Prin sentinţa nr.2603 din 05 dec. 2006, s-a respins contestaţia formulată de petenta Rădoescu Ileana în contradictoriu cu intimata SC LAFARGE CIMENT împotriva dec. De concediere nr. 29 din 15.09.2006.
Pentru a hotărî astfel, s -a reţinut că decizia respectă dispoz. art. 267 din Codul Muncii privind efectuarea cercetării prealabile şi art. 268 din C. Muncii fiind motivată în fapt şi în drept şi cuprinzând toate elementele prevăzute ca fiind obligatorii sub sancţiunea nulităţii.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că, petenta a săvârşit o abatere gravă, iar în funcţie de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie sancţiunea fost aplicată corect.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta criticând – o ca nelegală şi netemeinică, arătând că, în mod greşit nu s-a reţinut nulitatea absolută a deciziei faţă de aspecte ce ţin de forma acesteia şi modul de executare, iar pe fondul cauzei, unitatea – intimată nu a probat săvârşirea unei abateri disciplinare grave în lumina dispoziţiilor art. 61 lit. a din C.Muncii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Prin decizia nr.1214 din data de 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.1856/95/2006 s-a admis recursul declarat de contestatoarea RĂDOESCU ILEANA împotriva sentinţei civile nr.2603&05.12.2006, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1856/95/2006, în contradictoriu cu intimata – pârâtă.
S-a dispus modificarea în tot a sentinţei, în sensul că pe fond s-a admis acţiunea.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.29/15.09.2006 de desfacere a contractului individual d e muncă.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei către contestatoare la plata drepturilor salariale calculate de la data desfacerii C.I.M., până la data reîncadrării efective.
S-a luat act că recurenta contestatoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut:
Potrivit art. 268 din C.Muncii, alin.2, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b ) precizarea prevederilor din Statutul de personal, Regulamentul Intern sau CCM aplicabile, care au fost încălcate de salariat, c) . – f.
Analizând decizia contestată, s-a constatat că, în cuprinsul acesteia nu sunt precizate prevederile din Statutul de personal, regulamentul Intern sau CCM aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Descrierea în cuprinsul deciziei de sancţionare a faptei care constituie abatere disciplinară nu acoperă nulitatea deciziei datorate lipsei menţionării cerinţei stipulate de art. 268 ( 2) lit. b din C.Muncii.
În alţi termeni, legiuitorul a reglementat ca o cerinţă distinctă indicarea prevederilor din Statutul de personal, regulamentul intern sau CCM aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Indicarea în decizie a prevederilor fişei posturilor, Anexă a CI.M cu privire la obligaţiile asumate de salariată nu echivalează cu dispoz. Art. 268 ( 2 ) lit. b din Codul Muncii.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire revizuienta S.C. LAFARGE CIMENT criticând-o arătând că la data de 25 mai 2007 intimata a depus în original carnetul d e muncă din care s-a observat că este înregistrat începând cu 06 dec. 2006 un alt contract individual d e muncă pe perioadă nedeterminată încheiat cu DGASPC Gorj.
În baza art.35 coroborat cu art. 111 şi art. 112 din C.Muncii, existenţa celor 2 contracte în vigoare pentru aceeaşi perioadă, respectiv 06 dec. 2006- 28 mai 2007 depăşeşte cu mult durata maximă legală a timpului d e muncă, motiv pentru care se impune reintegrarea contestatoarei doar pentru per. 01.11.2006-06.12.2006 şi plata drepturilor salariale doar pentru această perioadă.
Se mai arată că prin dec. Nr. 15/29 mai 2007, contractul de muncă încheiat între SC LAFARGE CIMENT SA Bucureşti şi RĂDOIESCU ILEANA a încetat în baza art. 79, C.Muncii ca urmare a cererii de demisie a acesteia din postul d e magazioner saci auto depusă la 25 mai 2007.
În susţinerea cererii de revizuire, revizuienta a depus notificarea din 22 mai 2007 adresată intimatei, dec. Nr. 14/25 mai 2007 privind reîncadrarea intimatei începând cu data de 01.11.2006, cererea de demisie din 25 mai 2007, dec. Nr. 15/28 mai 2007 privind încetarea C.I.M: în temeiul art. 79 C.Muncii, carnetul d e muncă în copie din care rezultă că, în perioada 06.12.2006-01.04.2007 intimata a prestat muncă ca infirmieră în cadrul DGASPC Gorj, iar începând cu data de 01.11.2006 s-a dispus reintegrarea intimatei în cadrul SC LAFARGE CIMENT PUNCT D ELUCRU TG JIU în aceeaşi funcţie şi cu aceeaşi retribuţie, iar la data de 28 mai s-a dispus încetarea CIM conform art. 79 din Codul Muncii.
Recurenta a depus, de asemenea expunere de motive şi directiva 2003/88/CE ce precizează, că timpul de lucru maxim săptămânal este de 48 ore precum şi opinii din doctrină privind timpul d e muncă şi suplimentară ( fila 51-58), în sensul că modificările şi completările aduse art. 111 şi 118 din C.Muncii prin OUG 65/2005, stabilesc că, păstrând regula duratei maxime legale a timpului de muncă de 48 de ore săptămânal, inclusiv orele suplimentare se permite, prin excepţie că această durată să fie depăşită ( prelungită ) cu condiţia, ca media orelor d e muncă calculată pe o perioadă de referinţă de 1 lună calendaristică( anterior, perioada de referinţă era de numai 3 săptămâni) să nu depăşească 48 ore pe săptămână inclusiv orele de muncă suplimentare.
Cererea de revizuire nu este întemeiată.
Prin cererea de revizuire, revizuienta susţine că, în baza deciziei de reintegrare intimata are dreptul la drepturile salariale aferente doar în perioada 01.11.2006-06.12.2007, deoarece începând cu 06.12.2006 intimata a prestat muncă în baza unui alt contract de muncă încheiat la 28.11.2006 şi până la 01 mai 2007 invocându-se existenţa a 2 contracte pentru aceeaşi perioadă şi prin aceasta s-ar depăşi cu mult durata maximă legală a timpului d e muncă.
Prin hotărâre judecătorească s-a stabilit nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului d e muncă cu consecinţa anulării desfacerii contractului d e muncă şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv plata unei despăgubiri egale cu salariile actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Art. 35 alin.1 din C.Muncii prevede că., orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii în baza unor contracte individuale de muncă beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Aşadar, potrivit acestui text, cumulul d e funcţii este admis pentru toate categoriile de salariaţi indiferent de natura ori calitatea angajatorilor.
Faptul că există un alt contract d e muncă pentru aceeaşi perioadă, acesta nu poate constitui un impediment în punerea în a hotărârii judecătoreşti privind aceeaşi perioadă, deoarece s-ar îngrădi principiul special constituţional prevăzut de art. 41 alin.1 din Constituţie şi art. 3 din C.Muncii privind neîngrădirea dreptului la muncă şi libertatea muncii.
Deşi nu ne aflăm în situaţia tipică a cumulului de funcţii prevăzută de art. 35 din C,:Muncii, urmează a se aplica efectele cumulului de funcţii, respectiv plata drepturilor salariale şi obligaţia pentru angajator de a plăti contribuţiile de asigurări sociale prevăzute d e lege, aşa cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească.
Nu poate fi primită susţinerea revizuientei privind încălcarea în acest mod a duratei maxime legale a timpului d e muncă, deoarece dispoz. art. 111 şi 118 privind durata maximă legală a timpului de muncă de 48 ore săptămânal s-a instituit ca o obligaţie a angajatorului.
De asemenea, nu poate fi aplicată speţei de faţă, deoarece nu s e poate asimila dispoziţia dintr-o hotărâre judecătorească cu existenţa unui contract d e muncă în care s-ar fi prestat muncă ca să se poată aplica dispoz. art. 111 şi 118 din C.Muncii.
Având în vedere aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
????????1
