Procedura insolvenţei.
Legea 85/2006
Adunarea generală a creditorilor hotărăşte asupra numirii lichidatorilor la reconsolidarea comitetului creditorilor – art. 13,15 din Legea 85/2006.
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,
de administrativ şi fiscal
Decizia nr. 837 din 16 decembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 117/2008, Tribunalul Bacău a infirmat planul de reorganizare depus de Societatea Comercială – debitoare “M.E.” S.A Bacău şi în temeiul art. 102 alin. 3 şi art. 107 lit. “b” din a dispus începerea procedurii falimentului şi dizolvarea societăţii comerciale, fiind desemnat lichidator judiciar “CC”.
S-a reţinut de instanţa de fond că Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 99/10 martie 2008, pronunţată în cauză, au fost admise cererile formulate de creditoarele Agenţia Naţională Apele Române Direcţia Apelor Şiret Bacău şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, s-a anulat Hotărârea Adunării Creditorilor din 14 februarie 2008, de la S.C “M. E” S.A BACĂU, privind votarea plenului de reorganizare şi sa stabilit termen pentru revotarea acestui plan, la 01 aprilie 2008, iar pentru confirmarea planului s-a stabilit termen la 11 aprilie 2008.
Deoarece planul nu a fost acceptat de către creditorii garantaţi şi cei bugetari, ci doar de categoria creditorilor chirografari, în temeiul art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a infirmat planul de organizare propus de către debitoare şi în baza art. 102 alin. 3 din această lege, a dispus începerea procedurii de faliment, în condiţiile prevăzute de art. 107 al. 1, lit. B din Legea insolvenţei.
În conformitate cu art. 107 al. 2, lit. a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei, iar în temeiul lit. “b”, a fost numit un lichidator judiciar, căreia i s-au stabilit atribuţiile, conform art. 25 din lege, precum şi remuneraţia.
Judecătorul sindic a mai dispus predarea gestiunii falitei, de la administratorul judiciar către lichidatorul judiciar, precum şi notificarea intrării în faliment a societăţii debitoare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs administratorul judiciar al S.C “M. E” SA BACĂU, Societate de lichidare Galaţi şi “A I. T”, “S. C. L” şi “G V”, care au susţinut că este nelegală.
Astfel, judecătorul sindic şi-a depăşit competenţele, în sensul că adunarea comitetului creditorilor, care deţine peste 90 % din masa credală, în unanimitate a hotărât în data de 03 aprilie 2008, ca lichidator să fie administratorul judiciar care a gestionat procedura până atunci.
Deşi această hotărâre a comitetului creditorilor nu a fost contestată şi este valabilă, judecătorul sindic a desemnat un alt lichidator, fără să precizeze că este provizoriu, care este temeiul de drept al desemnării şi de ce nu este valabilă propunerea creditorilor.
În plus, lichidatorul desemnat de către judecătorul sindic nu poate fi considerat lichidator în această procedură, acesta trebuind să-şi exercite profesia într-o formă de organizare din cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, la sediul propriu declarat de Uniunea Naţională a Practicienilor în din România şi nu la domiciliu, cum este cazul în speţă.
În plus, recurenţii, persoane fizice, au contestat şi deschiderea procedurii de faliment, determinat de faptul că legea nu dă dreptul unei creanţe sub condiţie să participe la distribuire şi creditorul să aibă drept de vot, cum este cazul Administraţiei Finanţelor Publice, susţinând totodată că nu i sar fi dat cuvântul şi administratorului special al societăţii debitoare aflat în sala de judecată şi care de fapt a iniţiat procedura.
Pentru aceste motive aceşti recurenţi au solicitat constatarea nelegalităţii votului exprimat şi a valabilităţii planului, în condiţiile existenţei a două categorii de creditori care au analizat acest plan şi menţinerea administratorului judiciar desemnat de societatea debitoare.
În subsidiar, recurenţii au solicitat păstrarea mandatului administratorului judiciar, ca lichidator, aceasta fiind opţiunea creditorilor.
La rândul său, administratorul judiciar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, iar pe fond, numirea sa ca lichidator judiciar.
În subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând motivele de recurs, actele şi lucrările dosarului precum şi sentinţa recurată, instanţa – Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Judecătorul sindic, prin sentinţa civilă pronunţată, a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, în mod corect planul de reorganizare a fost infirmat, motivat de faptul că din procesul verbal al Administratorilor Creditorilor din 01 aprilie 2008 rezultă existenţa a trei categorii de creanţe dintre care două categorii nu au acceptat planul respectiv creditorii bugetari şi cei garanţi.
Faţă de cele menţionate, în mod corect, judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 102 alin. 3 şi art. 107 din Legea 85/2006 şi a dispus începerea procedurii falimentului.
Cu privire la creanţa Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, din procesul verbal încheiat la 01 aprilie 2004 rezultă că nici un creditor nu a formulat obiecţiuni cu privire la respingerea planului de reorganizare.
Referitor la modalitatea de numire a lichidatorului se reţine următoarele:
Judecătorul sindic nu a încălcat prevederile Legii nr. 85/2006 şi nici nu “a intrat în coliziune cu interesele creditorilor” cum menţionează recurentul administrator judiciar; astfel, art. 17 pct. 2 din Legea 85/2006, prevede în mod expres atribuţiile comitetului creditorilor şi unde stipulează să recomande adunării creditorilor numirea, hotărârea luându-se de Adunarea generală a creditorilor, art. 13 15 din Legea 85/2006.
De asemenea, din actele dosarului a rezultat că lichidatorul judiciar desemnat C.G, îndeplineşte toate cerinţele Legii 85/2006 cât şi Legea 254/14 iulie 2007: mai trebuie reţinut că sa depus oferta de către Cabinetul individual de insolvenţă C.G. filele 81 – 83 Voi. 2 dosar.
De asemenea, s-a mai criticat faptul că judecătorul sindic nu ar fi scris desemnat provizoriu lichidatorul şi nici nu a consultat creditorii aflaţi în sală, cu privire la retribuţia acordată acestora; nu era necesară această menţiune atâta timp cât legea prevede art. 11 lit. “c” din Legea 55/2006, iar din preambulul sentinţei civile nu rezultă că reprezentanţii creditorilor au cerut intrarea în faliment, să facă vreo referire la remuneraţia lichidatorului.
Recurenţii persoane fizice au mai arătat prin cererea de recurs faptul că nu s-a dat cuvântul debitoarei.
Recurenţii au calitatea de creditori şi nu justifică ce interes şi drept procedural li sar încălca, dar din preambulul sentinţei rezultă că sau comunicat susţinerile părţilor fila 84 dosar tribunal.
