Prin sentinţa comercială nr.3251 din 8 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC A.T. SRL şi, în consecinţă s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei şi radierea acesteia din registrul comerţului.
Lichidatorul a fost descărcat de îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură.
S-a încuviinţat în favoarea lichidatorului judiciar plata cheltuielilor de procedură avansate în cuantum de 363,95 lei şi o remuneraţie în cuantum de 2.500 lei, urmând ca plata să se facă din fondul special constituit conform prevederilor art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus notificarea sentinţei creditorilor, debitoarei, lichidatorului, DIRECŢIEI GENERALE A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI CLUJ şi OFICIULUI REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ în vederea efectuării menţiunii închiderii procedurii şi radierii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr.2482/30.09.2009, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC A.T. SRL a solicitat judecătorului sindic închiderea procedurii de faliment a debitoarei, radierea acesteia din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle referitoare la procedură şi încuviinţarea cheltuielilor de procedură în sumă de 363,95 lei + TVA şi a onorariului lichidatorului în sumă de 2.500 lei.
În conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului sindic obligaţia de a dispune închiderea procedurii insolvenţei în orice stadiu s-ar afla aceasta, în situaţia în care se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Modificarea dispoziţiilor art.131 din Legea nr.85/2006 survenită prin OUG nr.173/19 noiembrie 2008 a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligaţia de a închide procedura în acele situaţii prevăzute în mod clar şi explicit în lege, situaţii în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiţionat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Spre deosebire de vechea reglementare a dispoziţiilor art.131 în cadrul căreia legiuitorul lăsa la latitudinea judecătorului sindic închiderea procedurii, posibilitate ce rezulta din folosirea termenului „va putea da o sentinţă de închidere a procedurii”, actuala dispoziţie a înlocuit posibilitatea cu o normă imperativă, care rezultă chiar şi din sintagma utilizată de legiuitor „va da o sentinţă de închidere a procedurii”.
Judecătorul sindic a reţinut că lichidatorul judiciar le-a solicitat celor doi creditori implicaţi în procedura falimentului debitoarei SC A.T. SRL, MUNICIPIUL TURDA prin primar şi A.V.A.S. BUCUREŞTI avansarea unor sume de bani în vederea continuării procedurii, având în vedere că debitoarea nu deţine bunuri pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii. Creditorii au trimis înscrisuri prin care au arătat că nu vor avansa sume de bani pentru continuarea procedurii.
Apreciind că în cauză creditorii nu şi-au exprimat disponibilitatea de a avansa cheltuielile necesare procedurii şi că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS -, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi continuarea procedurii prevăzută de Lege anr.85/2006.
În motivarea recursului arată că potrivit O.U.G. nr. 37/2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat de la SC D. SA, creanţele restante deţinute asupra debitorului SC A.T. SRL. Potrivit dispoziţiilor cuprinse în Protocolul nr.2/28.06.2004 şi anexelor acestuia, AVAS a preluat o creanţă în cuantum de 12.982.25 RON, suma din care în cadrul prezentei proceduri de nu a fost recuperat niciun procent.
Conform menţiunilor cuprinse în hotărârea recurată, lichidatorul judiciar, la data de 07.10.2009 a formulat cerere de închidere a procedurii motivat de lipsa bunurilor din averea debitoarei şi lipsa creanţelor de recuperat în contul de lichidare. Conform art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, după ce bunurile din averea debitoarei au fost lichidate (dacă acestea există), lichidatorul judiciar avea obligaţia de a prezenta judecătorului sindic un raport final împreună cu un bilanţ general, ale căror copii trebuiau comunicate tuturor creditorilor şi debitorului, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor pentru soluţionarea obiecţiunilor la Raportul Final.
Consideră că prin necomunicarea către creditori, în condiţiile art. 129 alin.1 din Legea nr.85/2006, a Raportului final privind lichidarea SC A.T. SRL, AVAS a fost privat de dreptul de a exercita calea de atac prevăzuta de legiuitor, şi anume obiecţiunile la Raportul final.
Prin pronunţarea soluţiei de închidere a procedurii fără comunicarea Raportului final către toţi creditorii, a fost obstrucţionat dreptul AVAS, în calitate de creditor, de control asupra activităţii lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapă importantă din cadrul procedurii, în care creditorii puteau formula inclusiv cereri de autorizare, inclusiv de angajare a răspunderii administratorilor debitoarei, lucru imposibil însă în speţa de faţă.
Arată că lichidatorul judiciar a formulat cerere de închidere a procedurii la 07.10.2009, doar cu o zi înainte de pronunţarea sentinţei, AVAS fiind în imposibilitatea procedurală de a obiecta faţă de închiderea procedurii debitoarei SC A.T. SRL.
În raport de prevederile art.138 din noua lege, cererea privind antrenarea răspunderii trebuie formulată în primul rând de participanţii la procedură, şi abia ulterior, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acţiunea cu condiţia ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul său, asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoana juridică, ori dacă a omis să formuleze acţiunea prevăzută de alin.1.
Închiderea procedurii asupra debitoarei SC A.T. SRL, în lipsa unui raport final, sau dacă acesta a fost întocmit, necomunicat AVAS, în temeiul art.129, fără a da posibilitatea, cel puţin a autorizării de către judecătorul sindic, creditorilor să formuleze cerere în temeiul art.138, apare ca prematură, creditorii fiind privaţi de a exercita calea de atac prevăzută de legiuitor.
Intimata SC A.T. SRL, prin întâmpinarea de la f.14-16, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei tribunalului, invocând totodată excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei AVAS Bucuzreşti.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi având în vedere prevederile art.3041 C.proc.civ. constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei aceasta apare ca neîntemeiată atâta vreme cât AVAS Bucureşti are calitatea de creditor al debitoarei SC A.T. SRL, fiind înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor cu o creanţă bugetară preluată de la D., în cuantum de 12.982,25 lei, creanţă ce nu a fost niciodată contestată aşa încât excepţia invocată urmează a fi respinsă.
În ceea ce priveşte însă motivele de nelegalitate a hotărârii judecătorului sindic prin care acesta a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei în considerarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, acestea sunt neîntemeiate iar recursul urmează a fi respins.
Aşa cum rezultă din prevederile art.131 ale Legii insolvenţei urmare a modificărilor survenite prin O.U.G nr.173/19 nov.2008, acesta stabileşte cu caracter imperativ obligaţia de închidere a procedurii în acele situaţii stabilite clar şi explicit de lege respectiv atunci când în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiţionat de refuzul creditorilor de a se oferi să avenseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Ori tocmai ipoteza normei legale descrisă anterior este întrunită în speţă atâta timp cât lichidatorul judiciar a solicitat creditorilor implicaţi în procedura falimentului să avanseze sumele necesare continuării procedurii deoarece în patrimoniul debitoarei nu există bunuri nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării acesteia, creditorii exprimându-şi poziţia fermă în sensul că nu înţeleg să avanseze aceste sume.
Drept urmare în mod întemeiat judecătorul sindic a arătat că spre deosebire de vechea reglementare când legiuitorul lăsa la latitudinea judecătorului sindic, închiderea procedurii în această ipoteză, în prezent aceasta nu mai constituie o facultate ci dimpotrivă o obligaţie.
Cât priveşte invocarea neregularităţilor decurgând din aplicarea prevederilor art.129 din Legea nr.85/2006 respectiv de comunicare a raportului final cu posibilitatea creditorilor de a formula obiecţiuni, Curtea reţine că în prezent textul art.131 alin.2 stabileşte expres că în această situaţie nu sunt aplicabile prevederile art.129. Cu alte cuvinte când se dispune închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art.131 cum este şi în cazul de faţă, aplicarea prevederilor art.129 este exclusă.
Aşadar toate aserţiunile creditoarei recurente în sensul în care a fost privată de dreptul de a exercita calea de atac împotriva raportului final şi necomunicarea acestuia, nu vor fi primite în cauză, în raport de inaplicabilitatea textului de care aceasta a înţeles să se prevaleze, în stadiul acestei proceduri.
La fel de neîntemeiate sunt şi susţinerile privind aplicarea prevederilor art.138 în Legea nr.85/2006 de vreme ce creditorul avea posibilitatea formulării unei acţiuni în atragerea răspunderii administratorului debitoarei însă nu a uzat de această posibilitate.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de creditorul AVAS Bucureşti.
