Prin cererea disjunsă şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 9.11.2005, sub nr. de mai sus, reclamanta VARGA (fostă GANEA) AMALIA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul GANEA OVIDIU partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei respectiv apartamentul nr. 16 situat în imobilul din str. Negoiului, nr. 4, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5/16.12.2002 încheiat cu SC Locativ SA Târgu-Mureş cu plata în rate compus din 3 camere şi 9 dependinţe în suprafaţă totală de 81,95 mp, la preţul de 25.000 USD; garajul în valoare de 140.000.000 lei şi alte bunuri mobile, prin atribuirea către reclamantă a apartamentului, cu întabularea dreptului de proprietate exclusivă în cartea funciară, respectiv a garajului şi autoturismului pârâtului şi împărţirea bunurilor mobile în două loturi egale cu eventuala stabilire a unei sulte în favoarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că contribuţia soţilor la dobândirea acestor bunuri este egală. Reclamanta a învederat că în decembrie 2002 au cumpărat apartamentul sus-menţionat.
În drept au fost invocate prev. art. 617 Cod proc. civ.
În dovedire reclamanta a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare apartament cu plata în rate nr. 5/16.12.2002 (f. 5-9), carte de identitate vehicul (f. 10-11), cartea de identitate a vehiculului cu nr. de înmatriculare MS-06-TWW (f. 31), certificat de radiere şi certificat de înmatriculare (f. 32), adresă Unita (f. 33), Încheierea nr. 12282/9.03.2010 (f. 287-288), extras de carte funciară pentru informare nr. 121804-C1-U2 Târgu-Mureş (f. 291-293), adresă (f. 294), chitanţe (f. 295), adeverinţa nr. 1422/26.05.2010 (f. 296), adeverinţă (f. 297).
Prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul registratură la data de 24.01.2006 (f. 23-24) pârâtul a solicitat admiterea în parte a acţiunii introductive, cu cheltuieli de judecată. În motivarea a arătat că deşi au existat discuţii în sensul unui partaj amiabil atât anterior cât şi ulterior pronunţării divorţului, consens nu a existat din cauza pretenţiilor exagerate ale reclamantei. Pârâtul a precizat astfel că masa bunurilor partajabile se compune din următoarele bunuri mobile: o canapea şi două fotolii, un pat dormitor, o maşină de spălat, un dulap de baie, un aragaz şi o hotă, patru scaune şi o chiuvetă. Pârâtul a arătat că nu are pretenţii proprii faţă de reclamantă ci solicită să se constate că comunitatea matrimonială de bunuri se rezumă la bunurile arătate.
În drept au fost invocate prev. art. 115 şi urm. Cod proc. civ, art. 728 şi urm. Cod civ. şi Decizia nr. 91/27.03.2001.
În dovedire pârâtul a depus la dosar facturi fiscale (f. 46-47), contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (f. 152),
La data de 14.02.2006 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură o extindere a acţiunii prin care s-a arătat că în principal solicită includerea în masa bunurilor comune paratjabile a contravalorii autoturismului VW Bora, Variant 1,9 TDI, înmatriculat sub nr. MS-06-TWW, respectiv suma de 288.000.000 (echivalentul a 8.000 Euro la cursul de 36.000 lei/Euro), acest bun fiind dobândit în timpul căsătoriei cu contribuţia egală a soţilor, prin efectul subrogaţiei bunului cu valoarea acestuia iar în subsidiar solicită în contradictoriu cu pârâtul Ganea Ovidiu şi pârâta Bonta Ana desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare descris anterior, încheiat în decembrie 2005, cu scopul vădit al fraudării intereselor sale prin diminuarea masei comune partajabile şi cu complicitatea evidentă a cumpărătoarei, cu readucerea acestui bun în patrimoniul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. S-a precizat că această vânzare efectuată fără plata unui preţ, fără consimţământul reclamantei este fictivă şi are o cauză ilicită.
Reclamanta a arătat că după declanşarea dezbaterilor judiciare în procesul de partaj, în luna decembrie 2005 pârâtul a efectuat o tranzacţie fără consimţământul ei, constând în vânzarea autoturismului sus-menţionat şi care a fost indicat în lista anexă a bunurilor mobile partajabile încă din luna iunie 2005. Reclamanta a învederat că presupusa vânzare a efectuat-o în beneficiul unei prietene apropiate mamei sale, pârâta Bonta Ana, persoană care cunoştea îndeaproape problemele familiale ale soţilor, faptul că au divorţat şi a introdus acţiune civilă de partaj şi că autoturismul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei şi că l-a inclus în masa bunurilor partajabile. Reclamanta a precizat că intenţia pârâtului a fost de a diminua masa bunurilor partajabile cu o valoare importantă reprezentând preţul autoturismului dobândit în timpul căsătoriei iar complicitatea cumpărătoarei este evidentă, constând în fictivitatea vânzării-cumpărării în condiţiile în care avea cunoştinţă de faptul că este un bun comun supus paratjării. Reclamanta a mai învederat că nu s-a plătit niciun preţ, nu s-a predat posesia autovehiculului, doar s-au efectuat formalităţile de radiere şi înmatriculare pe numele cumpărătoarei iar pârâtul continuă să folosească autoturismul cu care se deplasează zilnic la serviciu şi îl întreţine. Totodată reclamanta a menţionat că din informaţiile furnizate de Serviciul circulaţiei rutiere a aflat că la data de 28.12.2005 autoturismul a fost radiat de pe numele pârâtului şi înmatriculat pe numele pârâtei Bonta Ana.
La termenul de judecată din data de 22.03.2006 reclamanta a arătat că nu înţelege să solicite anularea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului ci solicită un drept de creanţă asupra a ½ din valoarea autoturismului.
La termenul de judecată din data de 20.03.2006 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi precizare la acţiunea introductivă (f. 48-49) prin care a arătat că solicită a se constata că apartamentul şi garajul aferent acestuia au fost dobândite în timpul căsătoriei şi constituie bun comun şi că masa bunurilor comune partajabile se compune din bunuri imobile: apartamentul descris anterior şi cumpărat cu plata preţului în rate, la preţul de 25.000 USD, echivalentul a 750.000.000 lei, precizarea valorii acestui imobil urmând a se face în raport de rezultatul unei expertize tehnice în construcţii, apartament cumpărat în timpul căsătoriei, preţul acestuia fiind plătit doar în procent de 60%, echivalentul a 450.000.000 lei, situaţie în care se pune în discuţie reluarea ratelor scadente şi garajul în valoare de 140.000.000 lei şi bunuri mobile: un drept de creanţă asupra valorii autoturismului, apreciat la suma de 8.000 de Euro, echivalentul a 280.000.000 lei şi o serie de bunuri mobile existente în apartament.
S-a învederat că contribuţia soţilor la dobândirea acestor bunuri este egală, solicitând sistarea stării de indiviziune în devălmăşie prin atribuirea apartamentului reclamantei, cu întabularea dreptului de proprietate exclusivă în cartea funciară, respectiv a garajului şi autoturismului pârâtului şi împărţirea bunurilor mobile în două loturi egale cu eventuala stabilire a unei sulte în favoarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a arătat că apartamentul a fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 36/7.06.2003 în timpul căsătoriei prin licitaţie publică şi ulterior amenajat şi modernizat. Reclamanta a învederat că a fost prezentă la licitaţie dar la redactarea contractului, fiind internată de urgenţă în spital, pârâtul a profitat de absenţa ei şi a solicitat înscrierea în contract doar a sa, fără a o informa. S-a mai precizat că preţul de vânzare a apartamentului a fost de 800.000.000 lei iar a garajului de 140.000.000 lei şi că împreună cu pârâtul au plătit avansul în sumă de 255.000.000 lei, diferenţa urmând a fi plătită în 15 ani.
Reclamanta a arătat că deşi contractul a fost încheiat pe numele pârâtului iar chitanţele de plată a ratelor scadente au fost emise pe numele acestuia, trăind şi gospodărindu-se ca soţ şi soţie, împreună au contribuit la plata acestor sume, imobilul cumpărat reprezentând domiciliul lor conjugal. S-a precizat că atât în timpul căsătoriei cât şi după pronunţarea divorţului au convenit ca reclamanta să suporte toate cheltuielile de întreţinere, alimentaţie, menaj fără ca pârâtul să se implice în acest domeniu iar împrejurarea că a fost încheiat contractul doar pe numele pârâtului nu prezintă relevanţă asupra calităţii de bun comun dobândit în timpul căsătoriei. În ceea ce priveşte autoturismul reclamanta a învederat că este de acord cu includerea unui drept de creanţă în masa bunurilor partajabile reprezentând valoarea autoturismului cumpărat în timpul căsătoriei, dar care după a fost înstrăinat fără consimţământul ei, în mod fictiv, cu complicitatea cumpărătoarei, în scopul evident al fraudării intereselor sale.
Ca urmare a solicitării instanţei au fost comunicate la dosar de către SC Locativ SA copii ale următoarelor înscrisuri: cererea nr. 4040/21.11.2002 (f. 63, 64), chitanţe şi facturi fiscale (f. 65, 66, 74, 80, 87, 90-104, 106, 110, 112), adeverinţe (f. 67, 68), certificate fiscale (f. 69, 70), contract de vânzare-cumpărare apartament cu plata în rate nr. 5/16.12.2002 (f. 71-73), proces-verbal/25.11.2002 (f. 75-76), contract de vânzare-cumpărare boxă cu plata în rate nr. 36/7.11.2003 (f. 77-79), proces-verbal/3.11.2003 (f. 81-82), cererea nr. 3156/16.10.2003 (f. 83), proces-verbal de predare-primire a boxei nr. 7/10.11.2003 (f. 84), contract de vânare-cumpărare nr. 6/16.12.2002 (f. 85-86), proces-verbal/25.11.2002 (f. 88-89), situaţia financiară Ganea Ovidiu nr. 1790/4.11.2005 (f. 105), plan de achitare a ratelor apartament (f. 107-109), contract de vânzare-cumpărare nr. 6/16.12.2002 (f. 111), plan de achitare a ratelor boxă (f. 113), contract de împrumut sub semnătură privată (f. 114), situaţia fondului numitei Onea Eugenia nr. 83/28.11.2005 (f. 115),
La data de 1.02.2007 pârâta SC LOCATIV SA a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare şi concluzii scrise (f. 157-158) prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acţiunii introductive. S-a învederat totodată că apartamentul a fost înstrăinat în anul 2002 în urma unei licitaţii publice, câştigător fiind Ganea Ovidiu şi că deşi cererea de participare la licitaţie a fost completată sub numele Ganea Ovidiu-Amalia, la licitaţia propriu-zisă a participat numai Ganea Ovidiu fără ca acesta să prezinte o împuternicire din partea soţiei în vederea reprezentării ei la licitaţie, astfel că doar acesta a fost declarat câştigător, procesul-verbal de adjudecare şi contractul de vânzare-cumpărare fiind întocmit doar pe numele lui. S-a precizat de asemenea că situaţia este identică şi în ceea ce priveşte achiziţionarea garajului nr. 2 şi a boxei nr. 7.
La data de 12.04.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară încuviinţată în cauză (f. 176-185).
La termenul de judecată din data de 11.09.2005 s-au depus la dosar răspuns la obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză (f. 197-203).
La termenul de judecată din data de 31.10.2007 a fost încuviinţată de instanţă efectuarea unei noi expertize în construcţii, noul raport de expertiză tehnică întocmit fiind depus la dosar la filele 227-233.
La termenul de judecată din data de 11.06.2008 instanţa a dispus în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ. suspendarea judecării prezentei pricini până la soluţionarea acţiunii civile ce formează obiectul dosarului nr. 1078/320/2007 al Judecătoriei Târgu-Mureş prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânazare-cumpărare a imobilului a cărui partajare se solicită prin prezenta acţiune.
La termenul de judecată din data de 5.05.2010 instanţa a dispus repunerea acestei cauze pe rol, fiind depusă la dosar în acest sens copia certificată a Sentinţei civile nr. 2146/19.03.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1078/320/2007 devenită irevocabilă prin nerecurare (f. 280-285).
La data de 24.03.2010 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură extindere a acţiunii civile (f. 271) prin care a solicitat includerea în masa bunurilor comune partajabile şi a sumei de 36.000 lei, echivalentul a 9.000 de Euro reprezentând chiria încasată de pârât cu prilejul închirierii apartamentului proprietate comună. Reclamanta a mai învederat că a fost nevoită să părăsească apartamentul deoarece pârâtul a schimbat yala şi i-a interzis să mai locuiască acolo iar după plecarea ei la scurt timp pârâtul s-a mutat în locuinţa mamei sale iar ulterior în Sânişor unde şi-a construit o casă, încercând să vândă apartamentul fără să îi recunoască calitatea de coproprietară devălmaşă. S-a învederat că din anul 2006 permanent în apartament au locuit chiriaşi, o perioadă au stat 8 muncitori de la o firmă din Ungaria care plăteau 400 Euro pe lună iar după aceea au locuit alte persoane, iar în prezent stau două femei care lucrează la SC AZOMUREŞ SA şi care i-au declarat că plătesc o chirie de 250 Euro/lună. Reclamanta a arătat că dat fiind că sumele reprezentând chirii au fost încasate de către pârât şi reprezintă fructele bunului comun, solicită a fi avute în vedere la partaj în cote egale fiecăruia.
La termenul de judecată din data de 5.05.2010 faţă de motivele invocate în această cerere de extindere de acţiune formulată de reclamantă şi precizată la acest termen, instanţa, apreciind că este vorba de o modificare de acţiune şi având în vedere termenul la care a fost depusă, faţă de prevederile art. 132 şi art. 103 alin. 1 Cod proc. civ. a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a-şi modifica cererea.
În cadrul cuvântului pe fondul cauzei reclamanta a arătat că solicită atribuirea apartamentului pârâtului cu obligarea acestui să plătească reclamantei sulta corespunzătoare aportului acesteia de ½ până la momentul pronunţării divorţului, luându-se în considerare valoarea imobilului din expertiză. Totodată părţile au arătat că bunurile mobile s-au împărţit pe cale amiabilă.
Reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură „Concluzii scrise” (f. 301-302).
La termenul de judecată din data de 22.03.2006 instanţa a administrat proba cu interogatoriul reciproc al părţilor, răspunsurile acestora la întrebări fiind consemnate şi ataşate la dosar la filele 40-42 şi 43-45.
Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri constând în actele depuse de către părţi la dosar şi proba testimonială cu martorii Oţel Mioara, Fărcaş Olga Timea, Covrig Claudiu Alexandru, Puiac Emilia, Buta Traian, Bărdaş Maria) declaraţiile acestora date sub prestare de jurământ fiind consemnate şi ataşate la dosar la filele 54, 55-56, 122, 123, 124 şi respectiv 130.
La acest dosar a fost conexat dosarul nr. 5824/2006 al Judecătoriei Târgu-Mureş prin încheierea din 6.12.2006 şi acvirat dosarul nr. 6714/2005 al Judecătoriei Târgu-Mureş.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine că acţiunea astfel cum a fost precizată este parţial întemeiată pentru următoarele motive:
Prin sentinţa civilă nr. 4416/9.11.2005 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 6714/2005 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 19.01.2002, prin acordul soţilor şi reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei respectiv acela de Varga. Prin această hotărâre irevocabilă s-a dispus totodată disjungerea cererii de partaj a bunurilor comune şi înregistrarea acesteia sub nr. 9837/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 2146/19.03.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1078/320/2007, instanţa a admis cererea formulată de reclamanta Ganea Amalia în contradictoriu cu pârâţii Ganea Ovidiu, Pop Gorea Paul şi Pop Anna şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2631/15.12.2006 la BNP „Nagy Gabriela” din Târgu-Mureş, privind apartamentul nr. 16 compus din 3 camere şi dependinţe din imobilul situat în Târgu-Mureş, str. Negoiului, nr. 4, sc. A, jud. Mureş, înscris în CF nr. 92215/N Col. Tg. Mureş şi CF 92215/XVI ind. Tg. Mureş nr. cad. 3511/256/1/1/1/2/3/X/VI precum şi boxa nr. 7 din acelaşi imobil, înscrisă în CF nr. 92215/N col. Tg. Mureş şi CF nr. 92215/B/VII ind. Tg.Mureş, nr. cad. 3511/256/1/1/1/2/3/B/VII. Totodată instanţa a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului în sensul radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâţilor Pop Gorea Paul şi Pop Anna asupra imobilului sus-menţionat, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului Ganea Ovidiu şi respectiv al obligării pârâtului Ganea Ovidiu să restituie pârâţilor Pop Gorea Paul şi Anna preţul apartamentului, echivalentul în lei a sumei de 33.000 USD.
Această hotărâre a devenit irevocabilă prin nerecurare.
La data de 16.12.2002, între pârâţii Ganea Ovidiu în calitate de cumpărător şi SC Locativ SA în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5 având ca obiect imobilul situat în Târgu-Mureş, str. Negoiului, tronson A, nr. 4, ap. 16 compus din 3 camere şi 9 dependinţe, în suprafaţă totală de 81,95 mp. Preţul acestui apartament a fost de 24.772 USD cu TVA, respectiv 831.744.672 lei cu TVA la cursul BNR din data licitaţiei, conform procesului-verbal de adjudecare din 25.11.2002. Cumpărătorul a achitat cu titlu de avans cu chitanţa nr. 7322855 şi nr. 7322895 suma de 255.000.000 lei cu TVA reprezentând 7.594,71 USD cu TVA la data adjudecării, iar diferenţa de 17.177,29 USD cu TVA urmând a se achita pe o perioadă de 15 ani, în 180 rate lunare egale de 95,43 USD cu TVA, cu o dobândă anuală de 6% în USD la soldul restant, conform anexei la acest contract şi care face parte din contract. Plata ratelor urma a se face în numerar, în lei, la cursul de schimb comunicat de BNR la data de 1 a fiecărei luni la casieria vânzătorului sau prin virament în contul acestuia până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, începând cu luna imediat următoare celei în care s-a semnat prezentul contract.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor Covrig Claudiu Alexandru (f. 122), Puiac Emilia (f. 123), Buta Traian (f. 124) şi Bărdaş Maria (f. 130) cu situaţia financiară a pârâtului Ganea Ovidiu (f. 105) instanţa apreciază că avansul pentru apartament a fost achitat de pârât din economiile făcute de acesta înainte de căsătorie şi aflate în contul acestuia deschis la CAR Azomureş. Astfel instanţa constată că la data de 26.11.2002, chiar în ziua achitării sumei de 255.000.000 lei cu titlu de avans (f. 76) reclamantul a retras din cont suma de 310.000.000 lei. Acest aspect se coroborează şi cu cele declarate de martorul Covrig Claudiu Alexandru care s-a întâlnit pe stradă cu pârâtul şi mama acestuia după ce aceştia ridicaseră de la CAR Azomureş o sumă de bani pentru achitarea avansului. Totodată instanţa constată că în acest cont deschis pe numele pârâtului s-au aflat doar bani depuşi înainte de încheierea căsătoriei.
Instanţa va înlătura cele declarate de martora Fărcaş Olga Timea (f. 55-56) în sensul că banii de avans reprezintă economiile părţilor dinaintea căsătoriei şi banii obţinuţi la nuntă având în vedere că acestea nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în cauză.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor Fărcaş Olga Timea, Buta Traian cu interogatoriul pârâtului, instanţa constată că cei doi soţi şi-au împărţit în timpul căsătoriei obligaţiile de plată a datoriilor şi a cheltuielilor căsniciei, ratele urmând a fi achitate de pârât iar celelalte cheltuieli în cea mai mare parte de reclamantă. Instanţa, luând în considerare valoarea ratei lunare stabilită prin planul de achitare de la fila 107 din dosar şi faptul că nu s-a dovedit în cauză existenţa unor venituri semnificativ mai mari ale vreunuia dintre soţi şi implicit o cotă de contribuţie mai mare, învoiala părţilor cu privire la suportarea datoriilor şi cheltuielilor căsniciei, apreciază că părţile au avut o contribuţie egală la plata lunară a acestor rate pentru apartament.
Totodată instanţa constată din analiza clauzelor acestui contract că dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost dobândit de părţi chiar de la data încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, a realizării acordului de voinţă al părţilor, independent de plata preţului. Ipotecarea acestui imobil şi interdicţia de înstrăinare a acestuia nu afectează momentul dobândirii dreptului de proprietate. De asemenea, plata preţului în rate nu are consecinţe cu privire la momentul transmiterii dreptului de proprietate deoarece este prevăzută ca o modalitatea convenită de părţi în ceea ce priveşte achitarea contravalorii imobilului. Părţile nu au convenit amânarea transferului proprietăţii pentru un moment ulterior încheierii contractului printr-o clauză specială, expresă, până la împlinirea unui termen suspensiv cum ar fi plata preţului sau până la realizarea unei condiţii suspensive.
De asemenea instanţa apreciază că plata avansului de către pârât din economiile sale dinainte de căsătorie determină doar stabilirea unei contribuţii diferită a acestuia la dobândirea acestui imobil care îşi păstrează caracterul de bun comun datorită momentului dobândirii sale şi anume în timpul căsătoriei. Nu poate fi considerat un bun mixt adică parţial propriu şi parţial comun deoarece subrogarea reală este expres reglementată numai pentru bunurile proprii prin art. 31 Cod fam.. Pentru bunurile comune nu se aplică subrogarea reală, fiind inutilă faţă de principiul că orice bun al soţilor este comun câtă vreme nu se dovedeşte că este propriu. În cazul soţilor există regula comunităţii de bunuri, excepţia fiind aceea că unele bunuri anume arătate sunt proprii, încât rezultă că pentru bunurile comune subrogarea parţială este inutilă. Numai în lipsa regulii comunităţii de bunuri subrogarea reală s-ar aplica. Astfel, orice bun dobândit de oricare dintre soţi, afară de cele considerate de art. 31 Cod fam. ca fiind proprii, sunt bunuri comune, indiferent dacă un bun a fost dobândit în parte cu bunuri proprii. Bunurile devin comune în temeiul regulii comunităţii de bunuri din art. 30 alin. 1 Cod fam. şi nu în temeiul subrogaţiei reale cu titlu universal. Oricum, chiar dacă s-ar considera acest imobil un bun mixt, această calificare nu are nicio influenţă asupra modului de determinare a contribuţiei fiecărei părţi la dobândirea bunului sau cu privire la atribuirea imobilului, mai exact asupra scopului urmărit de părţi în cadrul unui partaj.
Prin urmare, faţă de prevederile art. 30 alin. 1 Cod fam. şi luând în considerare cele expuse anterior, instanţa constată că apartamentul sus-menţionat reprezintă bun comun al soţilor şi face parte din masa bunurilor părţilor supuse partajului.
Diferită este însă, având în vedere cele arătate mai sus, contribuţia soţilor la dobândirea acestui bun imobil.
Având în vedere că ratele cu privire la acest imobil sunt datorate până în luna decembrie 2017, instanţa urmează a stabili contribuţia soţilor la plata acestui apartament până la data desfacerii căsătoriei şi implicit cota de contribuţie a fiecăruia la ratele achitate în perioada ianuarie 2003-noiembrie 2005.
Astfel instanţa constată că din preţul total al apartamentului nr. 16-83.174,47 lei (24.772 USD) (conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5/16.12.2002) pârâtul Ganea Ovidiu a achitat exclusiv şi integral avansul în cuantum de 25.500 lei (7.594,71 USD) şi care reprezintă 30,66% din valoarea totală a apartamentului. Prin urmare a mai rămas de plată 69,34% din valoarea acestui apartament până la achitarea lui integrală şi care urma a fi achitată în 180 de rate. Până la data desfacerii căsătoriei, noiembrie 2005 au fost achitate 35 de rate. Prin urmare, dacă 180 de rate echivalează cu 69,34% din valoarea imobilului, atunci 35 de rate echivalează cu 13,48% din valoarea imobilului. Astfel soţii au achitat în mod egal până desfacerea căsătoriei 13,48% din valoarea imobilului, adică fiecare câte 6,74%.
La data de 7.11.2003 între pârâţii Ganea Ovidiu în calitate de cumpărător şi SC Locativ SA în calitate de vânzător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 36 având ca obiect boxa nr. 7 amplasată în demisolul blocului din Târgu-Mureş, str. Negoiului, tronson A, nr. 4, cu o suprafaţă de 2,34 mp. Preţul acestei boxe a fost de 501,23 USD, respectiv 16.992.198 lei la cursul BNR din data licitaţiei, conform procesului-verbal de adjudecare din 3.11.2003. Cumpărătorul a achitat cu titlu de avans cu chitanţa nr. 3760059/4.11.2003 suma de 5.097.633 lei reprezentând 150,37 USD la data adjudecării, iar diferenţa de 350,86 USD urmând a se achita pe o perioadă de 3 ani, în 36 rate lunare egale de 9,75 USD, cu o dobândă anuală de 6% în USD la soldul restant, conform anexei la acest contract şi care face parte din contract. Plata ratelor urma a se face în numerar, în lei, la cursul de schimb comunicat de BNR la data de 1 a fiecărei luni la casieria vânzătorului sau prin virament în contul acestuia până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, începând cu luna imediat următoare celei în care s-a semnat prezentul contract.
Acest bun a fost dobândit de părţi în timpul căsătoriei iar din analiza clauzelor contractuale instanţa constată că dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost transmis chiar de la data încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare. Părţile nu au convenit amânarea transferului proprietăţii pentru un moment ulterior încheierii contractului printr-o clauză specială, expresă, până la împlinirea unui termen suspensiv cum ar fi plata preţului sau până la realizarea unei condiţii suspensive.
Faţă de prevederile art. 30 alin. 1 Cod fam. şi luând în considerare faptul că în cauză nu s-a dovedit că acest bun a fost achitat doar din economiile proprii ale unuia dintre soţi sau din valoarea unui bun propriu, respectiv că ar fi operat subrogarea reală, instanţa constată că boxa nr. 7 reprezintă bun comun al soţilor şi face parte din masa bunurilor supuse partajului, prezumţia relativă de bun comun nefiind răsturnată.
Având în vedere că ratele cu privire la acest imobil s-au plătit până în noiembrie 2006, instanţa va stabili contribuţia soţilor la plata acestei boxe până la data desfacerii căsătoriei, mai exact cota fiecăruia la avansul şi ratele achitate în perioada decembrie 2003-noiembrie 2005.
Faţă de împrejurarea că nu s-a dovedit în cauză existenţa unor venituri semnificativ mai mari ale vreunuia dintre soţi şi implicit o cotă de contribuţie mai mare, învoiala părţilor cu privire la suportarea datoriilor şi cheltuielilor căsniciei apreciază că părţile au avut o contribuţie egală la plata avansului şi a ratelor lunare datorate pentru această boxă.
Astfel instanţa constată că din preţul total al boxei nr. 7-1.699,22 lei (501.23 USD) (conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 36/7.11.2003) reclamanta şi pârâtul au achitat în mod egal avansul în cuantum de 5.097,633 lei (150,37 USD) şi care reprezintă 30% din valoarea totală a boxei. Prin urmare a mai rămas de plată 70% din valoarea acestei boxe până la achitarea integrală şi care urma a fi achitată în 36 de rate. Până la data desfacerii căsătoriei, noiembrie 2005 au fost achitate 24 de rate. Prin urmare, dacă 36 de rate echivalează cu 70% din valoarea imobilului, atunci 24 de rate echivalează cu 46,66% din valoarea imobilului. Astfel soţii au achitat în mod egal până desfacerea căsătoriei 76,66% din valoarea boxei, adică fiecare câte 38,33%.
La data de 16.12.2002 între pârâţii Ganea Ovidiu în calitate de cumpărător şi SC Locativ SA în calitate de vânzător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 având ca obiect garajul nr. 2 amplasat în Târgu-Mureş, str. Negoiului, tronson A, nr. 4, în suprafaţă totală de 19,26 mp. Preţul acestui garaj a fost de 4.125,49 USD cu TVA, respectiv 138.517.452 lei cu TVA la cursul BNR din data licitaţiei, conform procesului-verbal de adjudecare din 25.11.2002. Cumpărătorul a achitat integral preţul garajului la data adjudecării conform chitanţei nr. 7322896 din data de 26.11.2002.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor Covrig Claudiu Alexandru, Buta Traian, Bărdaş Maria cu contractul de împrumut (f. 114) rezultă că banii pentru achitarea acestui garaj au aparţinut mamei pârâtului care la data de 14.12.2008 a împrumutat suma de 140.000.000 lei de la martora Bărdaş Maria. Instanţa mai reţine din declaraţia acestei martore că intenţia mamei pârâtului a fost de a gratifica doar pe fiul ei, având în vedere că celuilalt fiu i-a dat o sumă egală cu valoarea garajului.
Prin urmare, având în vedere că banii cu care a fost cumpărat garajul au fost donaţi pârâtului de mama acestuia în timpul căsătoriei părţilor iar dispunătorul nu a prevăzut că reprezintă bun comun, instanţa constată că şi bunul în care a trecut această valoare îşi păstrează calitatea de bun propriu, prezumţia relativă de bun comun fiind răsturnată.
Prin urmare, faţă de incidenţa prevederilor art. 31 lit. b Cod fam. cu privire la acest bun, instanţa constată că bunul imobil-garajul nr. 2 situat în blocul de locuinţe amplasat în Târgu-Mureş, str. Negoiului, nr. 4, tronson A, este bun propriu al pârâtului Ganea Ovidiu.
În ceea ce priveşte autoturismul marca Volkswagen Bora înmatriculat sub nr. MS-06-TWW, instanţa constată că, potrivit declaraţiilor martorilor Oţel Mioara (f. 54), Fărcaş Olga Timea, Covrig Claudiu Alexandru, acesta a fost cumpărat de părţi în timpul căsătoriei. De altfel acest aspect nu este contestat de pârât. Având în vedere momentul dobândirii, instanţa constată că acesta a reprezentat un bun comun atât timp cât nu s-a dovedit că banii cu care autoturismul a fost cumpărat au provenit din valoarea unui alt bun propriu al vreunuia dintre soţi sau din economiile vreunuia dintre soţi dinainte de încheierea căsătoriei. Chiar dacă în cauză s-a dovedit potrivit declaraţiile martorilor audiaţi că pârâtul a mai avut şi alte maşini înainte de căsătorie, acesta nu a reuşit să facă dovada că banii obţinuţi din vânzarea acestora au fost folosiţi pentru achiziţionarea autoturismului sus-menţionat. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la faptul că o parte din banii cu care s-a achitat această maşină era o sumă împrumutată, instanţa constată că, în timp ce martorii Covrig Claudiu Alexandru şi Buta Traian (f. 122, 124) arată că aceşti bani ar fi fost împrumutaţi de la numitul Sturza Cristian, pârâtul, în cadrul răspunsului la întrebarea nr. 10 din interogatoriu arată că o parte din bani au fost împrumutaţi de la numitul Ban Marcel.
Faţă de susţinerea reclamantului şi declaraţiile acestor martori cu privire la existenţa unui împrumut instanţa apreciază că nu s-a făcut o dovadă clară a faptului că suma împrumutată despre care face referire pârâtul este aceeaşi cu cea menţionată de martori. Nici destinaţia sumei împrumutate de la numitul Sturza Cristian nu este dovedită cu certitudine, având în vedere cele declarate de aceşti martori cu privire la modalitatea în care au luat cunoştinţă de acest aspect.
Totodată instanţa constată că faţă de probele de la dosar nu poate fi desprinsă concluzia că suma de bani în valoare de 109.141.347 lei retrasă din cont de pârât la data de 1.03.2004 (f. 105) a fost folosită pentru plata acestui autoturism. Datele ce rezultă din probele administrate cu privire la cumpărarea acestui bun sunt insuficiente pentru a forma convingerea instanţei în acest sens. Niciun martor nu face referire cu privire la faptul că o parte din banii pentru această maşină ar fi provenit din economiile pârâtului dinainte de căsătorie. Prin urmare instanţa constată că pârâtul nu a făcut dovada acestei susţineri.
Având în vedere însă că autoturismul a fost vândut de pârât în timpul căsătoriei, mai exact la data de 10.01.2005 în schimbul sumei de 234.000.000 lei potrivit contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 152 din dosar, instanţa constată că acest bun nu poate fi inclus în materialitatea lui în masa partajabilă însă suma obţinută din vânzarea acestuia face parte din masa bunurilor comune. Atât timp cât pârâtul a susţinut, deşi nu a dovedit că pârâta nu a avut nicio contribuţie la dobândirea acestui bun, instanţa apreciază că doar pârâtul a beneficiat de banii obţinuţi din vânzarea acestuia. De altfel din interogatoriul pârâtului rezultă doar că reclamanta ar fi ştiut de vânzare şi nu că banii obţinuţi din vânzare ar fi fost folosiţi de ambii soţi. În cauză nu a fost dovedită o contribuţie mai mare a vreunuia dintre soţi la achiziţionarea acestui bun.
Prin urmare, faţă de cele expuse instanţa va constată că reclamanta are un drept de creanţă în cuantum de 50% din suma de 23.400 lei obţinută din vânzarea autoturismului Volkswagen Bora înmatriculat sub nr. MS-06-TWW, conform contractului de vânzare-cumpărare din 10.01.2005.
Pentru a stabili cota de contribuţie totală a reclamantei la dobândirea bunurilor comune instanţa va avea în vedere că aceasta a avut o cotă de contribuţie de 1/15 din valoarea apartamentului, care potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză (f. 232) este de 202.043 lei (valoarea actuală de circulaţie), o cotă de contribuţie de 3/8 din valoarea boxei, care potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză este de 971 lei (valoarea actuală de circulaţie) şi un drept de creanţă în cotă de 1/2 din suma de 23.400 lei obţinută din vânzarea autoturismului Volkswagen Bora. Prin urmare, pârâta a contribuit la dobândirea bunurilor comune cu suma de 25.533 lei, sumă ce reprezintă sulta pe care reclamantul va fi obligat să o plătească acesteia. Raportând această sumă la valoarea totală a masei partajabile (202.043+971+23.400) instanţa constată că reclamanta a avut o contribuţie de 11,27 % din valoarea masei partajabile.
Faţă de susţinerile părţilor şi cele arătate mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 36 alin. 1 teza a II-a din Codul familiei şi ale art. 6731 Cod procedură civilă instanţa va dispune sistarea stării de codevălmăşie a părţilor asupra bunurilor din masa partajabilă prin atribuirea către pârâtul Ganea Ovidiu a apartamentului nr.16 situat în Târgu-Mureş, str.Negoiului, nr. 4, sc.A, et. III, jud. Mureş la valoarea actuală de circulaţie de 202.043 lei, cu obligarea preluării pasivului, respectiv achitarea ratelor şi dobânzilor până la plata în totalitate a preţului apartamentului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5/16.12.2002 si a boxei nr. 7 amplasată în demisolul blocului din Târgu-Mureş, str.Negoiului, nr. 4, Tronson A, la valoarea actuală de circulaţie de 971 lei.
Având în vedere că există o diferenţă în plus între valoarea bunurilor atribuite pârâtului şi dreptul său valoric, diferenţă egală cu cea dintre dreptul valoric al reclamantei, instanţa va dispune obligarea pârâtului Ganea Ovidiu să plătească reclamantei suma de 25.533 lei cu titlu de sultă.
În măsura pretenţiile admise, instanţa va respinge restul pretenţiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Având în vedere că faţă de obiectul acestei cauze nu se pate reţine culpa procesuală a vreuneia dintre părţi care are atât calitatea de reclamant cât şi de pârât şi că hotărârea de partaj profită fiecăreia dintre părţi, instanţa va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului Ganea Ovidiu la plata cheltuielilor de judecată şi cererea pârâtului Ganea Ovidiu de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
