Art. 1169, 1294, 1303Cod civil
Art. 191alin. 1, 197 cu referire la art.76 alin.1 din Legea nr.31/1990
Existenţa preţului este de esenţa contractului de vânzare cumpărare, reclamantul având obligaţia de a dovedi caracterul fictiv al acestuia. Nulitatea vânzării poate fi dispusă pentru preţ neserios doar atunci când preţul este atât de mic încât lipseşte vânzarea de cauză nu şi când acesta ar fi lezionar. Pentru valabilitatea vânzării imobiliare de către unul din administratorii unei societăţi cu răspundere legea nu impune existenţa hotărârii adunării generale a asociaţilor şi nu este necesar nici acordul celorlalţi administratori dacă prin actul constitutiv nu s-a convenit că aceştia să lucreze împreună..
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal Decizia 48/27 Iunie 2008
Prin cererea înregistrată sub nr.3551/279/2007 reclamantul S.M în contradictoriu cu SC”L.L.C ”SRL Piatra Neamţ şi S.G.L.E a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea facturii fiscale nr.2476977/ 29.08.2006, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este asociat împreună cu pârâta S.G.L.E la SC”L.C ”SRL Piatra Neamţ în cotă de 50% pentru fiecare. Printr-o acţiune formulată în instanţă a solicitat retragerea sa din această societate, urmând ca activul să fie împărţit între cei doi asociaţi. A menţionat că în perioada următoare a observat că asupra unui activ al societăţii respectiv un chioşc metalic situat în Piaţa Centrală din Piatra Neamţ, au apărut unele transformări, culminând cu aplicarea firmei unei alte societăţi SC”L.L.C ”SRL Piatra Neamţ pe chioşcul în cauză, motiv pentru care a cerut prin instanţă evacuarea acelei societăţi din spaţiul ce aparţine SC”L.C ”SRL Piatra Neamţ.
Reclamantul consideră că pârâta S.G.L.E nu avea prerogative de administrator al SC”L.C ”SRL , astfel că neavând această calitate, nu putea face acte de dispoziţie asupra patrimoniului societăţii. Referitor la preţul trecut în factură şi anume 50.00 lei, apreciază că este mic, în condiţiile în care a fost achiziţionat de societate cu 100.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtele SC” L.L.C ” SRL precum şi S. G. E. . au solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată. Au invocat excepţiile necompetenţei materiale a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât SC” L.C ” SRL Piatra Neamţ se află în procedura reglementată de Legea nr.85/2006, precum şi a excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii.
Pe fondul cauzei pârâta S.G.L.E a învederat faptul că cei doi soţi au avut fiecare câte un chioşc în Piaţa Centrală cu mărfuri similare şi valori aproape egale de circa 110.000 lei, iar în dos. nr.3195/COM/2006 de la despărţirea acestora, reclamantul ar fi sustras parte din mărfuri, nu a mai contribuit la plata debitelor SC” L.C ” SRL către buget sau furnizori, astfel că pentru a evita intrarea societăţii comerciale în faliment a fost nevoită să vândă chioşcul metalic.
A precizat că întrucât reclamantul S.M solicitase Tribunalului Neamţ – la 29.08.2006 în dos. nr.3195/COM/2006 să se ia act de retragerea sa ca asociat a SC” L.C ” SRL, consideră că avea şi calitatea să vândă singură chioşcul respectiv, rămânând asociat cu puteri depline. În acelaşi dosar pârâta a formulat ulterior cerere reconvenţională prin care a solicitat retragerea sa din societate, astfel că la data de 18.05.2007 instanţa a luat act de retragerea ambelor asociaţi şi s-a dispus dizolvarea SC” L.C ” SRL.
Pârâta SC”L.L.C ”SRL menţionează că a fost cumpărător de bună credinţă, a achitat integral c/valoarea chioşcului, banii obţinuţi fiind folosiţi pentru achitarea datoriilor societăţii.
Cabinet Individual de Trifescu Valentin în calitate de lichidator judiciar a SC” L.C ” SRL Piatra Neamţ – prin cererea formulată îşi însuşeşte acţiunea reclamantului S.M în contradictoriu cu pârâtele S.G.L.E şi SC” L.L.C ” SRL. A precizat că potrivit art.11 din actul constitutiv, SC”L.C ”SRL este administrată şi reprezentată de către cei doi asociaţi cu puteri decizionale egale, iar prin art.12 lit. A stabileşte că administratorii societăţii „administrează patrimoniul societăţii şi răspund de păstrarea integrităţii acestuia”, iar în conformitate cu art.191(1) din Legea nr.31/1990 „hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală”. În cauză pârâta S.G.L.E nu a prezentat hotărârea adunării generale.
Prin sentinţa comercială nr.80/COM/11.02.2008 s-a respins excepţia prematurităţii şi s-a dispus anularea facturii fiscale 2476977/29.08.2006.
Cu privire la excepţia prematurităţii formulării acţiunii instanţa a respins-o ca nefondată întrucât acţiunea în anulare a facturii fiscale nr.2476997/29.08.2006 nu este condiţionată de îndeplinirea unor atribuţii a lichidatorului avocat Trifescu Valentin impuse de Legea nr.31/1990 R în dosarul de lichidare judiciară a SC” L.C ” SRL.
Pe fondul cauzei prima instanţă a constatat că astfel cum rezultă din actul constitutiv autentificat sub nr.8214/02.12.2003, SC” L.C ” SRL Piatra Neamţ a fost înfiinţată având şi doi asociaţi S.G.L.E şi S.G.M, fiecare cu un aport la capitalul social de 1.000.000 lei ROL reprezentând 50% din capitalul social divizat în 10 părţi sociale. Prin actul constitutiv la art.11 s-a stabilit că SC” L.C ”SRL este administrată şi reprezentantă de către asociaţii S.G.L.E şi S.G.M, cu puteri decizionale egale. Că totodată potrivit art.12 din actul constitutiv, administratorii au puterile şi răspunderile prevăzute de Legea nr.31/1990 republicată, printre care la litera „a” se menţionează că administrează patrimoniul societăţii şi răspuns pentru păstrarea integrităţii acestuia”:
Prin Legea nr.31/1990 republicată, referindu-se la societăţile cu răspundere limitată, legiuitorul stabileşte prin art.191(1) că: „hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală”, care decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, iar în cursul soluţionării cauzei, pârâta S.G.L.E nu a făcut dovada că adunarea generală a asociaţilor a hotărât vânzarea chioşcului.
Se arată că asociata S.G.L.E prin factura fiscală nr.2476977/29.08.2006 a vândut către SC” L.L.C ” SRL Piatra Neamţ reprezentată legal prin G. E. un chioşc metalic situat în Piatra Neamţ, str. Baltagului – Piaţa Centrală pentru suma de 58.548 lei, iar apărările pârâtelor, prin care justifică vânzarea bunului respectiv doar de către un asociat – S.G.L.E , fost înlăturate deoarece la data respectivă avea şi calitatea de administrator întrucât S.G.M se retrăsese din calitatea de asociat SC” L.C ” SRL.
Reţine de asemenea instanţa că cererea de retragere a lui S.M din calitatea de asociat a SC” L.C ” SRL a fost adresată instanţei la data de 26.05.2006, dar abia prin sentinţa civilă nr.715/COM/din 18.05.2007 pronunţată în dos. nr.1126/103/2006 Tribunalul Neamţ – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ rămasă irevocabilă admiţând cererea reclamant ului, instanţa i-a act de retragerea asociatului S.G.M din SC” L.C ” SRL. Prin aceeaşi sentinţă a fost dizolvată SC” L.C ” SRL şi deschizând procedura lichidării a fost desemnat lichidator judiciar avocat Trifescu Valentin, dispunându-se înscrierea dizolvării la ORC Neamţ şi publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a IV – a.
La data de 20.08.2006 când a fost vândut chioşcul metalic prin factura fiscală nr.2476977, S.M încă avea calitatea de asociat la SC”L.C ”SRL, astfel că instanţa admiţând acţiunea formulată, a dispus anularea facturii fiscale nr.2476977/29.06.2006 intervenită între SC”L.C ”SRL Piatra Neamţ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele SC”L.L.C ” SRL şi S.G.L.E .
În motivarea apelului apelanţii susţin că societatea reclamantă a fost dizolvată iar la momentul judecării cauzei nu s-a stabilit pasivul societăţii care să nu poată fi achitat decât prin anularea vânzării chioşcului şi astfel greşit s-a respins excepţia prematurităţii.
Susţin apelanţii că cei doi asociaţi ai societăţii reclamante aveau câte un chioşc cu valori aproximativ egale de 1,1 miliarde lei iar apelanta S.G.L.E a inventariat corect bunurile iar celălalt asociat ar fi sustras o parte din bunuri, că acesta din urmă nu ar fi contribuit la plata furnizorilor. Mai susţine apelanta că vânzarea a fost efectuată cu bună credinţă iar preţul achitat integral, că celălalt asociat a rămas în posesia unui autoturism. Se arată că chioşcul a fost vândut de apelanta S.G.L.E deoarece avea calitate de administrator iar la data vânzării celălalt asociat formulase cerere de retragere din societate şi a apreciat că a rămas ca asociat cu puteri depline, că dizolvarea societăţii s-a dispus cu un an mai târziu decât vânzarea.
Societatea comercială apelantă arată că a cumpărat chioşcul cu bună credinţă, că vânzarea s-a realizat pentru ca societatea să poată efectua plata datoriilor.
Susţine, de asemenea, asociata S.G.L.E că nu a convocat adunarea generală având în vedere că era administrator cu puteri depline.
Prin întâmpinare intimata – prin lichidator – arată că în cauză nu exista o adunare generală pentru a hotărî înstrăinarea chioşcul şi nu s-a demonstrat necesitatea vânzării chioşcului. Se susţine că acţiunea în anulare a facturii nu este condiţionată de îndeplinirea de către lichidator a atribuţiilor sale.
Prin decizia nr. 48/27 Iunie 2008 s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată şi a fost bligat intimatul să plătească apelantei SC”L.L.C ” SRL suma de 595 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond şi ambelor apelante suma de 601,15 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut următoarele că aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, în forma însuşită de lichidatorul societăţii, reclamantul solicitând anularea facturii fiscale a înţeles să solicite, în fapt, anularea actului juridic care este dovedit cu factura fiscală, respectiv anularea contractului de vânzare cumpărare a chioşcului din municipiul Piatra Neamţ – Piaţa Centrală şi promisiunii de vânzare a terenului în suprafaţă de 10 mp pe care este edificat chioşcul vândut.
În raport de actul juridic contestat reclamantul invocă drept temei pentru anularea acestuia lipsa preţului (preţ fictiv), preţ neserios, lipsa acordului de voinţă al unuia dintre asociaţi (filele 2-3 ds.3551/279/2007), lipsa hotărârii adunării generale şi lipsa urgenţei vânzării imobilului (fila 105 dosar tribunal).
În fapt
Societatea comercială reclamantă a fost constituită de doi asociaţi – apelanta S.G.L.E şi S.G.M, fiecare cu o participare de 50% din capitalul social (fila 116-123 dosar tribunal).
Potrivit art.11 din Actul constitutiv ambii asociaţi administrau societatea cu puteri decizionale egale.
În data de 25.05.2006 asociatul S.G.M a solicitat instanţei să ia act de retragerea sa din societate.
În data de 29.08.2006 societatea reclamantă – prin apelantă administrator vinde SC”L.L.C ” SRL construcţie cu utilităţi, edificată pe suprafaţa de 10 mp teren, situat în municipiul Piatra Neamţ – Piaţa Centrală, (teren în valoare de 400 lei iar construcţia de 8750 lei , filele 112-114) vânzare materializată, ad probationem, în factura fiscală 2476977/29.08.2006 (fila 14 dosar 3551/279/2007).
Aşa cum rezultă din factura fiscală menţionată, obiectul vânzării – teren în suprafaţă de 10 mp şi construcţia cu utilităţi – a fost înstrăinat (promis spre înstrăinare pentru teren) pentru preţul de 58.548 lei.
Din preţul vânzării, apelanta S.G.L.E susţine că au fost achitate facturile fiscale depuse la dosar (filele 32-96), conform chitanţelor depuse în copie la dosar (filele 15-31 dosar tribunal).
În drept
1. Referitor la fictivitatea preţului.
Preţul, obiectul prestaţiei cumpărătorului, este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare, lipsa preţului ori fictivitatea acestuia atrage nulitatea actului juridic, cel puţin ca vânzare cumpărare.
Aşa cum rezulta din factura invocată, preţul vânzării a fost stabilit de părţi la 58.548 lei.
Cum din înscrisul probator aflat la dosarul cauzei rezultă preţul vânzării, reclamanta avea obligaţia să facă dovada fictivităţii preţului conform art.1169 sau 1175 Cod civil, probă care nu a fost realizată.
Mai mult, faptul că preţul a fost real, rezultă şi din împrejurarea invocată de asociatul-apelant care face dovada efectuării unor plăţi din preţul primit pentru vânzarea efectuată.
2. Referitor la caracterul serios al preţului.
Potrivit art.1303 preţul trebuie să fie serios.
Preţul este serios dacă acesta nu este disproporţionat de mic în raport de bunul vândut, astfel ca acesta să nu constituie cauza vânzării.
Aşa cum rezultă din probele administrate şi cum s-a reţinut de instanţă, imobilele ce au fost obiectul contractului încheiat au fost achiziţionate cu 8750 lei (476 lei teren şi 8274 lei construcţii) şi au fost vândute cu 58.548 lei. Faţă de aceste împrejurări instanţa reţine ca fiind pe deplin dovedit caracterul serios al preţului, chiar dacă acesta ar fi inferior preţului de piaţă al unor astfel de bunuri, caracterul serios al preţului existând chiar şi în situaţia în care preţul ar fi lezionar pentru vânzător, împrejurare nedovedită însă, chiar reclamanta susţinând că valoarea cu care bunul ar fi fost înregistrat în este de 50.000 lei.
3. Referitor la lipsa acordului celuilalt asociat şi a hotărârii adunării generale.
Societatea comercială vânzătoare era constituită din doi asociaţi ambii având şi calitatea de administratori cu puteri decizionale egale (fila 121).
Potrivit art.197 cu referire la art.76 alin.1 din Legea nr.31/1990 administratorii iau decizii în unanimitate doar dacă prin actul constitutiv este prevăzută clauza ca administratorii să lucreze împreună.
Cum o astfel de clauză nu a fost convenită de părţi prin actul constitutiv, şi astfel oricare din administratori putea să angajeze societatea în relaţie cu terţii.
Sub acest aspect, faţă de dispoziţiile legii şi a actului constitutiv (pct.11) apelanta administrator avea dreptul să angajeze societatea reclamantă în relaţiile cu terţii, actele încheiate fiind opozabile reclamantei chiar dacă ar fi depăşit obiectul de activitate.
Este adevărat că încheierea contractului de vânzare cumpărare nu a fost hotărâtă de adunarea generală a asociaţilor.
Legea nr.31/1990 nu prevede o astfel de limitare a puterii de decizie a administratorului din cadrul societăţilor cu răspundere limitată, art.146 din fiind aplicabil doar societăţilor pe acţiuni.
O astfel de limitare a puterilor administratorului nu este prevăzută nici prin actul constitutiv, adunarea generală a asociaţilor neavând o astfel de atribuţie (art.10).
Este adevărat că potrivit art.12 lit. a din actul constitutiv administratorul are obligaţia să administreze patrimoniul societăţii şi răspunde pentru păstrarea integrităţii acestuia. Această clauză din actul constitutiv nu poate fi interpretată ca o interzicere a administratorului de a efectua acte de dispoziţie deoarece potrivit art.12 lit.b din acelaşi act constitutiv administratorul poate să „încheie orice operaţii economice în contul societăţii pentru realizarea obiectului de activitate”. Aşadar administratorul reclamantei putea să încheie acte de dispoziţie dacă acestea erau necesare realizării obiectului de activitate.
Apelanta a făcut dovada că preţul vânzării a fost destinat achitării facturilor societăţii reclamante iar aceasta din urmă nu a dovedit contrariul.(V.P)
