-art. 11, art. 19, art. 22 din privind procedura insolvenţei, modificată prin OUG nr. 173/2009
Decizia nr.244 din data de 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de
Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de administrativ şi fiscal
Prin încheierea din data de 18 februarie 2009, pronunţată în dosarul de faliment nr. 3570/114/2007, Tribunalul Buzău a respins cererea creditorului DGFP Buzău de numire a I SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B SA.
În motivarea încheierii, Tribunalul a arătat că cererea de numire a lichidatorului a fost formulată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă nr.173/19.11.2008, dar cu încălcarea dispoziţiilor art.11 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată şi anume desemnarea administratorului provizoriu sau, după caz, a lichidatorului judiciar se face dintre practicienii în care au depus oferte de servicii, dacă creditorul care a solicitat deschiderea procedurii nu a solicitat prin cerere numirea unui lichidator.
Prin urmare, având în vedere că ordonanţa menţionată produce efecte numai în viitor şi faţă de împrejurarea că lichidatorul judiciar a fost numit potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2006, art.19, numirea lichidatorului nu a fost contestată de către creditori, iar în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art.22 al.2 din Legea nr.85/2006, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
A susţinut recurenta-creditoare că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că cererea sa este formulată în temeiul Ordonanţei nr.173/19.11.2008 cu încălcarea dispoziţiilor art.11.Într-adevăr, prin adunarea generală a creditorilor din 14.09.2007 a fost confirmat lichidatorul judiciar, însă faptul că lichidatorul judiciar a fost numit de instanţă şi confirmat de adunarea creditorilor nu înseamnă că acesta nu poate fi înlocuit, chiar Legea nr.85/2006 prevede această posibilitate în art.22 alin.2, în care se arată că în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.
Curtea a constatat că recursul este nefundat.
Prin sentinţa nr.132/28.06.2007 Tribunalul Buzău a dispus deschiderea falimentului prin procedura simplificată împotriva debitoarei B SA şi a numit lichidatorul judiciar, potrivit ofertelor depuse la dosar.
Adunarea generală a creditorilor din data de 14.09.2007 a confirmat lichidatorul judiciar.
Prin cererea formulată la data de 17.12.2008, DGFP Buzău a solicitat, având în vedere adresa emisă de ANAF, prevederile Legii nr. 85/2006 modificată prin OUG nr. 173/2009, numirea societăţii I SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B SA.
Cererea formulată de creditoarea DGFP Buzău a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2006 modificată prin OUG nr. 173/2009, fiind invocată adresa emisă de ANAF, prin care se comunică DGFP Buzău că, faţă de dispoziţiile art. 13 din OPANAF nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, a fost desemnat în calitate de administrator judiciar/lichidator judiciar al debitoarei SC B SA, I SPRL.
Dispoziţiile art. 11 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată prin OUG nr. 173/2008, prevăd că judecătorul sindic desemnează administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.
De asemenea, judecătorul sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine cel putin 50% din valoarea creanţelor, confirmarea efectuându-se în camera de consiliu, fără citarea părţilor, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor.
Acestor dispoziţii le corespund dispoziţiile art. 19 alin. 1 şi 2, din Legea nr. 85/2006, modificată prin OUG nr. 173/2008, care prevăd că judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, administratorul judiciar, ulterior, la recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel putin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator .
Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, lucru care s-a întâmplat în cauză.
Dispoziţiile alin. 2^1 din art. 19 precizează faptul că, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate sa decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia
Alin. 3 şi 4 prevăd că, creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia in Buletinul procedurilor de insolvenţă, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzuta la alin. 2 si 2^1, judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator, iar dacă decizia nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.
Toate aceste dispoziţii legale nu sunt însă aplicabile în cauză, întrucât adunarea generală a creditorilor din data de 14.09.2007 a confirmat lichidatorul judiciar numit de judecătorul sindic prin sentinţa nr.132/28.06.2007 de deschidere a falimentului prin procedura simplificată împotriva debitoarei B SA.
În consecinţă, înlocuirea lichidatorului nu poate avea loc decât în condiţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 (In orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice), însă cererea creditorului DGFP Buzău nu a fost întemeiată pe aceste dispoziţii legale, nu au fost invocate nici un fel de motive temeinice, în dovedirea cererii, simpla referire la adresa emisă de ANAF, prin care, ANAF comunică DGFP Buzău că, faţă de dispoziţiile art. 13 din OPANAF nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, a fost desemnat I SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B SA , neconstituind motiv temeinic de înlocuire a lichidatorului judiciar, cerere care de altfel nici nu a fost formulată, fiind solicitată numirea şi nu înlocuirea lichidatorului judiciar, invocarea acestora direct în recurs nefiind posibilă, faţă de dispoziţiile art. 294 alin. 2 şi art. 316 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste motive, curtea a respins recursul ca nefondat.
