R O M A N I A
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILA
Decizia civila nr. 213/A Dosar nr. 393/197/2005
Sedinta publica de la 03.10.2011
Completul compus din:
PRESEDINTE – C. F.
JUDECATOR – A. .
Grefier – M. D.
Pe rol este pronuntarea asupra apelului declarat de reclamanta – parata reconventional N.L., împotriva sentintei civile nr. 9070/7.07.2010, pronuntata de Judecatoria Brasov, în dosarul civil nr. 393/197/2005, avand ca obiect succesiune.
La apelul nominal facut în sedinta publica la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinita, fara citarea partilor.
Dezbaterile asupra cauzei au aut loc în sedinta publica din data de 16.09.2011, cuvantul partilor a fost consemnat în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta decizie si cand, avand nevoie de mai mult timp pentru delibera, instanta a amanat pronuntarea pentru 23.09.2011, apoi pentru 30.09.2011 si apoi pentru astazi, cand:
T R I B U N A L U L,
Deliberand asupra apelului formulat în cauza,
Constata ca prin sentinta civila nr. 9070/7.07.2010 a Judecatoriei Brasov a fost admisa în parte cererea reconventionala modificata si formulata de parata-reclamanta reconventionala B.E.în contradictoriu cu reclamanta-parata reconventionala N.L., si în consecinta s-a constatat ca întregul imobil apartament situat în Brasov, str. Agriselor, nr. x, ap.II intabulat în c.f. 29902 Brasov, top 6146/II, face parte din masa succesorala a defunctului Bita Victor; s-a constatat ca parata are calitatea de unica mostenitoare a defunctului Bita Victor, decedat la data de 30.04.2005, în calitate de sotie supravietuitoare; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament situat în Brasov, str. Agriselor, nr. 21, ap.II intabulat în c.f. 29902 Brasov, top 6146/II, în favoarea paratei, cu titlul de partaj si mostenire; au fost respinse capetele subsidiare din cererea reconventionala modificata si formulata de parata-reclamanta reconventionala B.E.în contradictoriu cu reclamanta-parata reconventionala N.L. ca neîntemeiate; a fost respinsa cererea principala formulata de reclamanta N.L. în contradictoriu cu paratii: B. E., C.R., T.M. ca mostenitoare ale defunctului parat B. GHE. decedat la data de 19.03.2007; B. I., B. P., C. D., C. M., GHE. P. M. C., O. G. R., ca neîntemeiata si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva fata de parata B. M.; a fost respinsa cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta GHEORGHE P. M. C. în contradictoriu cu reclamanta N.L. si cu paratii B. E., C. R. si T. M. ca mostenitoare ale defunctului parat B. GHE.; B. I.; B. P.; C.D.; C. M. ca neîntemeiata si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva fata de parata B. M.; au fost anulate ca netimbrate cererile de interventie în interes propriu formulate de intervenientii C. D., C. M. si O. G. R., fiind obligata parata-reclamanta reconventionala B.E.la plata sumei de 1140 lei reprezentand diferenta onorariu expert Taric Eleonora si fiind obligata reclamanta la plata sumei de 1600 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand în onorariu expert.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut în esenta ca reclamanta s-a casatorit cu defunctul B.V. la data de 29.04.1976, iar prin sentinta civila nr. 2155 din 28.03.1979 a Judecatoriei Brasov s-a dispus desfacerea casatoriei încheiate de reclamanta cu B. V., aceasta fiind definitiva de la pronuntare fata de calea de atac a recursului prevazuta de lege la acel moment (art. 377 alin. 1 pct. 1 C.p.civ ), apelul fiind suprimat ca si cale de atac de la data intrarii în vigoare a Decretului nr. 132 din 19.06.1952 si pana la reintroducerea sa în procedura civila prin Legea nr. 59/1993.
A mai retinut ca, potrivit Decretului nr. 174 din 30.07.1974, data desfacerii casatoriei era marcata de data ramanerii definitive a hotararii de divort, abia prin Legea nr. 59/2003 prevazandu-se în Codul familiei drept data a desfacerii casatorie, data ramanerii irevocabile a hotararii de divort; în consecinta, de la data de 28.03.1979, reclamanta si B. V. nu mai aveau calitatea de soti, cu consecinta ca orice bunuri dobandite ulterior acestei date erau bunuri proprii, iar nu comune, iar în masura în care contribuiau cu bani la achizitionarea unor bunuri, aceasta contributie concretiza numai un drept de creanta iar nu un drept de proprietate comuna, cu atat mai putin devalmasa.
Instanta de fond a retinut de asemenea ca, la data de 03.04.1979, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de Notariatul de Stat al Judetului Brasov, martora B. Ma. a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Brasov, str. Agriselor, nr. x, ap. II înscris sub nr. top. 6146/II în c.f. 29902 Brasov, lui B. V., care s-a declarat casatorit cu reclamanta, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului fiind realizata cu titlul de cumparare ca bun comun, în favoarea reclamantei si a lui B. V..
În continuare, instanta a retinut ca, potrivit declaratiei martorei B. M., vanzarea a fost realizata numai fata de B. V., întrucat reclamanta detinea în proprietate o alta locuinta, iar legislatia vremii nu permitea doua proprietati imobiliare în aceeasi familie, precum si ca, la data de 25.08.1986, B. V. s-a casatorit cu parata, aceasta fiind instituita legatara universala prin testamentul autentificat sub nr. 112 din 19.01.2001 de B.N.P. Ungureanu Olimpia.
A mai retinut ca decesul lui B. V. la data de 30.04.2005 a fost înregistrat la actul de stare civila nr. 1123 din 03.05.2005, iar parata a acceptat succesiunea pur si simplu, în termenul instituit de art. 700 C.civ, conform certificatului de mostenitor nr. 108 din 06.09.2005 emis de B.N.P. Olimpia Ungureanu.
Asa fiind, instanta a constatat ca imobilul în litigiu a constituit bun propriu al defunctului, conform disp. art. 31 lit. a din Codul familiei, iar parata, ca sotie supravietuitoare, în calitate de mostenitoare legala si testamentara, are calitatea de proprietara exclusiva a acestuia.
Astfel, instanta a avut în vedere faptul ca solutia pronuntata se sprijina pe stabilirea calitatii imobilului de bun comun ori propriu al defunctului, clarificata în raport de dispozitiile art. 1 Cod civil, care consacra principiul neretroactivitatii legii civile si legislatia în vigoare în anul 1979.
În drept, instanta a retinut ca, potrivit art. 728 Cod civil, partajul poate fi solicitat numai de persoana care îsi justifica, prin probe, calitatea de coproprietar asupra acestuia, asadar cererea principala de partaj si capetele subsidiare din cererea reconventionala nu sunt întemeiate, întrucat bunul supus împartelii nu este unul comun al defunctului cu reclamanta, ci bun propriu al lui Bita Victor.
În ceea ce priveste faptul ca bunul este intabulat ca bun comun al reclamantei si defunctului în evidentele de publicitate imobiliara, judecatoria a avut în vedere ca, potrivit art.32 din Decretul-lege nr. 115/1938, aceasta înscriere da nastere numai unei prezumtii relative de proprietate ce poate fi rasturnata prin proba contrara, care a fost realizata în cauza de parata, cu consecinta ca se impune intabularea dreptului ei exclusiv de proprietate, cu titlul de în evidentele de publicitate imobiliara.
De asemenea, instanta a retinut ca, potrivit art. 111 C.pr.civ., partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, cererea neputand fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului, iar raportand textul legal citat anterior la petitul 1 din cererea reconventionala, a retinut ca reclamanta reconventionala a urmarit recunoasterea existentei în patrimoniul defunctului ei soti iar apoi al ei propriu, a dreptului de proprietate asupra imobilului individualizat în cerere.
A mai retinut ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor mosteneste averea întreaga a celuilalt sot, în lipsa rudelor cu vocatie concreta la mostenire, iar în acest context, a constatat, cu privire la cererea formulata de intervenienta Ghe.P. M. C., ca aceasta nu si-a dovedit calitatea de mostenitoare acceptanta a succesiunii lasate de defunctul B.V., în termenul de manifestare a optiunii succesorale de 6 luni, calculat de la data deschiderii succesiunii, conform art. 700 alin. 1 Cod civil, declaratia acesteia de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar intervenind abia la data de 02.03.2006, în conditiile în care succesiunea a fost deschisa prin decesul lui B. V. la data de 30.04.2005.
Prin urmare, fata de intervenienta s-a împlinit termenul de prescriptie pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala, cu consecinta ca aceasta este considerata straina de succesiunea în cauza.
În consecinta, avand în vedere ca la termenul din 03.12.2007 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei B. M., a dispus respingerea pretentiilor formulate în contradictoriu cu aceasta parata, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
De asemenea, instanta a dispus anularea cererilor de interventie fata de care a fost admisa exceptia netimbrarii invocata din oficiu, respingerea cererii principale fata de împrejurarea ca reclamanta nu si-a dovedit calitatea de coproprietara a bunului care s-o îndreptateasca a solicita, conform art. 728 Cod civil, partajarea acestuia si admiterea în parte a cererii reconventionale modificata, fata de faptul ca reclamanta reconventionala si-a dovedit calitatea de proprietara exclusiva a bunului.
În final, judecatoria a dispus obligarea paratei-reclamanta reconventionala B.E.la plata sumei de 1140 lei reprezentand diferenta onorariu expert Taric Eleonora si a reclamantei la plata sumei de 1600 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand în onorariu expert.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a aratat ca, la data cumpararii imobilului, casatoria cu B. V. exista si se consuma, imobilul fiind cumparat la data de 3.04.1979 prin act autentic, iar fostul sau sot declarand în fata notarului ca este casatorit cu reclamanta.
A mai aratat ca a fost de fata la întocmirea actului, la semnarea acestuia si la plata pretului, data reala de încheiere a conventiei fiind situata cu circa 5-6 saptamani înaintea încheierii actului autentic, respectiv la sfarsitul lunii februarie 1979, cand s-a realizat întelegerea cu vanzatoarea si i-a fost achitat acesteia pretul, astfel încat data actului în sens de negotium nu corespunde cu data actului instrumentum.
A aratat de asemenea ca, în aceste conditii, hotararea instantei de fond este gresita, dupa cum gresita este si retinerea potrivit careia hotararea de ar fi avut caracter definitiv la data încheierii contractului de vanzare-cumparare.
În acest sens, apelanta a aratat ca, la data pronuntarii divortului, toate hotararile judecatoresti erau supuse numai recursului, ele avand caracter nedefinitiv si devenind definitive dupa solutionarea acestei cai de atac sau la data expirarii termenului de recurs, la acea data neexistand institutia „hotararii irevocabile”, hotararile fiind doar nedefinitive si definitive.
Cu referire la acest aspect, apelanta a aratat ca sentinta de divort s-a pronuntat la data de 20.03.1979, s-a redactat la data de 2.04.1979 si s-a comunicat dupa circa 10 zile, fiind nedefinitiva si supusa recursului în termen de 30 zile de la comunicare, fiind definitiva la data expirarii termenului de recurs în ipoteza în care calea de atac nu era exercitata.
A mai aratat ca aceasta hotarare a ramas definitiva cel mai repede la data de 2.05.1979, data pana la care comunitatea de bunuri a continuat, astfel ca imobilul a fost dobandit în timpul casatoriei.
A aratat de asemenea ca instanta de fond a gresit în ceea ce priveste calitatea de soti si momentul încetarii casatoriei, precum si faptul ca vanzarea s-ar fi realizat numai fata de Bita Victor, în realitate fiind vorba numai de semnarea actului de catre acesta, cu respectarea prevederilor legale privind mandatul tacit reciproc.
Apelanta a sustinut ca instanta de fond a omis caracterul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciara, în regimul Decretului-lege nr. 115/1938, precum si ca suprimarea dreptului sau de proprietate este vadit nelegala.
Apelul a fost legal timbrat în masura stabilita în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulata de apelanta.
Intimata-parata B.E.a formulat întampinare, solicitand respingerea apelului, cu motivarea ca instanta de fond a retinut în mod corect ca imobilul în litigiu a fost cumparat de defunct dupa data desfacerii casatoriei dintre acesta si reclamanta, intervenita la data de 28.03.1979, asa încat la data de 3.04.1979 acesta era unicul proprietar al imobilului.
A mai aratat ca singurul motiv pentru care numele apelantei figureaza în cartea funciara este acela ca sentinta de divort nu era definitiva si irevocabila, precum si ca, la data de 28.03.1979, reclamanta si B. V. nu mai aveau calitatea de soti.
Intimata a aratat de asemenea ca sentinta de divort a ramas irevocabila prin nerecurare, nefiind atacata si fiind definitiva de la data pronuntarii, astfel ca imobilul nu intra în masa bunurilor comune.
Referitor la acest aspect, intimata a aratat ca, potrivit Decretului nr. 174/1974, data desfacerii casatoriei era aceea a ramanerii definitive a hotararii de divort, respectiv 28.03.1979 în cauza de fata.
A mai aratat ca în cauza nu se regaseste situatia în care s-ar fi exercitat calea de atac a recursului, astfel încat aceasta a ramas definitiva de la data pronuntarii, hotararea primei instante fiind corecta, întrucat partile nu mai aveau calitatea de soti la data încheierii contractului de vanzare-cumparare, neavand relevanta prezenta reclamantei la încheierea actului.
În fine, a aratat ca este relevanta pozitia acesteia, care nu a avut nici un fel de pretentii cu privire la cota sa din dreptul de proprietate pana la data decesului lui Bita Victor, respectiv în anul 2005.
Analizand sentinta Judecatoriei Brasov în raport cu probele dosarului si cu motivele de apel, Tribunalul constata ca acesta este întemeiat.
În cauza, principala problema de drept care se pune este aceea a stabilirii faptului daca, la data încheierii contractului de vanzare-cumparare, reclamanta si B. V. mai aveau sau nu calitatea de soti, respectiv daca hotararea de divort intervenita la data de 20.03.1979 era sau nu definitiva si care era, în consecinta, regimul juridic al imobilului achizitionat prin actul autentificat la data de 3.04.1979, respectiv daca acesta era dobandit în devalmasie sau ca bun propriu al defunctului.
Potrivit prevederilor art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila aflat în vigoare în anul 1979, hotararile date de judecatorii în prima instanta puteau fi atacate cu recurs, calea de atac a apelului fiind suprimata prin Decretul nr. 132/1952.
La acea data, cea mai mare parte a hotararilor pronuntate de judecatorii erau nedefinitive, recursul era singura cale ordinara de atac, iar hotararile judecatoresti ramaneau definitive numai în urma exercitarii caii de atac a recursului sau prin expirarea termenului de recurs.
În consecinta, distinctia dintre „hotarare definitiva” si „hotarare irevocabila”, în întelesul pe care aceste notiuni îl au astazi, nu exista, hotararile fiind numai nedefinitive si definitive.
Aceeasi concluzie decurge si din interpretarea dispozitiilor art. 377 din Codul de procedura civila aflat în vigoare la acea data, potrivit cu care sunt hotarari definitive hotararile instantei de fond, care nu au fost atacate cu recurs, sau, chiar atacate cu recurs, daca judecata acestuia s-a perimat sau recursul s-a respins, respectiv hotararile date de instanta de recurs prin care aceasta rezolva fondul pricinii.
În raport cu cele ce preced, se constata ca, la data intervenirii divortului dintre reclamanta si B. V., toate hotararile judecatoresti, indiferent de materia în care erau pronuntate, erau susceptibile de a fi atacate exclusiv cu recurs, calea de atac a apelului neexistand la acea data si fiind reintrodusa numai prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.
În lipsa triplului grad de jurisdictie, nu exista nici distinctia dintre hotarari definitive si hotarari irevocabile, însasi notiunea de „hotarare irevocabila” fiind straina legislatiei procesual-civile a momentului respectiv.
În raport cu dispozitiile legale precitate si cu legislatia procedurala civila aflata în vigoare la data pronuntarii hotararii de divort dintre reclamanta si fostul sau sot, B. V., rezulta ca, la data de 20.03.1979, aceasta hotarare nu era definitiva, fiind supusa recursului în termen de 30 zile de la comunicare, termen care nu expirase la data de 3.04.1979 nici chiar în ipoteza în care hotararea s-ar fi redactat si comunicat la data pronuntarii acesteia.
Avand în vedere ca hotararile judecatoresti deveneau definitive fie la data pronuntarii instantei de recurs asupra acestei cai de atac, fie la data expirarii termenului de exercitare a recursului, rezulta ca, la data încheierii actului de vanzare-cumparare cu privire la imobilul în litigiu hotararea de divort nu era definitiva, termenul de exercitare a caii de atac fiind în curs, astfel ca reclamanta si B. V. aveau calitatea de soti, si pe cale de consecinta imobilul a fost dobandit în timpul casatoriei, urmand regimul juridic al devalmasiei.
Astfel fiind, rezulta ca actiunea reclamantei este întemeiata în parte, respectiv în ceea ce priveste constatarea calitatii de bun comun a imobilului, cu toate consecintele care decurg din aceasta, si, pe cale de consecinta, cererea reconventionala, astfel cum a fost precizata, formulata de parata B. E., este întemeiata numai în ceea ce priveste cererile formulate în subsidiar, referitoare la constatarea existentei îmbunatatirilor efectuate de parata-reclamanta reconventionala împreuna cu defunctul sau sot la imobilul în litigiu (invocandu-se practic existenta unui drept de creanta, iar partea întelegand sa valorifice acest drept sub forma excluderii contravalorii acestor îmbunatatiri din valoarea de partaj a imobilului).
Fata de aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., Tribunalul urmeaza a admite apelul declarat de reclamanta N.L. împotriva sentintei civile nr. 9070/7.07.2010 a Judecatoriei Brasov, care va fi schimbata în parte, în sensul admiterii în parte a actiunii civile formulate si precizate de reclamanta în contradictoriu cu parata B.E.si în sensul admiterii în parte a cererii reconventionale formulate si precizate de parata în contradictoriu cu reclamanta.
În consecinta, se va constata încetarea starii de codevalmasie între reclamanta N.L. si fostul sau sot B, V,, asupra imobilului situat în Brasov, str. Agriselor nr. x, ap. II, înscris în c.f. 29902 Brasov, nr. top. 6146/II, ca urmare a decesului fostului sot al acesteia, B, V,, precum si contributia egala a reclamantei si a defunctului B.V. la dobandirea acestui bun comun, avand în vedere ca nici una dintre parti nu a solicitat constatarea dobandirii imobilului în alte cote de contributie decat cele prezumate de lege.
Consecutiv, se va dispune înscrierea în c.f. 29902 Brasov, nr. top. 6146/II, a dreptului de proprietate al reclamantei în cota de 1/2, cu titlul de drept cumparare ca bun comun, si a dreptului de proprietate al paratei B.E.cu titlul de drept mostenire dupa defunctul B. V., în calitate de sotie supravietuitoare.
Instanta va constata ca, împreuna cu defunctul B. V., parata-reclamanta reconventionala B.E.a realizat la imobilul în litigiu investitii în valoare de 4420 lei, astfel cum acestea au fost stabilite prin raportul de expertiza întocmit în cauza de experta Taric Eleonora, lucrare ale carei concluzii nu au fost contestate de parti, îmbunatatiri care nu vor fi avute în vedere la stabilirea valorii imobilului.
În baza art. 728 din Codul civil aflat în vigoare la data sesizarii instantei, se va dispune iesirea din indiviziune asupra imobilului identificat mai sus prin atribuirea acestuia catre parata B. E., care foloseste acest imobil ca locuinta statornica, si înscrierea dreptului de proprietate al acesteia în cartea funciara, cu titlul de drept mostenire si partaj, parata urmand a fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 93.040 lei cu titlul de sulta, stabilita asa cum s-a aratat mai sus, respectiv cu excluderea contravalorii îmbunatatirilor efectuate în timpul casatoriei dintre parata si defunctul B. V. si cu luarea în considerare a valorii imobilului stabilita de expert, în cuantum de 186.080 lei fara îmbunatatiri.
Instanta va respinge restul pretentiilor cuprinse în cererea reconventionala formulata si precizata de parata Bita Elena, dat fiind ca s-a retinut caracterul de bun comun al imobilului, în ceea ce îi priveste pe fostii soti N.L. si Bita Victor, astfel ca nu se poate constata acest caracter cu privire la cea de-a doua sotie a defunctului, iar restul cererilor au caracter accesoriu fata de petitul mentionat anterior (culegerea întregii mosteniri dupa defunct si efectuarea operatiunilor de înscriere în c.f.).
Tribunalul urmeaza a pastra dispozitiile referitoare la respingerea cererii principale formulate de reclamanta N.L. în contradictoriu cu paratii B. E., C.R., T. M., B. I. B. P., C. D., C. M., Ghe. P.M.C., O. G..R., ca fiind neîntemeiata, si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva fata de parata B.M.; respingerea cererii de interventie în interes propriu formulata de intervenienta G. P.M. C. în contradictoriu cu reclamanta N.L. si cu paratii B. E., C. R. si T.M. ca mostenitoare ale defunctului parat B. Ghe., B.I., B. P., C. D., C. M., ca neîntemeiata si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva fata de parata Bita Maria; anularea ca netimbrate a cererilor de interventie în interes propriu formulate de intervenientii C. D., C.M. si O.G.R., în considerarea faptului ca, referitor la aceste dispozitii, nu s-a formulat apel, iar ele nu se afla într-un raport de dependenta procesuala cu dispozitiile care au fost schimbate, mentionate mai sus.
Avand în vedere ca parata-reclamanta reconventionala a achitat, pe parcursul solutionarii apelului, diferenta de onorariu pentru experta desemnata în cauza, Tribunalul va înlatura din dispozitivul sentintei apelate dispozitiile referitoare la obligarea paratei-reclamante reconventionale B.E.la plata sumei de 1140 lei reprezentand diferenta onorariu expert Taric Eleonora.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., avand în vedere ca actiunea reclamantei a fost admisa în parte, instanta va înlatura si dispozitia referitoare la obligarea reclamantei la plata sumei de 1600 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand în onorariu expert.
În baza aceluiasi text de lege reclamanta-parata reconventionala N.L. sa plateasca paratei-reclamanta reconventionala B.E.suma de 1056,2 lei cheltuieli partiale de judecata pentru fondul cauzei, tinand seama ca partajul profita ambelor parti, iar reclamanta a efectuat, la fondul cauzei, cheltuieli de judecata în cuantum total de 671,5 lei, iar parata în cuantum de 2784,9 lei, toate reprezentand taxe de timbru, timbre judiciare si onorarii expert.
În consecinta, din însumarea acestora rezulta cuantumul de 3455,4 lei, 1/2 din aceasta suma reprezinta 1727,7 lei, iar prin scaderea celei mai mici sume reprezentand cheltuieli de judecata (671,4 lei) din aceasta rezulta diferenta de 1056,2 lei.
În baza aceluiasi text de lege intimata-parata B.E.va fi obligata sa plateasca apelantei-reclamante N.L. suma de 3735,8 lei reprezentand cheltuieli de judecata în apel, cu titlul de taxa de timbru, în modalitatea în care aceasta a fost redusa ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTI VE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite apelul declarat de reclamanta N.L. împotriva sentintei civile nr. 9070/7.07.2010 a Judecatoriei Brasov, pe care o schimba în parte, în sensul ca:
Admite în parte actiunea civila formulata si precizata de reclamanta N.L. în contradictoriu cu parata B.E..
Admite în parte cererea reconventionala formulata si precizata de parata B.E.în contradictoriu cu reclamanta N.L., si în consecinta:
Constata încetarea starii de codevalmasie între reclamanta N.L. si fostul sau sot B. V., asupra imobilului situat în Brasov, str. Agriselor nr. x, ap. II, înscris în c.f. 29902 Brasov, nr. top. 6146/II, ca urmare a decesului fostului sot al acesteia, B. V..
Constata contributia egala a reclamantei si a defunctului B. V. la dobandirea acestui bun comun.
Dispune înscrierea în c.f. 29902 Brasov, nr. top. 6146/II, a dreptului de proprietate al reclamantei în cota de 1/2, cu titlul de drept cumparare ca bun comun, si a dreptului de proprietate al paratei B.E.cu titlul de drept mostenire dupa defunctul B. V., în calitate de sotie supravietuitoare.
Constata ca, împreuna cu defunctul B. Victor, parata-reclamanta reconventionala B.E.a realizat la imobilul în litigiu investitii în valoare de 4420 lei, care nu vor fi avute în vedere la stabilirea valorii imobilului.
Dispune iesirea din indiviziune asupra imobilului identificat mai sus prin atribuirea acestuia catre parata B.E.si înscrierea dreptului de proprietate al acesteia în cartea funciara, cu titlul de drept mostenire si partaj.
Obliga parata B.E.sa plateasca reclamantei N.L. suma de 93.040 lei cu titlul de sulta.
Respinge restul pretentiilor cuprinse în cererea reconventionala formulata de parata B. E..
Pastreaza dispozitiile referitoare la respingerea cererii principale formulate de reclamanta N.L. în contradictoriu cu paratii B. E., C. R., T.M., B. I. B. P., C.D., C. M., G. P. M. C., O. G. R., ca fiind neîntemeiata, si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva fata de parata B. M.; respingerea cererii de interventie în interes propriu formulata de intervenienta G. P. M. C. în contradictoriu cu reclamanta N.L. si cu paratii B. E.,C.R. si T.M. ca mostenitoare ale defunctului parat B. G., B. I., B. P., C.D., C. M., ca neîntemeiata si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva fata de parata B.M.; anularea ca netimbrate a cererilor de interventie în interes propriu formulate de intervenientii C. D., C. M. si O. G. R..
Înlatura din dispozitivul sentintei apelate dispozitiile referitoare la obligarea paratei-reclamante reconventionale B.E.la plata sumei de 1140 lei reprezentand diferenta onorariu expert Taric Eleonora si la obligarea reclamantei la plata sumei de 1600 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand în onorariu expert.
Obliga reclamanta-parata reconventionala N.L. sa plateasca paratei-reclamanta reconventionala B.E.suma de 1056,2 lei cheltuieli partiale de judecata pentru fondul cauzei.
Obliga intimata-parata B.E.sa plateasca apelantei-reclamante N.L. suma de 3735,8 lei reprezentand cheltuieli de judecata în apel.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 3 octombrie 2011.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
C. F. A. B.
Grefier,
M. D.
Red. C.F. /27.10.2011
Tehnored. M.D./27.10.2011
13 ex.
Judec. Fond: C.S.
