Prin sentinţa comercială nr.3141/C din 7 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus disjungerea petitului având ca obiect instituire sechestru asigurator privind pe creditoarea SC R. SRL şi pe debitorul M.D.I şi s-a soluţionat pe fond cererea de deschidere a procedurii de formulată de către creditoarea SC R. SRL.
Astfel s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de debitoarea SC Z.T. SRL, împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de SC R. SRL.
S-a admis cererea formulată de creditoarea SC R. SRL împotriva debitoarei SC Z.T. SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC Z.T. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 110/30 noiembrie 2006 în temeiul căruia creditoarea, în calitate de vânzătoare, a vândut debitoarei cumpărătoare diverse produse de natură petrolieră, evidenţiate în facturile emise în perioada februarie – iulie 2008. Pentru plata acestor facturi, debitoarea a emis la 12 septembrie 2008 un bilet la ordin, în valoare de 50172,72 lei, cu scadenţa la 30 iunie 2009, refuzat pentru lipsă totală de disponibil în contul debitoarei la 13 iulie 2009. Dată fiind natura cauzală a biletului la ordin, orice contestare a facturilor pentru plata cărora a fost emis acest instrument devine inutilă, biletul la ordin încorporând un drept de creanţă autonom de dreptul de creanţă rezultată din facturi. Mai mult, prin „angajamentul de plată” semnat şi ştampilat de administratorul debitoarei, debitoarea a recunoscut un debit de 93.442,68 lei care cuprinde şi o parte din penalităţile de întârziere, superior valorii înscrise în biletul la ordin. Deşi debitoarea s-a angajat să plătească această sumă în tranşe lunare de minim 10.000 lei, începând cu luna iunie 2008, nici extrasul contului debitoarei şi nici vreun alt act depus de debitoare la dosar nu fac dovada plăţii vreunei astfel de tranşe. Cât priveşte extrasele din propria a debitoarei, acestea nu au nicio valoare probatorie în favoarea afirmaţiilor debitoarei, putând, cel mult, fi avute în vedere împotriva alegaţiilor debitoarei, conform art. 1184 C.civ.
Chiar dacă, în absenţa învestirii cu formula executorie, biletul la ordin nu constituie titlu executoriu, verificarea sa se limitează la aspectele formale prevăzute de art. 106 raportat la art. 2-19 din Legea nr. 58/1934, iar actul îndeplineşte toate aceste condiţii. Oricum, biletul la ordin se coroborează cu actul recognitiv de datorie, ambele acte constatând creanţe certe, lichide şi exigibile de mai mult de 30 de zile cu un cuantum superior valorii prag de 30.000 lei.
Coroborând refuzul de plată constatat cu extrasul contului debitoarei, care atestă creditări şi debitări de mică valoare, net inferioare şi cu plata parţială a debitului în cuantum de 25.000 lei, efectuată după închiderea dezbaterilor, prin ordinul de plată anexat cererii de redeschidere a dezbaterilor, judecătorul sindic concluzionează în sensul stării de insolvenţă a debitoarei, aceasta nefăcând dovada capacităţii sale de a plăti datoria scadentă de mai mult de 30 de zile către creditoare.
Cât priveşte plata parţială de 25.000 lei ulterioară închiderii dezbaterilor, aceasta nu poate conduce la respingerea cererii pentru neîntrunirea valorii prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, deoarece potrivit acestei norme juridice valoarea prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, neavând nicio semnificaţie juridică o eventuală diminuare ulterioară a creanţei, cu excepţia achitării sale integrale. O eventuală interpretare contrară a acestor dispoziţii legale ar conferi debitoarei posibilitatea de a plăti oricând o sumă care să conducă creanţa de care se prevalează creditoarea la o valoare imediat inferioară valorii prag, cu consecinţa respingerii cererii introductive, aspect care ar constitui, desigur, un abuz de drept. În acelaşi sens, judecătorul sindic a reţinut că nu este justificată repunerea pe rol a cauzei, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, plata parţială a creanţei este lipsită de semnificaţie în plan juridic, motiv pentru care, în temeiul art. 1169 C.civ., a respins, ca neîntemeiată.
Judecătorul sindic a concluzionat în sensul realităţii stării de insolvenţă vădită a debitoarei în sensul art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, la dosar neexistând probe din care să rezulte eventuale lichidităţi ale debitoarei care să acopere creanţa invocată de creditoare, motiv pentru care, în temeiul art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin. 1 C.proc.civ., a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea S.C. Z.T. S.R.L., reprezentată prin M.D.I., în calitate de administrator special, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei comerciale nr. 3141/C/2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, în sensul admiterii contestaţiei formulate de debitoarea S.C. Z.T. S.R.L. şi respingerii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
În motivarea recursului arată că prin cererea formulată de S.C. R. S.R.L., s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare, pentru suma de 50.172,72 lei cu titlu de debit principal, la care se adaugă suma datorată cu titlu de penalităţi de întârziere conform contractului de vânzare-¬cumpărare nr. 110/30.11.2006.
Debitoarea a formulat contestaţie prin care a susţinut că nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care să depăşească valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Susţine că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 312 din pentru admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi respingerii cererii de deschiderea procedurii insolvenţei. Nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care să depăşească valoarea-prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Din extrasul de cont anexat de creditoare la cererea de deschidere a insolvenţei rezultă că la data de 30.06.2009 S.C. Z.T. S.R.L. figura în evidenţele creditoarei cu suma de 50.172,72 lei. La data de 30.06.2009 creditoarea a completat biletul la ordin emis de S.C. Z.T. S.R.L. în data de 12.09.2008 cu suma de 50.172,72 lei, adică cu suma menţionată în extrasul de cont din data de 30.06.2009.
Prin plata sumei de 25.000 lei, efectuată la data de 07.10.2009, debitul a ajuns la nivelul de 25.172,72 lei, adică cu 4827,28 lei mai mic decât valoarea prag de 30.000 lei stabilită la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. La acest nivel al creanţei se impune admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
Creditoarea nu a mai livrat produse petroliere debitoarei după data de 30.06.2009, situaţie în care prin plata efectuată la data de 07.10.2009 debitul a scăzut sub valoarea prag prevăzută la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
S.C. R. S.R.L. a livrat societăţii comerciale Z.T. S. R. L. produse petroliere în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 110/30.11.2006.
Intre cantităţile de carburant înscrise în actele predate debitoarei şi cantităţile înscrise în facturi au existat neconcordante, motiv pentru care, de mai multe ori a solicitat societăţii comerciale R. S.R.L. să prezinte dovezile alimentării cu combustibil aferent debitului restant, desfăşurătoarele cu specimenul de semnătură al persoanelor care au alimentat autovehiculele societăţii şi cantităţile aferente, dar aceasta nu a transmis informaţiile solicitate. Chiar şi în aceste condiţii, a făcut plata sumei de 25.000 lei şi manifestă disponibilitate să achite şi alte sume în măsura în care se dovedeşte că le datorează.
Mai arată că S.C. Z.T. S.R.L. nu este în stare de insolvenţă, în sensul definit de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. In cursul anului 2009, societatea şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de alţi furnizori de bunuri şi/sau prestatori de servicii, a încasat sume de la alte societăţi comerciale, fapt probat cu înscrisurile anexate, precum şi cu cele depuse la dosar.
Consideră că refuzul justificat de a achita sumele pretinse de S.C. R. S.R.L. nu poate fi asimilat stării de insolvenţă. Din moment ce există îndoiala cu privire la cantităţile de produse petroliere livrate şi suma datorată, nu se poate reţine existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi nici a stării de insolvenţă. In aceste condiţii, deschiderea procedurii insolvenţei pentru o datorie discutabilă, a cărei cuantum este în prezent inferioară valorii prag prevăzute la art. 3 pct. 12 din apare ca o măsură drastică, cu efecte dăunătoare nu numai pentru recurentă ci şi pentru salariaţii acesteia şi bugetul statului.
Deschiderea procedurii insolvenţei are efecte directe asupra beneficiarilor serviciilor contractate de către S.C. Z.T. S.R.L., sens în care indică mai multe contracte în curs de derulare, anexate la recurs.
Deschiderea procedurii insolvenţei determină diminuarea veniturilor la bugetul local şi bugetele asigurărilor sociale, fiindcă o societate în curs de lichidare ori radiată nu mai achită taxe şi impozite, nu plăteşte salarii şi cotele aferente.
Susţine că sunt îndeplinite cerinţele art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă pentru suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 3141/C/2009, deoarece prin plata sumei de 25.000 lei, efectuată la data de 07.10.2009, debitul indicat de creditoare a scăzut sub valoarea prag de 30.000 lei, S.C. Z.T. S.R.L. are în curs de execuţie numeroase contracte, acestea urmând a fi desfiinţate ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, acest lucru generează o multitudine de consecinţe negative, atât în ce priveşte posibilităţile de realizare a veniturilor necesare plăţii datoriilor faţă de furnizori, bugetul statului şi salariaţi, cât şi asupra beneficiarilor serviciilor prestate de recurentă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi având în vedere dispoziţiile art.3041 C.proc.civ., Curtea de Apel constată următoarele:
Creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC Z.T. SRL pentru o creanţă principală de 50172,72 lei la care se adaugă accesorii constând în penalităţi de întârziere al căror cuantum urma să-l precizeze ulterior deschiderii procedurii, creanţă ce rezidă din încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1130 din 30.11.2006 în temeiul căruia creditoarea, în calitate de vânzătoare a vândut debitoarei cumpărătoare diverse produse de natură petrolieră evidenţiate în facturile depuse în dosarul de fond filele 6-10 şi emise în perioada februarie – iulie 2009.
În ceea ce priveşte certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea acestei creanţe, creditoarea a făcut dovada întrunirii condiţiilor sus arătate, de altfel prin contestaţia formulată debitoarea nu a negat existenţa acesteia făcând chiar şi o plată parţială a debitului în cuantum de 25.000 lei însă după închiderea dezbaterilor.
Din această perspectivă concluzia judecătorului sindic cu privire la întrunirea condiţiei prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 este una corectă în raport de verificarea normei juridice a valorii prag a cuantumului minim al creanţei care se raportează la data introducerii cererii.
Totodată judecătorul sindic la pronunţarea acestei soluţii a avut în vedere şi realitatea stării de insolvenţă vădită a debitoarei în sensul art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Cu toate acestea, ulterior pronunţării soluţiei dar înainte de declararea recursului, debitoarea achită integral cuantumul creanţei pentru care creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii a formulat această cerere şi suplineşte cu probele depuse la înscrisuri în recurs lichidităţile de care aceasta dispune şi care sunt net superioare creanţei invocate de creditoare motiv pentru care răstoarnă prezumţia stării de insolvenţă vădită a acesteia.
În aceste condiţii se pune întrebarea de a şti dacă în ipoteza achitării integrale a creanţei pentru care creditorul îndreptăţit a solicitat deschiderea procedurii şi dovedirea stării de solvabilitate de către debitor, se mai impune deschiderea acestei proceduri cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Răspunsul nu poate fi decât acela al respingerii cererii de deschidere a procedurii şi de admitere a contestaţiei debitorului în situaţia inexistenţei la acest moment a vreunei creanţe certe, lichide şi exigibile care să impună o atare măsură.
Concluzia care se desprinde este aceea că în prezent debitoarea recurentă a achitat integral creanţa pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii, aceasta nu mai are alţi creditori iar prezumţia stării de insolvenţă vădită a fost răsturnată prin depunerea extraselor de cont din care rezultă că aceasta dispune de lichidităţi şi îşi desfăşoară în continuare activitatea.
Faţă de cele mai sus expuse în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 C.proc.civ. se impune admiterea recursului iar hotărârea pronunţată va fi modificată în sensul admiterii contestaţiei formulată de debitoarea SC Z.T. SRL potrivit art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 şi se va respinge ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă introdusă de creditoarea R.
