Contestaţie la executare. Deducerea greşită a arestului. Cazul de contestaţie prev. de art.461 alin1 lit.c Cpp
Prin sentinţa penală nr.1129 din data de 04 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.11324/215/2010,
s-a respins contestaţia la formulată de condamnatul L.N.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova.
A obligat condamnatul la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei
A obligat condamnatul la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei
reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, prima instanţă a constatat că la data de 13.04.2010 a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub numărul 11324/215/2010, contestaţia la executare formulată de
către petentul L.N.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, cu privire la sentinţa penală nr. 2290/2009
a Judecătoriei Craiova.
În motivarea cererii petentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru şapte
fapte de tâlhărie săvârşite în anii 1999, 2001, 2004, 2009, nu i s-au dedus perioadele executate anterior pentru
fapte concurente între anii 2001-2004 şi 2004-2008.
În vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa a dispus ataşarea sentinţei penale nr.
2290/09.10.2009 a Judecătoriei Craiova.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin s.p. nr. 2290/09.10.2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea
inculpatului L.N.C. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de
tâlhărie în perioada 1999-2009 precum şi revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 722
zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului L.N.C. prin s.p. nr.
257/09.05.2005 a Judecătoriei Craiova.
Potrivit art. 461 C.p.p., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus
in executare o hotărâre nedefinitiva; când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea
prevăzuta in hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa
sau vreo împiedicare la executare; când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice alta cauza de
stingere si orice alt incident ivit in cursul executării.
Instanţa a reţinut că motivele invocate de petent in susţinerea contestaţiei la executare nu se încadrează
in vreunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C.p.p.
Astfel, contestaţia la executare nu poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru
judecat, este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea
în executare a hotărârii penale definitive dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment,
în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării si chiar după ce s-a executat
pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.
Fata de aceste considerente, ţinând cont că acele critici ale condamnatului privesc soluţia pronunţată
printr-o hotărâre definitivă prin neexercitarea căii de atac a apelului de către condamnat, nefiind îndeplinite
condiţiile prev. de art. 461 C.p.p. instanţa a respins contestaţia la executare formulată de petentul L.N.C..
reprezintă onorariu av. oficiu.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs L.N.C., criticând sentinţa instanţei de fond pe
motiv că nu i-a fost dedusă pedeapsa executată din condamnarea de 7 ani închisoare.
Tribunalul prin dec.pen. nr.405/18 iunie 2010, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de
recurentul petent şi a celor ce pot fi invocate din oficiu potrivit art.3856 alin.3 şi 3859alin.3C.p.p., a
apreciat că acesta este fondat pentru următoarele considerente :
Prin contestaţia la executare formulată contestatorul L.N.C. a solicitat instanţei să-i deducă din
pedeapsa de 7 ani închisoare, în a cărei executare se află în prezent în baza mandatului de executare
nr.2496/27.10.2009, perioadele executate anterior pentru fapte concurente săvârşite în perioada anilor 2001-2004
şi 2004-2008.
Instanţa de fond a respins contestaţia la executare întrucât motivele invocate de contestator nu se
încadrează în niciunul din cazurile prevăzute expres în art.461 Cpp. S-a motivat că acest mijloc procesul cu
caracter jurisdicţional, poate fi folosit doar înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive,
dacă incidentul invocat s-a ivit până în acel moment sau poate fi folosit în cursul executării pedepsei, dacă
incidentul s-a ivit în perioada executării ori după ce s-a executat pedeapsa şi este în legătură cu executarea
acesteia.
Instanţa de fond a mai apreciat că criticile condamnatului privesc soluţia pronunţată într-o hotărâre
definitivă împotriva căreia nu a înţeles să exercite calea de atac a apelului, neputând fi analizate pe cale
contestaţiei la executare.
Tribunalul apreciază că, aşa cum a stabilit jurisprudenţa şi doctrina penală în mod constant, pe calea
contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, în ceea
ce priveşte greşita deducere a arestului, fără ca pe această cale să se repună în discuţie probleme de fond
rezolvate cu autoritate de lucru judecat. Astfel, omisiunea instanţei de judecată de a computa unui inculpat
sau condamnat aflat în stare de arest, durata reţinerii sau arestării, ori efectuarea greşită a computării,
poate fi remediată prin utilizarea cazului de contestaţie la executare prev. de art. 461 alin. (1) lit. c)
Cpp., sens în care s-a pronunţata şi ICCJ prin decizia pen. nr.167/2006), evitându-se astfel executarea unui
plus de pedeapsă pe care legea îl consideră executat.
Prin urmare, instanţa de fond trebuia să analizeze cererea de contestaţie la executare şi să stabilească dacă
este întemeiată sau nu şi nu să o respingă ca inadmisibilă pe motiv că nu se încadrează în niciunul din
cazurile prev. de art.461 Cpp.
Pentru aceste motive, tribunalul va admite recursul va casa sentinţa pen. nr.1129/04.05.2010 a Judecătoriei
Craiova şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pe de o parte întrucât contestaţia la
executare întemeiată pe disp.art.461 lit.c Cpp se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută,
iar pe de altă parte, pentru a nu fi petentul condamnat lipsit de posibilitate exercitării unei căi de atac.
