Prin cererea formulată şi înregistrată la această instanţă la data de 25.07.2007, sub nr. 6190/320/2007, reclamanţii MC, BMR şi ME, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Tg-Mureş, pronunţarea unei hotărâri care să dispună:
– admiterea acţiunii,
– obligarea instituţiei pârâte la predarea posesiei terenului ce constituie proprietatea reclamanţilor, situat în comuna Corunca zona Vaţman, evidenţiat în CF nr. 903 Corunca, CF nr.921/Corunca şi CF nr.1158 Corunca,
– obligarea instituţiei pârâte la restabilirea situaţiei de fapt existente anterior deposedării, prin înlăturarea amenajărilor realizate pe terenul reclamanţilor,
– obligarea instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe de timbru şi onorariu avocaţial.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului înscris în cărţile funciare sus menţionate, dobândit prin efectul succesiunii de la antecesorul acestora Matei C. Cornel.
Reclamanţii au învederat că în favoarea acestuia din urmă Comisia Judeţeană Mureş a eliberat Titlu de proprietate nr.71521 pin care a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7ha 2.200 mp.
Reclamanţii au mai menţionat că proprietarul Matei C. Cornel a primit fişa de punere în posesie de la Consiliul Local al Comunei Livezeni, moment în care autorităţile locale au şi efectuat măsurătorile topografice eferente, stabilind cu precizie suprafaţa şi limitele terenului reclamanţilor.
De asemenea, reclamanţii au arătat că după ce, cei trei reclamanţi au convenit asupra partajării terenului în trei parcele distincte, ulterior realizându-se intabularea dreptului de proprietate al fiecăruia dintre reclamanţi, aceştia au constatat în cursul lunii iunie 2007, că terenul în suprafaţă totală de 4,5 ha, evidenţiat în Titlul de proprietate nr.71521 din 13.02.2006, la nr. crt.1, tarlaua nr.46, parcela 1358/16, respectiv la n.crt.5, tarlaua 46, parcela 1358/19/1, aflat în proprietatea acestora a fost ocupat de Direcţia Silvică Tg.-Mureş, care a realizat pe acel amplasament o amenajare silvică, prin plantarea mai multor puieţi de salcâm.
Au mai învederat reclamanţii că în condiţiile în care plantaţia a fost realizată fără acordul proprietarilor, demersul Direcţiei Silvice Mureş se circumscrie unei ingerinţe nelegale în dreptul de proprietate al reclamanţilor.
Au subliniat reclamanţii că, prin adresa nr.2154 din 14.06.2007, pârâta i-a comunicat reclamanţilor că instituţia sa nu contestă dreptul de proprietate asupra terenurilor dobândite ca efect al aplicării legilor fondului funciar. Tot prin aceeaşi adresă pârâta tinde să acrediteze ideea eronată, potrivit căreia terenul reclamanţilor s-ar suprapune cu fondul forestier. Susţinere contrazisă chiar de pârâtă în anul 2006 când reclamanţii au înstrăinat o parte din terenul moştenit şi pentru respectarea dreptului de preemţiune al proprietarilor vecini, aceştia au oferit spre vânzare o parte a terenului pârâtei, care le-au comunicat însă că nu este interesată de această ofertă, fiind vorba despre un teren agricol limitrof având doar o latură comună cu Regia Naţională a Pădurilor.
Totodată, reclamanţii au arătat că, pe de altă parte aserţiunea pârâtei, privind pretinsa includere a terenului reclamanţilor în fondul forestier, este contrazisă şi de adeverinţa nr.1235 din data de 13.11.1997 emisă de Primăria Livezeni în favoarea reclamantului MC, acest înscris atestând fără echivoc, faptul că terenul este în circuitul civil al satului Corunca.
Reclamanţii au mai învederat că nu a trecut un an de la deposedare, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru promovarea acţiunii posesorii.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.674 alin.2 C.p. civ., art.274 alin.1 C.proc. civ.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nelegală.
În motivare, pârâta a arătat că începând cu anul 1981, pe acel teren s-au plantat specii de arbori care au rol de consolidare şi anulare şi anume pin, cătină şi salcâm.
De asemenea, pârâta a învederat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru acel teren, ca teren agricol, în baza Legii 19/1991, s-a făcut în mod greşit şi nelegal, pentru că intrând în categoria terenului forestier, este supus regimului silvic, reglementat de Codul silvic şi legislaţia specifică din domeniu. Legea 18/1991, nu a reglementat, posibilitatea fostelor terenuri agricole, intrate în fondul forestier.
A mai arătat pârâta că singura cale de rezolvare a cererii reclamanţilor este cea a reglementărilor Legii nr.1/2000, cu modificările aduse de Legea 247/2005, susţinând că ea nu are posibilitatea legală să scoată din fondul forestier proprietate de stat acel teren cu vegetaţie forestieră pentru a fi pus în posesia reclamanţilor deoarece le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru teren agricol, aşa cum rezultă din titlu de proprietate şi nu teren forestier suspus regimului silvic.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile Legii nr.18/1991r, Legii nr.1/2000 r, Legea nr.247/2005, HG 890/2005, iar în temeiul art.242 alin.2 C.pr. civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
În probaţiune, s-au depus următoarele înscrisuri: Titlu de proprietate nr.71521 (f.7-8), fişă de punere în posesie (f.9-10), act de partaj (f.11), extras CF nr.921, nr. 1158 Corunca (f.12-14), adresa nr.2154 din 14.06.2007, nr. 9108 din 13.12.2006, nr.6138 din 02.08.2007 (f.15-16, 25-26), adeverinţă nr.1235 din 13.05.1997 (f.17), obiective la expertiza topografică (f.29-30), copie chitanţa seria TTA nr.5530077, seria TTC nr.2767602 (f.38,71), depunere numerar (f.39), nota de evaluare (f.66), raportul de expertiză tehnică juridică (f.74-81), tabel cuprinzând plata integrală a decontului(f.87),obiecţiuni la expertiza tehnică judiciară (f.89-90).
La termenul de judecată din data de 07.05.2008, au ost audiaţi martorii Băldean Vasile(fila 40) şi Gyorgy Emil( fila 41), declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 674 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora acţiunea posesorie poate fi exercitată dacă nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare. Termenul de prescripţie de un an incident în cazul acţiunii posesorii începe să curgă de la data primului act de tulburare a posesiei.
Reclamanţii susţin că primăvara-vara 2007 terenul în litigiu proprietatea lor a fost ocupat de Direcţia Silvică Tg.-Mureş, care a realizat pe acel amplasament o amenajare silvică, prin plantarea mai multor puieţi de salcâm iar la data de 25.07.2007 au promovat acţiunea posesorie, deci înăuntrul termenului de 1 an de la data tulburării sau deposedării.
Susţinerile reclamanţilor se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. Astfel, instanţa acordă eficienţă probatorie declaraţiei martorului Gyorgy Emil(fila 41) care arată că în anul 2008, deci la un an după promovarea acţiunii, a observat că pe terenul în litigiu există puieţi de 20-25 de cm. În consecinţă aceşti puieţi nu puteau fi planaţi cu mai mult de 1 an anterior promovării acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar(25.07.2007). De asemenea, din concluziile raportului de expertiză(filele 74-81) rezultă că în data de 30.06.2009, deci după doi ani de la data promovării acţiunii posesorii, pe terenul în litigiu existau 15-20 de puieţi de salcâm cu grosimea de cca. 0,5 m şi înălţimi de 0,8-1,2 m, ceea ce exclude tulburarea posesiei reclamanţilor prin plantarea respectivilor puieţi de salcâm anterior lunii iulie 2006.
Faţă de cele expuse, instanţa va respinge ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Asupra fondului cauzei, instanţa reţine că potrivit raportului de expertiză(filele 74-81)lucrările de plantaţie de puieţi de salcâm au fost efectuate de instituţia pârâtă pe terenul aflat în proprietate reclamanţilor , respectiv pe terenul evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 71521/13.02.1996 emis de Comisia Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Pentru admisibilitatea acţiunii posesorii, se impun a fi întrunite următoarele condiţii.
-a). să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare(art. 674 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.);
-b). posesia reclamantului să întrunească toate condiţiile prevăzute de art. 1846 şi art. 1847 C. civ., adică să fie o posesie utilă, neviciată(art. 674 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ.);
-c). reclamantul să facă dovada că, înainte de data tulburării sau a deposedării, a posedat bunul cel puţin un an(art. 674 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.).
Analizând acţiunea prin prisma condiţiilor menţionate, instanţa apreciază că acestea sunt îndeplinite. Astfel, având în vedere cele expuse cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa consideră că acţiunea posesorie a fost promovată cu respectarea exigenţelor prevăzute de art. 674 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Cu privire la situaţia juridică a terenului în litigiu, instanţa reţine că autorul reclamanţilor Matei C. Cornel a primit fişa de punere în posesie de la Consiliul Local al Comunei Livezeni, moment în care autorităţile locale au şi efectuat măsurătorile topografice eferente, stabilind suprafaţa şi limitele terenului.
În favoarea lui Matei C. Cornel, Comisia Judeţeană Mureş a eliberat Titlu de proprietate nr.71521/13.02.1996 pin care a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7ha 2.200 mp.
Reclamanţii MC, BMR şi ME sunt proprietarii terenului situat în comuna Corunca zona Vaţman, evidenţiat în CF nr. 903 Corunca, CF nr.921/Corunca şi CF nr.1158 Corunca, şi înscris în Titlul de proprietate menţionat anterior, dobândit prin efectul succesiunii de la antecesorul acestora Matei C. Cornel. În consecinţă, posesia reclamanţilor asupra terenului menţionat este o posesie utilă, neviciată.
Instanţa acordă eficienţă probatoriei declaraţiei martorului Băldean Vasile(fila 40) care arată că reclamanţii aveau terenul în posesie întrucât au delimitat acest teren prin nişte lemne în perioada 1998-2000. Potrivit art. 1850 C. civ. posesorul actual care probează că probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrară. Întrucât, în cauză, nu s-a făcut dovada contrară, instanţa apreciază că reclamanţii au făcut dovada că, înainte de data tulburării sau a deposedării, au posedat bunul cel puţin un an.
Fată de cele expuse,instanţa va admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii MC, BMR şi ME în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Tg-Mureş, şi, în consecinţă:
Va obliga pârâta să restituie reclamanţilor posesia asupra terenului situat în comuna Corunca, zona Vaţman, evidenţiat în CF nr. 903/Corunca, nr. 921/Corunca şi nr. 1158/Corunca.
În ceea ce priveşte petitul prin care reclamanţii solicită restabilirea situaţiei de fapt existente anterior deposedării, prin înlăturarea amenajărilor realizate de către pârâtă pe terenul în litigiu, instanţa apreciază că pârâta este constructor de bună credinţă întrucât în momentul când a efectuat lucrările de plantaţie a puieţilor de salcâm avea convingerea fermă că este îndreptăţită să efectueze astfel de lucrări întrucât terenul în cauză intrase în fondul forestier proprietate de stat ca teren degradat pe baza Deciziei nr. 227/18.05.1980 a Consiliului Judeţean Mureş.
Întrucât nu s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate pe care reclamanţii îşi întemeiază pretenţiile, instanţa înlătură susţinerile pârâtei potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamanţilor pentru acel teren, ca teren agricol, în baza Legii 19/1991, s-a făcut în mod greşit şi nelegal, pentru că intrând în categoria terenului forestier, este supus regimului silvic, reglementat de Codul silvic şi legislaţia specifică din domeniu. Legea 18/1991, nu a reglementat, posibilitatea fostelor terenuri agricole, intrate în fondul forestier.
În ceea ce priveşte tratamentul juridic al constructorului de bună credinţă, art. 494 alin. 3 teza finală C. civ., prevede că proprietarul terenului devine prin accesiune în mod obligatoriu şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau lucrării, fără a putea cere demolarea sau desfiinţarea ei.
Faţă de cele expuse, instanţa va respinge ca nefondat petitul prin care reclamanţii solicită restabilirea situaţiei de fapt existente anterior deposedării, prin înlăturarea amenajărilor realizate de către pârâtă pe terenul în litigiu.
Având în vedere prevederile art. 274 C.proc. civ, pârâta fiind în culpă procesuală iar reclamanţii solicitând acordarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosrul cauzei înscrisuri justificative( chitanţă onorariu avocaţial -6000 lei, taxă de timbru-19 lei, timbru judiciar-0,3 lei, onorariu expert -1533 lei), va obliga pârâta la plata sumei de câte 2517,38 către fiecare dintre reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată.
