În motivarea în fapt a cererii, reclamanta – debitoare a arătat că, prin ordonanţa pronunţată la data de 21.05.2010 în dosar nr. 3302/320/2010 a Judecătoriei Tîrgu-Mureş, s-a dispus admiterea cererii formulată împotriva pârâtei-debitoare. A mai arătat că potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, acest act normativ se aplică exclusiv creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Faţă de cele arătate, reclamantele-creditoare au conchis că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de OG 5/2001, creanţa pârâtei-creditoare nefiind certă, lichidă şi exigibilă.
Pârâta-creditoare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, prima instanţă a reţinut în mod corect caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei sale. Astfel, caracterul cert, al creanţei, rezultă din acceptarea şi semnarea facturilor arătate anterior, în valoare totală de 12.318,09 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate debitoarei. Caracterul lichid al creanţei, rezultă din aceea că, valoarea bunurilor livrate debitoarei a fost stabilită în mod expres în cuprinsul fiecărei facturi. De asemenea instanţa a reţinut în mod corect că potrivit art. 23 din contract, locatarul se obligă în cazul în care pricinuieşte pagube altor locatari sau proprietarului să le remedieze pe cheltuiala sa precum şi orice datorie neachitată garantând cu bunurile societăţii şi cu bunurile personale ale asociaţilor şi administratorilor. În continuare a arătat că, în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate prin cerere, acestea au natura unei clauze penale inserate în contractul de închiriere nr. 1/18.06.2009 şi sunt în cuantum procentual de 1% pe zi de întârziere calculată la suma restantă. A mai arătat că, a suferit prejudicii reale constând în plata TVA pentru facturile emis de şi neîncasate şi a fost lipsită şi de folosinţa spaţiului.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind ataşat dosarul nr. 3302/320/2010 al Judecătoriei Tg Mureş.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinta civila nr. 5069/21.05.2010 pronuntata de Judecatoria Tîrgu-Mureş in dosarul nr. 3302/320/2010, urmare admiterii cererii de emitere a unei ordonante care sa contina somatia de plata, reclamantele-debitoare au fost somate sa plateasca paratei-creditoare suma de 12.318,09 lei, din care suma de 5.747,88 lei reprezintă contravaloarea facturilor fiscale seria PCYFA, nr. 700618/20.10.2009 şi nr. 700656/20.01.2010, iar suma de 6.570,21 lei reprezintă penalităţi de întârziere, precum şi la plata în continuare a unor penalităţi de întârziere în cuantum procentual de 1% pe zi aferente debitului în sumă de 5.747,88 lei, începând cu data de 5.03.2010 şi până la achitarea integrală a debitului.
Analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei civile nr. nr. 5069/21.05.2010 pronuntata de Judecatoria Tîrgu-Mureş in dosarul nr. 3302/320/2010, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, instanţa apreciază că aceasta a fost pronuntata cu respectarea prevederilor legale, în sensul că, în mod corect, s-a reţinut că reclamantele-debitoare din prezenta cauză datorează pârâtei-creditoare sumele la care au fost obligate.
Astfel, apărările invocate în susţinerea cererii în anulare nu sunt întemeiate câtă vreme raporturile juridice dintre părţi sunt guvernate de către contractul de închiriere nr.1/18.06.2009 şi actul adiţional nr. 1 la contractul de închiriere nr. 1 din 18.06.2009, avand ca obiect inchirierea imobilului mentionat in art.1 din contract.
Din acest înscris cu putere de lege pentru părţi conform art. 969 C. civ. instanţa reţine că potrivit art. VIII lit. l dovada eliberării spaţiului o constituie procesul-verbal de predare-primire semnat de locator în momentul preluării imobilului închiriat, iar din procesul-verbal de predare-primire din 04.03.2010 reiese că aceasta este data la care spaţiul a fost predat liber către pârâtă, chiar dacă cheile au fost predate anterior, la data de 02.02.2010. De asemenea, potrivit înscrisului de la fila 43 rezilierea contractului s-a solicitat începând cu data de 04.03.2010.
Nu prezintă importanţă cine este persoana care a semnat de primire facturile fiscale câtă vreme obligaţiile de plată rezultă din înscrisul reprezentat de contractul de închiriere. Penalităţile de întârziere sunt datorate în temeiul art. 6 din contract.
Prin urmare, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea în anulare formulată.
În temeiul art. 274 C. pr. civ. va obliga reclamantele-debitoare la plata către pârâta-creditoare a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocaţial suportat de aceasta (f. 22).
