– art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004
Rolul plângerii prealabile prevăzute de dispoziţiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 este acela de a sesiza autoritatea administrativă emitentă a actului vătămător, in vederea revocării actului şi atenţionarea autorităţii administrative despre intenţiile persoanei vătămate de a înlătura actul vătămător pe cale administrativă sau judecătorească.
Respingerea cererii iniţiale de către instanţă ca fiind prematur introdusă şi apoi ca tardivă, îngrădeşte accesul reclamanţilor la justiţie, drept prevăzut de dispoziţiile art.21 din României şi art.6 CEDO.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.2602/24.11.2006)
Asupra recursului de faţă, deliberând in condiţiile art.256 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1924/21.04.2008, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare in judecată invocată de pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman – Alexandria, s-a respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamantele SC A. SRL şi SC A. SRL, împotriva pârâtei Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman – Alexandria, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva adresei nr.9782/24.09.2007, prin care a fost respinsă cererea reclamantei SC A. SRL Alexandria de acordare despăgubiri pentru calamităţi la culturile agricole de toamnă in anul 2007, a fost înregistrată la pârâtă cu adresa nr.1062/7.02.2008, iar prin adresa nr.1366/3.03.2008 emisă de pârâtă, a fost respinsă întemeiat ca tardivă plângerea prealabilă, deoarece nu a fost formulată in termenul de 30 de zile de la data comunicării actului respectiv.
S-a mai considerat că respingerea cererii de chemare in judecată formulată de reclamante ca prematură prin sentinţa civilă nr.285/22.01.2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman nu echivalează cu repunerea in termenul prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamantele SC A. SRL şi SC A. SRL, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinici, deoarece instanţa de fond a apreciat greşit natura juridică a litigiului ca fiind de contencios administrativ, dar in mod corect litigiul este de natură comercială.
Litigiul s-a declanşat la 24.09.2007 când intimata a refuzat să acorde despăgubirile băneşti cuvenite pentru calamităţile din anul 2007 la culturile de cereale. In urma promovării acţiunii de către recurente prin sentinţa civilă nr.285/22.01.2008, Tribunalul Teleorman a respins acţiunea ca prematur introdusă.
Litigiu izvorăşte dintr-un contract de asociere in participaţiune aşa încât raporturile dintre părţi sunt de natură comercială.
Al doilea motiv de recurs se referă la aprecierea greşită a instanţei care a respins plângerea recurentelor ca tardiv formulată, motiv de recurs la care s-a renunţat de către recurente.
In drept cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art.3041 Cod procedură civilă.
Asupra recursului de faţă, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat că plângerea a fost formulată pentru termenul prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar respingerea cererii ca prematur formulată prin sentinţa civilă nr.285/22.01.2008, Tribunalul Teleorman, nu echivalează cu repunerea in termen.
Curtea consideră că in mod greşit s-a făcut aplicarea prevederilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 deoarece rolul plângerii prealabile este acela de a sesiza autoritatea administrativă emitentă a actului vătămător in vederea revocării actului şi atenţionarea autorităţii administrative despre intenţiile persoanei vătămate de a înlătura actul vătămător pe cale administrativă sau judecătorească.
În speţă, aplicarea consecinţelor neîndeplinirii in termen a procedurii prealabile prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, nu se justifică deoarece prin sentinţa civilă nr.285/22.01.2008, a Tribunalului Teleorman şi respingerea acţiunii ca prematură, s-a adus la cunoştinţa pârâtului despre vătămarea dreptului recurentelor la acordarea despăgubirilor pentru calamităţi, fiind vorba in fapt de un refuz al acestei autorităţi de a soluţiona cererile reclamantelor întemeiate pe Legea nr. 381/2003 pentru care nici nu se impune obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile.
Nu se poate aprecia că recurentele reclamante au stat in pasivitate, astfel că respingerea acţiunilor acestora întâi ca prematur introdusă şi apoi ca tardiv introdusă îngrădeşte accesul reclamantelor la justiţie, drept prevăzut de art.21 din Constituţia României şi art.6 CEDO.
Faţă de cele arătate mai sus, in conformitate cu art.312 alin.5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de contencios administrativ in înţelesul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 neavând caracter comercial.
