În motivarea celor două cereri se susţine în primul rând faptul că persoanele sus-arătate au dat dovadă de un management defectuos, nu au justificat creditele acordate debitoarei, au concediat în mod ilegal mai mulţi salariaţi, au generat datorii către agenţii economici parteneri ai debitoarei. Pe de altă parte, deşi în cadrul şedinţei adunării generale a acţionarilor organizată de administratorul judiciar la data de 17.06.2010 a fost desemnat în calitate de administrator special al debitoarei d-nul C, ulterior şi la solicitarea acţionarilor, la data de 01.10.2010 această hotărâre a fost revocată, în calitate de administrator special desemnându-se d-l B. Nu în ultimul rând se arată că deşi la data de 13.09.2010 debitoarea a depus la AJOFM Iaşi documentaţia privind constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, completată şi rectificată, până în prezent nu s-a obţinut aprobarea din partea acestei instituţii pentru acordarea sumelor necesare plăţii drepturilor salariale. Prin adresa …./16.09.2010 AJOFM Iaşi solicită ca respectiva documentaţie să fie completată cu încheierea prin care s-a dispus măsura ridicarea dreptului de administrare al SC A IAŞI SA.
În drept sunt invocate disp. art. 47, alin. 5 din legea 85/2006.
Având în vedere procedura de citare îndeplinită pentru termenul de soluţionare stabilit, instanţa acorda cuvântul cu privire la cererile formulate şi având în vedere înscrisurile depuse reţine:
În primul rând instanţa constată că în cadrul celor două cereri întemeiate pe disp. art. 47, alin. 5, deşi au acelaşi obiect – ridicare drept de administrare – sunt nominalizate persoane diferite astfel: d-l ec. C şi d-na ec. O în cererea celor cinci persoane fizice, angajaţi ai SC A IAŞI SA respectiv d-l B în cererea administratorului judiciar M.
Deşi cererile se vor soluţiona concomitent instanţa va detalia separat aspectele specifice fiecăreia.
Astfel, în ceea ce priveşte cererea celor cinci persoane instanţa consideră că cererea acestora a rămas fără de obiect prin faptul că se face referire şi trimitere la d-l ec. C şi d-na ec. O, care deşi au făcut parte din conducerea SC A IAŞI SA, prin deciziile …/01.10.2010 respectiv ….28.10.2010 contractul de muncă a încetat.
În considerarea celor sus-arătate instanţa va analiza doar aspectele legate de fondul cererii formulate de administratorul judiciar M al debitoarei, reprezentat prin administratorul special d-l B, desemnat ulterior.
În conformitate cu situaţia economică a debitoarei instanţa reţine că în primul rând se remarcă aspecte ale unui management neperformant.
Astfel, din înscrisurile depuse rezultă că la ora actuală SC A IAŞI SA înregistrează datorii foarte mari în condiţiile în care, fiind în perioadă de observaţie, activitatea firmei este practic încetată.
Pe de altă parte se remarcă o situaţie socială dificilă în condiţiile în care, neexistând fonduri pentru plata salariilor, angajaţii, în număr semnificativ, nu şi-au mai încasat retribuţiile de mai bine de jumătate de an. În acest sens există posibilitatea ca AJOFM Iaşi să aprobe sume de bani pentru plata retribuţiilor din fondul de garantare, în conformitate cu disp. art. 2 din legea 200/2006.
Nu în ultimul rând este de subliniat faptul că administratorul special d-l B nu a iniţiat, întocmit ori propus spre aprobarea creditorilor un plan de reorganizare a debitoarei şi nu s-a îngrijit de paza şi conservarea bazei materiale a SC A IAŞI SA, motiv pentru care administratorul judiciar M SPRL a încunoştiinţat instanţa asupra faptului că s-a înregistrat sustragerea unor bunuri cel puţin din momentul deschiderii procedurii insolvenţei.
În doctrină s-a arătat că ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea înseamnă pierderea dreptului de a iniţia, perfecta ori executa operaţiuni comerciale, chiar dacă acestea nu privesc, în mod direct, bunurile din averea sa.
Dreptul de a administra bunurile şi de a dispune de ele înseamnă conservarea patrimoniului şi punerea în valoare a elementelor acestora, inclusiv prin înstrăinarea ori constituirea de sarcini asupra lor.
În literatura de specialitate s-a subliniat că ridicarea dreptului de administrare a debitorului priveşte şi prerogativa de a sta în justiţie, ca reclamant sau pârât, în ceea ce priveşte bunurile de care a fost desesizat. Prin ridicarea dreptului de administrare a averii, debitorul nu devine incapabil. Debitorul persoană fizică poate încheia orice acte cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, cu excepţia celor prin care se aduce atingere masei de bunuri ce alcătuiesc fondul de comerţ.
De la ridicarea dreptului de administrare a debitorului există o excepţie, atunci când acesta şi-a declarat intenţia de reorganizare, situaţie în care efectul ridicării dreptului este suprimat.
Per a contrario, cum debitorul prin administratorul special nu a formulat un astfel de plan, iar nedepunerea acestuia în condiţiile în care există premizele redresării nu a fost în nici un fel justificată, se impune admiterea cererii formulată de administratorul judiciar M.
Motivat de aceste aspecte instanţa consideră că în temeiul art. 47, alin. 5 şi 6 din legea 85/2006 cererile formulate sunt întemeiate urmând să le admită în parte şi să ridice dreptul de administrare al SC A IAŞI SA.
În privinţa cererii accesorii formulate de administratorul judiciar prin care solicită să se confirme încetarea atribuţiilor Consiliului de Administraţie al debitoarei în conformitate cu disp. art. 3, alin. 30 din legea 85/2006 instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. 1 din privind procedura insolvenţei, odată cu deschiderea procedurii insolvenţei prin sentinţa comercială nr…./S/11.03.2008, irevocabilă „deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu şi-a declarat, in condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare”.
În consecinţă nu este necesar ca instanţa să se pronunţe cu privire la aspectul confirmării încetării atribuţiilor Consiliului de Administraţie a SC A IAŞI SA, atâta timp cât dispoziţia aplicabilă este „de la lege”.
