Recurs civil. Contestatie la executare. Contestaţie la executare


DECIZIA CIVILĂ Nr.187/R/14 Martie 2012

Sub nr. XX/2011 a fost înregistrată la Judecătoria O contestaţia la prin poprire, pornită în dosarul de executare nr. 210/2011 de BEJ Ene Alexandru, la cererea creditorului SL, prin care solicită să se constate că, în fapt, datorează acestuia suma de 1000 lei.

În motivarea contestaţiei arată că s-a judecat cu SL şi conform sentinţei civile nr. 633/30.03.2010 a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând contravaloarea chitanţei nr. 134/1.03.2010. A formulat recurs care a fost respins prin decizia civilă nr. 980/R/3.11.2010 în baza căreia a fost obligat la plata sumei de 1000 lei, în baza aceleiaşi chitanţe nr. 134/1.03.2010. Atât în prima sentinţă cât şi în recurs a constatat că a fost obligat să plătească suma de 1000 lei. Mai arată că nu putea fi obligat să plătească de două ori aceeaşi sumă de 1000 lei, în baza chitanţei nr.134/1.03.2010.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea contestaţiei şi reducerea obligaţiei numai la cea rezultată din chitanţa nr. 134/1.03.2010, respectiv 1000 lei, urmând a fi reduse şi cheltuielile de executare .

Nu au fost invocate dispoziţii legale.

La dosar, contestatorul a depus adresa de înfiinţare a popririi asupra veniturilor prezente şi viitoare, cuvenite prin ale debitorului la terţul poprit Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, sentinţa civilă nr.XX/30.03.2010 a Judecătoriei O rămasă definitivă şi irevocabilă şi decizia civilă nr. XX/R/3.11.2010 a Tribunalului Călăraşi.

Pentru o justă soluţionare a cauzei a fost solicitat executorului judecătoresc în copie certificată dosarul de executare nr. 210/2011 privind pe creditorul SL şi debitorul PI.

În baza art. 115 – 118 C.pr.civilă, creditorul intimat a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei la executare pentru următoarele motive: prin sentinţa civilă nr. XX/30.03.2010 pronunţată de Judecătoria O s-a respins acţiunea promovată de reclamantul PI (contestatorul din prezenta acţiune) şi a fost obligat la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Întrucât PI a fost nemulţumit de soluţia pronunţată de către instanţa de fond şi materializată prin sentinţa civilă mai sus menţionată, acesta a formulat recurs.

Mai arată că Tribunalul Călăraşi, a pronunţat decizia civilă nr. XXX/R/2010 prin care a respins recursul formulat de către PI . In aceste condiţii el al fost obligat şi de această dată la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Cum cele două hotărâri au rămas definitive şi irevocabile, a solicitat investirea cu formulă executorie.

După investirea cu formulă a hotărârilor mai sus menţionate, prin Biroul executorului judecătoresc Ene Alexandru a solicitat punerea în executare a acestora.

Toată această executare este consemnată în dosarul de executare nr. 210/2010.

Referindu-se în mod concret la contestaţia la executare şi prin care contestatorul a pretins că a fost obligat la plata unor sume de bani care se regăsesc în cuprinsul celor două hotărâri, creditorul arată că susţinerile debitorului sunt lipsite de orice suport şi făcute cu rea credinţă, probabil cu intenţia de a induce în eroare instanţa de judecată şi de a fi absolvit de plata acestor sume pe care incontestabil le datorează.

Cu privire la cuantumul sumei ce urmează să o achite cu titlu de cheltuieli de judecată arată că acele chitanţe ce privesc un cuantum de 2000 lei sunt diferite , cu numere de înregistrare diferite, fiecare dintre aceste înscrisuri regăsindu-se în original, în dosarul de fond şi respectiv în dosarul instanţei de control judiciar Tribunalul Călăraşi.

La rândul său, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând în principal că şi în decizia Tribunalului Călăraşi este menţionată aceeaşi chitanţă nr. 134/1.03.2010 pentru suma de 1000 lei şi în mod greşit a pornit executarea pentru suma totală de 2700 lei, din care 2.000 lei reprezintă onorariu pentru apărător .

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr. XX/2011, Judecătoria O a respins contestaţia la executare formulată de petentul – contestator PI împotriva intimatului SL.

A obligat pe contestator la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul SL( chitanţa nr.208/12.11.2011).

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că într-adevăr prin decizia tribunalului debitorul a fost obligat la alte 1000 lei cheltuieli de judecată însă s-a consemnat eronat că ar fi vorba despre chitanţa nr.134/01.03.2010, în realitate, aşa după cum reiese şi din motivele deciziei este vorba de chitanţa nr.136/28.05.2010.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei sale.

Depune şi un memoriu olograf.

Tribunalul a dispus din oficiu ataşarea dosarului nr.2548/269/2009 al Judecătoriei O.

În motivarea recursului se arată următoarele:

Hotărârea s-a dat de un alt judecător, ceea ce face nulă hotărârea cu aplicarea art.304 pct.2 C.proc.civ. respectiv s-a dat de către doamna judecător BA, iar completul de judecată la punerea concluziilor este format de domnul judecător DL.

Conform art.304 pct.8 C.proc.civ. instanţa a interpretat greşit obiectul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit neîndoielnic al acestuia.

Se arată că la executare se are în vedere dispozitivul hotărârii executate.

Conform art.304 pct.9 C.proc.civ. hotărârea este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.

Se arată astfel că în conformitate cu art.372 C.proc.civ. se execută dispozitivul hotărârii şi nu motivarea acestuia iar instanţa de executare nu poate interveni asupra dispozitivului. De la pronunţarea deciziei au trecut mai mult de şase luni.

Tribunalul în raport de actele şi lucrările dosarului în baza art.312 C.proc.civ. urmează a respinge recursul pe următoarele considerente.

Din dosarul ataşat rezultă, că prin sentinţa civilă nr.XX/30.03.2010 debitorul a fost obligat către creditorul (pârât) la plata a 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr.XX/03.11.2010 Tribunalul Călăraşi a respins recursul debitorului (reclamant) iar în alineatul doi se menţionează: ”A obligat recurentul reclamant la plata către intimatul pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.

Totalul cheltuielilor este de 2000 lei.

În dispozitivul deciziei nu se menţionează nimic despre vreo chitanţă şi nici chiar în motivarea reţinută de către tribunal cu privire la recurs (pg.5 şi 6 din decizia nr.XX/2010).

La pagina 88 din dosarul nr.XX/2009 se află chitanţa nr.136/28.05.2010 din care rezultă că în recurs pârâtul a achitat suma de 1000 lei iar la pagina 83 (fond) se află chitanţa nr.134/01.03.2010 din care rezultă că pârâtul a achitat suma de 1000 lei, ambele cu titlu de onorariu avocat.

Prin urmare este reală afirmaţia că în cadrul unei executări ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii, ori în cazul ambelor hotărâri (sentinţă şi decizie) se specifică obligaţia debitorului de a achita 1000 lei cheltuieli de judecată.

În dispozitiv nu se face vreo referire la vreo chitanţă pentru a crea vreo confuzie sau aplicarea art.281 cu privire la îndreptarea erorii materiale.

Ca atare în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art.304 (1) sau cele ale pct.9 C.proc.civ..

Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art.304(7) pct.2 C.proc.civ. deoarece nu rezultă că la judecarea cauzei a participat un judecător iar hotărârea a fost dată de un alt judecător.

Cauza a fost repartizată completului C5 BA, deci judecătorului care a pronunţat sentinţa. Judecătorul D a participat la judecarea cauzei la termenul din 09.12.2011.

Pentru aceste motive apreciază recursul nefundat.

Conform art.274 C.proc.civ. recurentul urmează a fi obligat către intimat la 500 lei cheltuieli de judecată.

1