Potrivit art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, pe calea contestaţiei la poate fi invocată orice cauză de micşorare a pedepsei, însă aceasta trebuie să se ivească în cursul executării pedepsei (cum ar fi, spre exemplu, apariţia unei legi penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive- art. 14 şi 15 din Codul penal), solicitarea condamnatului de reindividualizare a pedepsei pe baza circumstanţelor sale personale fiind inadmisibilă pe calea contestaţiei la executare, întrucât nu priveşte un incident ivit după punerea în executare a hotărârii definitive de condamnare.
(Decizia nr. 2017 din 19 septembrie 2003 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 556 din 10 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul S.D. împotriva Sentinţei penale nr. 427/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1089/2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanţele sale personale, nu se înscrie în cazurile prevăzute de art. 461 din Codul de procedură penală.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a contestaţiei la executare formulate.
Prin Decizia penală nr. 1016/A din 23 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în motivarea deciziei, tribunalul a arătat că sentinţa penală apelată este legală şi temeinică sub toate aspectele, deoarece din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că motivele invocate de apelant nu se înscriu în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 alin. 1 lit. a) – d) din Codul de procedură penală.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul S.D., pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, respectiv hotărârea de respingere a contestaţiei la executare este nelegală, deoarece sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 461 din Codul de procedură penală, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Examinând cauza pentru motivul invocat şi din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul condamnat a solicitat pe calea contestaţiei la executare micşorarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 427/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Din redactarea dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală rezultă că se poate invoca prin contestaţia la executare o cauză de stingere sau micşorare a pedepsei, însă acest incident trebuie să se ivească în cursul executării (de exemplu, apariţia unei legi penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive). Or, contestatorul S.D. nu a invocat nici o cauză de micşorare apărută în cursul executării pedepsei, ci a solicitat, pur şi simplu, o reindividualizare a pedepsei pe baza circumstanţelor sale personale, situaţie inadmisibilă din punct de vedere procedural pe calea contestaţiei la executare.
în consecinţă, apreciind hotărârile recurate ca fiind legale şi temeinice, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat.
