Prin plangerea inregistrata pe rolul instantei la data de 11.03.2008, sub nr. de mai sus, petentul CC a solicitat in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN MUREŞ anularea procesului-verbal de contraventie seria PCA nr.3013631/9.03.2008, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca starea de fapt este total eronat reţinută de organul constatator iar menţiunile din cuprinsul procesului-verbal sunt în contradicţie totală cu starea de fapt reală.
În dovedire petentul a depus la dosar copia şi originalul procesului-verbal contestat (f. 2, 11), comunicare/14.03.2007 (f. 12), Rezoluţie/14.03.2007 dată în dosarul nr. 580/P/2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş (f. 13).
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În dovedire intimatul a depus la dosar adresa nr. 176663/13.05.2008 (f. 19), raport de reţinere (f. 20) şi fişa de auto a petentului (f. 21).
Prin Sentinţa civilă nr. 2840/20.05.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2138/320/2008 a fost admisă plângerea petentului şi anulat procesul-verbal de contravenţie contestat.
Împotriva acestei sentinţe intimatul a formulat recurs care a fost admis prin Decizia nr. 229/8.05.2009 a Tribunalului Mureş iar sentinţa a fost casată integral, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu-Mureş.
Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare aceasta a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 6.07.2009 sub nr. 2138./320/2008 iar ca urmare a admiterii excepţiei de incompatibilitate cauza a fost trimisă în vederea repartizării aleatorii, formându-se astfel dosarul nr. 2138..01/320/2008.
În rejudecare petentul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: Rezoluţie/14.03.2007 dată în dosarul nr. 580/P/2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş (f. 17), Rezoluţie/28.05.2008 dată în dosarul nr. 76/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş (f. 16), factură fiscală şi chitanţă (f. 18) şi Decizia penală nr. 22/A/11.02.2008 PRONUNŢATĂ DE Tribunalul Mureş-Secţia Penală în dosar nr. 1222/289/2006 (f. 33-35).
Instanţa a administrat proba testimonială cu martorul Szekeres Tihamer, declaraţia acestuia dată sub prestare de jurământ fiind consemnată şi ataşată la dosar la fila 40.
Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri constând în actele aflate la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria PCA nr.3013631 din 9.03.2008 intocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN MUREŞ, petentul CC-E a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 450 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca la data de 9.03.2008 ora 2326 a condus auto marca Audi cu nr. de inmatriculare MS-75-CCE pe str. Călăraşilor din Târgu-Mureş în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. A fost testat cu aparatul etilotest ARUB-0475, la poziţia 00334 rezultatul fiind de 0,20 mg/l alcool pur în aerul expirat. Totodată, s-a dispus reţinerea permisului de conducere în vederea aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule. (f. 11)
Analizand legalitatea procesului-verbal, instanta constata ca procesul-verbal de contraventie seria CC nr. 1531591/4.12.2008 a fost intocmit cu respectarea conditiilor de forma prevazute de OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor sub sanctiunea nulitatii absolute.
Analizand temeinicia procesului-verbal, instanta constata ca pe baza probelor administrate in cauza nu poate fi retinuta in sarcina petentului contraventia descrisa in actul de constatare.
De asemenea, instanţa reţine cǎ potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendǎrii exercitǎrii dreptului de a conduce pentru o perioadǎ de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.” iar conform art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constituie infracţiune „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”.
Potrivit art. 88 alin. 2 şi 3 din OUG nr. 195/2002 stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat ca şi stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
Totodată instanta observa ca in cazul contraventiilor constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, se consemneaza mijlocul de constatare a contraventiei in procesul-verbal conform art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, un asemenea mijloc tehnic putand fi, in definitia data de de art.6 pct.20 din acelasi act normativ si dispozitivul care stabileste concentratia de alcool in aerul expirat iar potrivit prevederilor art.109 alin.3 din acelasi act normativ, in asemenea cazuri, procesul-verbal se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu-se aceasta in procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.
Pe baza acestor dispozitii legale, instanta apreciaza ca rezultatul alcooltest, dovada omologarii şi verificării aparatului alcooltest (care se face cu actele emise în urma verificării metrologice astfel cum acestea sunt indicate în Ordinul nr. 27/2004 al Biroului Român de metrologie legală şi OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie) şi procesul-verbal de contravenţie în care se consemnează datele de identificare ale mijlocului tehnic cu care a fost constatata contraventia, pentru a se putea verifica dovada de omologare si verificare metrologica a aparatului reprezinta singurele mijloace de proba care se administreaza pentru dovedirea contraventiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic, cum sunt si contraventiile constand in conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice. Aceste probe sunt esentiale în primul rând pentru a stabili o corecta incadrare juridica a faptei, avand in vedere imprejurarea ca în funcţie de rezultatul alcooltest fapta poate fi reţinută ca şi contravenţie sau se poate dovedi ulterior chiar săvârşirea de către persoana supusă testării a unei infracţiuni. Acest aspect trebuie stabilit cu certitudine deoarece în sarcina petentului nu poate fi reţinută aceeaşi faptă ca şi contravenţie şi respectiv ca şi infracţiune, dubla incriminare pentru aceeaşi faptă fiind inadmisibilă.
În al doilea rând, rezultatul alcooltest reprezintă şi un criteriu avut în vedere la individualizare sancţiunii. De altfel, chiar dacă s-ar considera ca dovedite prin alte mijloace de probă faptul că petentul a condus sub influenţa băuturilor alcoolice, deşi în lege se prevede modalitatea de constatare a unei astfel de contravenţii şi implicit de dovedire a acesteia, în continuare este necesar a se dovadi că aparatul cu care s-a efectuat testarea petentului este identic cu cel indicat în buletinul de calibrarea a aparatului etilotest, ceea ce implică administrarea mijloacelor de probă constând în rezultatul alcooltest şi dovada omologarii şi verificării aparatului alcooltest. Nu în utimul rând, chiar dacă s-ar considera că în cauză din probele administrate şi interpretarea acestora poate fi reţinut faptul că petentul a făcut o mărturisire deplină, aceasta nu s-ar putea răsfrânge decât, eventual, asupra stabilirii faptului că petentul a condus sub influenţa băuturilor alcoolice, fără însă a dovedi că aparatul cu care s-a efectuat testarea petentului este identic cu cel indicat în buletinul de calibrarea a aparatului etilotest, existând astfel în continuare o incertitudine în privinţa rezultatului testării petentului.
Fata de aceste considerente, instanta retine ca in prezenta cauza intimatul a precizat în răspunsul comunicat instanţei aflat la fila 31 din dosar ca la data de 9.04.2008, prin corespondenţa 175962 că materialul probator privind fapta reţinută în sarcina petentului a fost înaintat către Compartimentul Juridic din cadrul IPJ Mure şi întrucât de la data constatării contravenţiei a trecut o perioadă mai mare de 2 ani nu mai poate comunica rezultatul alcooltest şi buletinul de calibrare al aparatului etilotest cu care s-a făcut constatarea deaorece aestea au fost înaintate către arhiva centrală în vederea distrugerii.
Astfel, instanta constata ca rezultatul alcooltest, dovada omologarii şi verificării aparatului alcooltest, ca singure mijloace de proba in solutionarea prezentei cauze nu mai poate fi administrate din culpa intimatului.
Prin conduita procesuala a intimatului, a fost incalcat dreptul petentului la un proces echitabil garantat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In acest sens, instanta apreciaza ca a fost incalcata, din culpa unei autoritati a statului, o importanta garantie procedurala a dreptului la un proces echitabil, si anume administrarea probelor ‘in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii’ (Barbera, Messengue si Jabargo c.Spaniei), avand in vedere ca in prezenta cauza petentul nu a avut acces la un mijloc de proba esential pentru stabilirea starii de fapt – rezultatul alcooltest, iar intimatul nu a depus diligente in vederea conservarii si prezentarii acesteia.
Potrivit principiului exprimat de Curta Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Ozturk contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei, Anghel contra Romaniei, dreptul petentului la un proces echitabil garantat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului este aplicabil si in materia plangerilor contraventionale, tinandu-se seama de caracterizarea faptei in dreptul national, natura faptei, natura si gradul de gravitate a sanctiunii care ar putea fi aplicabil contravenientului, criterii in functie de care se apreciaza ca art.6 este incident si fata de aceasta forma de ilicit.
Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din României şi are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală). Aceasta deoarece, deşi în dreptul nostru intern contravenţiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenţei CEDO (cauzele Anghel c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei şi Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenţie (referitoare la circulaţia pe drumurile publice) intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: norma juridică ce sancţionează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice se adresează tuturor cetăţenilor), iar sanctiunea amenzii (sancţiunea contravenţională aplicabilă) urmăreşte un scop preventiv şi represiv. Instanţa apreciază, de asemenea, că lipsa gravităţii pedepsei aplicate petentului nu poate priva o contravenţie de caracterul său inerent penal (în accepţiunea Curţii europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Nu in ultimul rand, pentru a aprecia incidenta art.6 din Conventie in solutionarea prezentei cauze, instanta a luat in considerare imprejurarea ca fapta contraventionala descrisa in procesul-verbal a fost constatata cu mijloace tehnice, intimatul intentionand astfel sa procure mijloace de proba pentru a dovedi savarsirea contraventiei de catre petent.
Pe cale de consecinţă, constatand aplicabilitatea in cauza a prevederilor art.6 din Conventie, instanta retine ca petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice garantate de acest articol, printre care şi prezumţia de nevinovăţie.
În acest sens instanţa apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei (legal întocmit) nu poate face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, urmand a se retine savarsirea contraventiei de catre petent doar in prezenta unor probe concludente de vinovatie.
Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal este pusa sub semnul indoielii, dat fiind ca mijloacele de proba care ar fi putut sa confirme starea de fapt retinuta nu au putut fi administrate din culpa intimatului.
Ca atare, în lipsa mijloacelor de probă care sa confirme fapta reţinută în sarcina petentului, instanta considera ca in cauza nu se poate face dovada situatiei de fapt retinute in procesul-verbal de contraventie, dovada ce revine organului constatator in temeiul disp. art. 88 alin. 2 şi 3 din OUG nr. 195/2002 conform carora stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat ca şi stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat trebuie constatată cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
Prin urmare instanţa apreciază că nu poate fi reţinută săvârşirea acestei fapte contravenţionale în sarcina petentului.
În plus instanţa reţine că, în cazul în care s-ar fi dovedit săvârşirea de către petent a acestei fapte contravenţionale, nu se mai impuneau verificări cu privire la efectuarea de către petent a testului de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie prev. de art. 221 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002 iar măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule ar fi putut fi aplicată deoarece, astfel cum rezultă din Rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş dată în dosarul nr. 76/P/2008, la data la care a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie în evidenţele SPR nu era operată consecinţa rezoluţiei de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 14.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş respectiv ridicarea măsurii suspendării permisului de conducere a petentului. Astfel instanţa constată că la data la care s-a întocmit procesul-verbal de contravenţie permisul de conducere al petentului era valabil, prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel târgu-Mureş dată în dosarul nr. 76/P/2008 dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de petent sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Astfel instanţa apreciază că, pentru aceste motive, nu mai este necesar nici a se stabili dacă sancţiunea contravenţională mai poate fi aplicată faţă de soluţia din materia penală.
Faţă de cele expuse anerior instanţa apreciază că nu se mai impune analiza altor aspecte cu privire la legalitatea şi temeinicia acestui proces-verbal.
In consecinta, fata de cele expuse, instanta va admite plangerea formulata de catre petent si va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.3013631 din 9.03.2008 intocmit de intimat.
