cu titlu de accize.
Instanta de fond, printr-o interpretare eronata a situatiei de fapt, a înlaturat raportul de expertiza contabil-judiciara.
În drept, recurenta a invocat dxisp.art.304 pct.8 si 10 si art.312 Cod pr.civila, Legea nr.523/2002 privind regimul accizelor si HG nr.163/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 158/2001.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate instanta constata ca recursul este fondat.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare din 07.02.2003 încheiat de Directia de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Tulcea s-a retinut ca din verificarea efectuata asupra facturilor emise de furnizorii interni producatori de alcool etilic rafinat si distilate de origine agricola, a documentelor de plata catre furnizori, rapoartelor lunare de productie si facturilor de livrare a bauturilor alcoolice distilate catre clienti, s-a constatat ca în anume cazuri, la data livrarii produselor nu erau îndeplinite conditiile obligatorii prevazute la art.4 al.2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.158/2001 pentru ca acele bauturi alcoolice distilate, produse si livrate S.C.FBA A. I. P. SRL sa beneficieze de regimul instituit prin art.10 al.5 din OUG nr.158/2001, respectiv scutirea de accize.
Conform art.4 din N.M. de aplicare a OUG nr.158/2001 societatea verificata avea obligatia ca la data livrarilor de bauturi alcoolice distilate la care nu erau îndeplinite cumulativ conditiile prevazute la al.2 sa calculeze si sa vireze la bugetul de stat o diferenta valorica echivalenta cu valoarea accizelor prevazute pentru bauturi alcoolice distilate în anexa nr.1 la OUG nr.158/2001.
Cu toate acestea, astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare nr.507/2003, instanta de fond trebuia sa stabileasca cu precizie daca, la dcata efectuarii controlului, accizele si întreaga valoare a produselor procurate în lunile iulie si octombrie 2002 erau achitate integral catre furnizorii de materie prima, pentru a nu se ajunge la o suportare dubla a accizelor atât catre furnizori cât si catre bugetul statului.
Ori, expertul a concluzionat ca societatea a achitat furnizorilor de materie prima S.C.J. D. SRL si S.C.T.2000 SRL accizele evidentiate de acestia în facturile emise si care fac obiectul controlului conform documentelor de plata depuse, iar pentru bauturile alcoolice obtinute din materia prima achizitionata de la cei doi furnizori si livrate în lunile iulie si octombrie 2002, S.C.FBA A.I. P. SRL nu datoreaza accize la bugetul de stat la data livrarii.
Într-o atare situatie, în mod gresit instanta de fond a retinut ca nu s-ar ajunge la o dubla impunere întrucât cele doua societati furnizoare nu figureaza în evidente ca platitoare de accize pentru anul 2002.
Atâta timp cât recurenta a achitat catre furnizori accizele evidentiate în facturi, aceasta ar suporta o dubla impunere prin obligarea la virarea catre bugetul de stat a accizelor calculate în conformitate cu art.4 al.3 din Normele Metodologice.
Fata de cele retinute, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt fondate, curtea admite recursul în baza art.312 si art.3041 Cod pr.civila si a modifica în tot sentinta recurata în sensul respingerii sesizarii procurorului financiar,a anulând masura sechestrului asigurator instituita de Colegiul Jurisdictional Tulcea prin încheierea din 26.03.2003.
Vazând si art.274 Cod pr.civila:
Decizia civila nr.193/CA/12 iulie 2005
