Dosar nr. 8398/280/2008
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA COMERCIALĂ Nr. 2947
Şedinţa publică de la 30 Martie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE E. F.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamant SC D. S. SA B. şi pe pârât D. L., având ca obiect acţiune în daune contractuale
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 23.03.2010, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă
?????
INSTANŢA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 11.09.2008 pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub numărul 8398/280/2008. reclamanta – creditoare SC D. S SA B. prin Direcţia Regionala Vest de C. G. N. a chemat in judecată pe pârâta debitoare D. L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia sa plătească suma de 10006,89 lei, reprezentând contravaloarea gazelor consumate. Se solicită cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, întemeiată în drept disp.969 C.civil, art. 1361-1362 C.civil., reclamanta a arătat că parata a consumat naturale in perioada mai-decembrie 2006 si ianuarie-aprilie 2007, pentru care au fost emisa facturi fiscale in valoare de 10006,89 lei, insă aceasta nu a achitat contravaloarea debitului deşi scadenţa s-a împlinit .
Prin sentinţa comercială nr. 6069/21.10.2008, Judecătoria Piteşti a admis cererea formulată de reclamanta SC D. S. SA B. prin Direcţia Regionala V. de C. G. N., împotriva pârâtei D. L., şi a obligat parata la plata sumei de 10006,89 lei, reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate in perioada aprilie 2006-aprilie 2007 si penalităţi de întârziere aferente.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în baza relaţiilor contractuale dintre părţi, necontestate, reclamanta a furnizat pârâtei gaze naturale. Deşi aceasta din urmă a beneficiat de gazele naturale livrate, nu a achitat contravaloarea utilităţilor consumate in perioada aprilie 2006-aprilie 2007, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, acumulând un debit de 10006,89 lei – contravaloare gaze naturale si penalităţi aferente, pe perioada aprilie 2006-aprilie 2007 .
Instanţa de fond a avut in vedere si disp.art.969 potrivit căruia, convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante si ale art.970 Cod civil conform căruia convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, precum şi principiile care guvernează materia efectelor obligaţiilor potrivit căruia in cadrul răspunderii contractuale, creditorul trebuie numai să dovedească existenţa creanţei si întrucât obligaţia de plată asumată de pârâta creditoare este o obligaţie de rezultat, in condiţiile in care reclamanta pretinde că acest rezultat nu a fost atins, va opera o prezumţie de neplată in sarcina debitorului, pe care acesta o poate răsturna prin proba plăţii.
Instanţa a apreciat astfel ca reclamanta a făcut dovada existentei creanţei sale, care este certa, lichida si exigibila, conform art. 379 alin 3 si 4 Cod. procedură civilă., decurgând din facturile fiscale emise, iar parata nu a făcut dovada plăţii, deşi ii revenea sarcina probei, conform art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs , în termen legal, pârâta D.L. , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motive ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi pct. 9 Cod procedură civilă ,solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii ca nedovedită iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o legală soluţionare.
Un prim motiv de recurs invocata fost acela că recurenta nu a fost legal citată la adresa de domiciliu, municipiul Piteşti, str. T., nr. ., judeţul Argeş, conform actului de identitate anexat, neavând cunoştinţă de existenţa acestui proces .
În al doilea rând, recurenta – pârâtă a invocat faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal , arătând că facturile privind consumul de gaze naturale pentru perioada mai – august 2006 s-au emis fără a exista contor de măsurare a consumului de gaze iar pentru perioadele următoare , respectiv septembrie – decembrie 2006 şi ianuarie – februarie 2007 numărul contorului înscris în facturi, este diferit. Cum nu există un proces verbal de instalare , de predare – primire şi citire a indexului iniţial rezultă caracterul incert al măsurătorii consumului de gaz şi implicit a valorii gazului consumat.
Legal citată, intimata – reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.12-14), prin care a solicitat respingerea recursului întrucât citarea recurentei s-a făcut legal, la adresa indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată , rezultată din actele existente la societatea furnizoare şi la care s-au emis facturile. Între aceleaşi părţi a mai existat un litigiu, având ca obiect emiterea ordonanţei potrivit OG 5/2001,pârâta fiind citată la aceeaşi adresă, municipiul Piteşti, str. R nr., judeţul Argeş, fără ca apărătorul ,prezent la judecarea respectivului litigiu să invoce schimbarea adresei de domiciliu a părţii pe care o asista. S-a arătat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, creanţa fiind certă, cuantumul datoriei rezultând din facturile anexate şi buletinul de mişcare încheiat la ridicarea contorului.
Prin dec. Com. Nr. 40/RC/2009 Tribunalul Comercial a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţa.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie Tribunalul a reţinut că potrivit art. 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţii , afară numai dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile legale referitoare la citarea părţilor au caracter imperativ , deoarece au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare . Sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi. Dreptul la apărare este un drept fundamental al omului, consacrat în articolul 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil al oricărei persoane şi garantat prin articolul 24 din României. Instanţa a soluţionat cauza fără ca pârâta să fie legal citată la adresa de domiciliu, astfel cum rezultă din actul de identitate depus la dosar, fapt ce contravine tuturor dispoziţiilor legale amintite anterior. Potrivit art.6 „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială (…) care să hotărască asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (…)” Instanţa europeană, în cadrul controlului pe care-l exercită asupra respectării dispoziţiilor art.6 paragraf 1, de către autorităţile naţionale ale statelor contractante, apreciază conţinutul dreptului disputat prin raportare atât la dispoziţiile Convenţiei cât şi la cele ale normelor naţionale de drept.
A reţinut Tribunalul că recurenta, în criticile aduse în recurs, a contestat cuantumul debitului şi a prezentat o serie de înscrisuri, fiind necesar ca instanţa de judecată să analizeze pertinenţa, utilitatea probei cu expertiză contabilă dar şi a probei cu acte din care să rezulte împrejurările de fapt ce au condus la apariţia litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 04.05.2009.
În fond după casare s-au administrat următoarele probe: înscrisuri şi expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind întocmit de d-na expert C. D.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
In baza relaţiilor contractuale dintre părţi, reclamanta a furnizat pârâtei gaze naturale.
Reclamanta a susţinut că deşi pârâta a beneficiat de gazele naturale livrate, nu a achitat contravaloarea utilităţilor consumate in perioada aprilie 2006-aprilie 2007, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, nr. 6880385/31.05.2006, in valoare de 789,53 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 09.04.2006-08.05.2006, nr. 4467293/29.06.2006, in valoare de 192,72 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 08.05.2006-29.06.2006, nr. 6590170/26.07.2006, in valoare de 2946,38 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 28.06.2006-24.07.2006, nr. 9818030/30.08.2006, in valoare de 72,1 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 27.06.2006-29.08.2006, nr.0521280/29.09.2008, in valoare de 180,33 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii septembrie 2006, nr.6758829/27.10.2006, in valoare de 209,16 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii octombrie 2006, nr.5833613/27.11.2006, in valoare de 560,89 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii noiembrie 2006, nr.4380250/27.12.2006, in valoare de 561,69 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii decembrie 2006, nr.5001222/30.01.2007, in valoare de 1041,63 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii ianuarie 2007, nr. 5089662/26.02.2007, in valoare de 681,6 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii februarie 2007, nr.12440869/28.03.2007, in valoare de 1571,3 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii martie 2007 si penalitati, nr.12532761/27.04.2007, in valoare de 1571,3 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii aprilie 2007 si penalitati (filele 4-15).
A susţinut reclamanta că parata a acumulat un debit de 10006,89 lei reprezentând contravaloare gaze naturale si penalităţi aferente, pe perioada aprilie 2006-aprilie 2007 (desi in acţiune se mentioneaza perioada mai 2006-aprilie 2007, in realitate prima factura este emisa si pentru o parte din luna aprilie 2006).
Parata nu a făcut dovada achitării debitului, însă a contestat debitul menţionat în facturi.
Faţă de aceasta situaţie, având în vedere decizia Tribunalului, în cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă.
Conform raportului de expertiză contabilă suma datorată de pârâtă reclamantei este de 4.298, 95 lei reprezentând 3.936,81 lei contravaloare gaze, şi 362,14 lei penalităţi de întârziere, respectiv consumul real de gaze pentru perioada mai-decembrie 2006, ianuarie – aprilie 2007 fiind de 3804 mc gaz.
Din conţinutul raportului de expertiză rezultă că în perioada 28.06.2006-24.07.2006 era imposibil ca pârâtă să consume 2.926 mc gaze iar în perioada februarie-aprilie 2007, 3000 mc. Gaz.
Contractul încheiat de părţi s-a reziliat în luna februarie 2007 astfel încât ultimele doua facturi ce atestă consumul de 3000 mc gaz au fost emise ulterior rezilierii contractului .
Reclamanta nu a contestat rezilierea contractului în luna februarie 2007 însă a susţinut că atât factura care atestă consumul de 2926 mc gaz cat şi facturile care atestă consumul a 3000 mc gaz nu reprezintă doar consumul aferent lunii iulie 2006 şi martie – aprilie 2007 ci reprezintă consumul pentru o perioadă anterioară arătând că s-a urmărit plata eşalonată a gazelor consumate de pârâtă.
Deci, reclamanta a recunoscut faptul că în lunile menţionate în cele trei facturi pârâtă nu a consumat cantitatea de gaze inserată în conţinutul acestora.
Conform facturilor depuse la dosar consumul de gaze a fost stabilit pentru fiecare lună în parte.
În contract părţile nu au stabilit exact cantitatea de gaze ce se va furniza lunar, neexistând practic o astfel de posibilitate, însă au încadrat pe pârâtă la consumatori casnici astfel încât nu putea livra acesteia o cantitate mai mare de 2400 mc gaz anual fără a modifica acel contract încheiat de părţi în raport de legislaţia în vigoare.
Mai mult decât atât, în ultimele două facturi precum şi în factura numărul 6590170/2006 nu s-au menţionat seria şi numărul contorului.
Toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că reclamanta nu a furnizat pârâtei cantitatea de 5 926 mc gaz, aspect reţinut şi de experta desemnată în cauză.
Cu privire la celelalte facturi pârâtă nu a contestat faptul că i s-au livrat gaze naturale, a achitat facturile emise la aceeaşi adresă în perioada anterioară, astfel încât inadvertenţele apărute cu privire la adresa la care a fost montat contorul de gaze nu vor fi reţinute de instanţa.
Situaţia expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiză .
Conform disp.art.969 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante si iar conform dispoziţiilor art.970 Cod civil convenţiile trebuie executate cu bună credinţă.
În cadrul răspunderii contractuale, creditorul trebuie numai să dovedească existenţa creanţei si întrucât obligaţia de plată asumată de pârâta creditoare este o obligaţie de rezultat, in condiţiile in care reclamanta pretinde că acest rezultat nu a fost atins, va opera o prezumţie de neplată in sarcina debitorului, pe care acesta o poate răsturna prin proba plăţii.
Instanţa apreciază astfel ca reclamanta a facut dovada existentei unei creanţe în cuantum de 3936,81 lei, reprezentând contravaloare gaze furnizate conform facturilor fiscale depuse la dosar, nr. 6880385/31.05.2006, in valoare de 789,53 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 09.04.2006-08.05.2006, nr. 4467293/29.06.2006, in valoare de 192,72 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 08.05.2006-29.06.2006, nr. 6590170/26.07.2006, in valoare de 72,1 lei, reprezentând contravaloare gaze pe perioada 27.06.2006-29.08.2006, nr.0521280/29.09.2008, in valoare de 180,33 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii septembrie 2006, nr.6758829/27.10.2006, in valoare de 209,16 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii octombrie 2006, nr.5833613/27.11.2006, in valoare de 560,89 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii noiembrie 2006, nr.4380250/27.12.2006, in valoare de 561,69 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii decembrie 2006, nr.5001222/30.01.2007, in valoare de 1041,63 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii ianuarie 2007, nr. 5089662/26.02.2007, in valoare de 681,6 lei, reprezentând contravaloare gaze aferente lunii februarie 2007, precum şi penalităţilor aferente acestor facturi în cuantum de 362,14 lei, creanţa care este certa, lichida si exigibila, conform art. 379 alin 3 si 4 C.p.c., decurgând din facturile fiscale emise, iar parata nu a facut dovada platii, deşi ii revenea sarcina probei, conform art. 1169 C.civ.
În ceea ce priveşte celelalte facturi instanţa reţine că nu au fost acceptate la plată de pârâtă, nu au fost emise pentru consumul de gaze aferent lunilor menţionate în acele facturi, pentru perioada menţionată în aceste trei facturi s-au emis alte facturi pe care instanţa le-a avut în vedere la soluţionarea cauzei, prin probele administrate reclamanta nefăcând dovada livrării cantitaţii de 5926 mc gaz deşi obligaţia îi revenea.
In consecinţa, instanţa va admite cererea în parte si va obliga pe parata la plata catre reclamanta a sumei de 3936,81 lei, reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate şi a sumei de 362,14 lei reprezentând penalităţi aferente.
In baza art. 274 C.p.c., va obliga pe parata la plata catre creditoare a cheltuielilor de judecata in cuantum de 358 lei, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar proporţional cu admiterea acţiunii.
Pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC D. S. SA BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâtă D. L.
Obligă pe pârâră să plătească reclamantei suma de 4298,95 lei cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere precum şi suma de 358 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Martie 2010.??
Preşedinte,
E. F.
Grefier,
I. C.
???
Red. EF
Tehn. LB 01.04. 2010 – 4/ex
